Alegerile prezidentiale din SUA si nu numai, au devenit, prin intermediul „democratiei” americane, afaceri de familie. Clintonii si Bushii au fost si sint in acest “business politic”, in sapte din ultimele noua alegeri prezidentiale, acum americani avind parte de o lupta intre Hillary Clinton si Jeb Bush si se pare ca vor intregii statisticile.
Ne intrebam, pe buna dreptate, atunci cind vorbim de purtatorul de steag al democratiei mondiale si tara care ne reda noua romanilor, democratia in miscare: Cum poate acest lucru sa se intimple si cu o asemenea nerusinare, intr-o tara care, ea insasi, a luptat pentru a nu se supune regulilor ereditare regale si autoritatii generate de ele? Dar, daca privim la lumea capitalista actuala, incepem sa ne gindim ca este o intrebare gresita.
Pe intreg globul, atit in politica cit si in afacerile capitaliste, puterea este concentrata pe familii, ceea ce inseamna ca sintem total in afara democratiei promovate cu perversitate de acest crony capitalism.
Cum putem fi noi convinsi si siguri ca aceste familii ne vor binele si pot conduce politica si economia unei tari si a unui glob, cind vedem in ce situatie sintem si ce se intimpla pe mapamond?
Chiar asa, in ultimii zeci de ani, aceste familii sa nasca numai capacitati, chiar daca atit in economie cit si in politica dezastrul este total ? Pai si atunci, la ce sint buni acesti lideri in cirdasie de familie?
Liderii capitalisti din Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Bangladesh si alte tari capitaliste, sint in legaturi de familie apropiate cu fostii lideri ai acestor tari. Familia Gandi lupta pentru putere in India, Familia Butho, lupta pentru putere in Pakistan, Kenyattas ofera regi pe banda in Kenya, familia Fujimori este din nou „in carti” in politica statului Peru, familia Trudeau doreste sa preia din nou puterea in Canada, prin Justin Trudeau si asa mai departe.
Dar uite ca, in acelasi timp, asistam la arestari si ani de puscarie grei, pentru cei ce prezentau tendinta de a subordona politica Chinei unor familii, dar in acest caz, capitalisti vorbesc de lipsa unei democratii si regim autoritar….
Nu mai intelegem nimic si definitiile incep sa fie din ce in ce mai confuze si create sub alte auspicii. Iar democratia a devenit o gluma, vehiculata de liderii citalisti, dupa necesitatile lor.
In Europa, familiile se succed si ele la putere, grupurile de lideri aparind ca niste gasti inchise.
In acest moment, 57 de membri ai Parlamentului Britanic, din cei 650 de membri ai recent dizolvatului Parlament, sint rude actuale sau ale fostelor „glorii” politce britanice. Generatiile Le Pen, lupta pentru putere din cadrul unui partid la conducerea caruia sa schimba intre ei(Frontul National). Prim Ministru belgian este fiul unui fost Ministru de Externe Belgian, fost europarlamentar si comisar european.
Daca trecem la partea de afaceri, pentru ca acest capitalism mai ne anunta ca „economicul genereaza politicul”, trebuie sa spunem ca dezastru asa zisei „democratii” este si mai aparent.
Peste 90% din afacerile capitaliste mondiale sint controlate de familii, chiar la marile corporatii cu influenta enorma in rindul populatiilor din aceste tari, cum ar fi News Corp sau Volkswagen.
Boston Consulting, ne anunta in ultimul raport, ca „familiile”, detin 33% din companiile americane, 40% din cele germane si tot 40% din cele franceze….
Asa da democratie, fratilor capitalisti, in felul asta, in opinia voastra, are si omul de rind ceva de „spus”… Iar aceste corporatii sint in top, atunci cind vine vorba de profit…
Circul continua si acesti capitalisti ne arunca cu praf in ochi, lasindu-ne sa intelegem ca influenta in plan mondial a acestor mari corporatii de familie, incepe sa scada, concomitent cu banii investiti in companiile publice de catre un numar din ce in ce mai mare de mici investitori. Dar acest lucru nu s-a intimplat, nu se intimpla si nu se va intimpla vreodata.
Dinastiile politice, reprezinta un amestec puternic de nume din elita si conexiuni la scara larga in sistem. Companiile de familîe sint cu mult mai flexibile decit companiile pubilce, acest aspect fiind catalizat si de lipsa interventiei statului capitalist sau a unor interventii chiar in favoarea corporatiilor de familie.
Liderii corporatiilor de familie, capitaliste, vor ca aceste entitati economice sa dureze pentru generatii si in acest fel, ei fac investitii pe termen lung, promovind si legislatii prin care statul capitalist sugruma orice initiativa privata.. Companiile capitaliste de familie, de proportii, nu pot si nu au de ce sa se teama de actionarii din cadrul companiei, pentru ca ei nu exista si nu pot impune profituri rapide.
Intr-un interesant articol din The New York Times, se arata ca fiul unui guvernator are de 6000 de ori mai multe sanse sa devina guvernator, fata de un american mediu, iar un fiu de senator, are de 8500 de ori mai multe sanse sa devina senator, decit acelasi american „mediu”.
Deocamdata, concentrarea puterii in capitalism si mersul extrem de defectos al economiilor acestor tari, nu a ridicat problema legitimitatii si legalitatii sub nici o forma. De ce? Pai, pentru ca este un sistem…. „democratic”.
Daca ne uitam la cataclismul politic american, nu ar mai fi cazul sa asociem democratia cu succesiunea la conducere a familiilor politice. Clintonii sint cel mai bun exemplu.
Un numar impresionant de personalitati politice si din alte medii, guverne straine, regi si emiri, oligarhi si bancheri, au oferit sub forma de donatii, sute de milioane de dolari Fundatiei Clinton, care se bucura de un fond total de peste 2 miliarde de dolari, chiar daca obraznicia familiei Clinton nu are limite si Hillary declara ca familia ei face cu greu fata cheltuielilor ocazionate de cumpararea casei, asta in timp ce pe linga „sustinerea” externa a acestor infractori, Hillary ofera conferinte despre nimic, cu preturi intre 200 si 300.000 de dolari pentru o ora si jumatate, Bill fiind chiar mai „scump”, el solicitind sume intre 250 si 300.000 de dolari pentru aceasi perioada de conferinta sustinuta, mintind continuu si aberind multe ori, iar Chelsea Clinton, fica cuplului odios, ofera si ea conferinte, dar pe sume mai … mici, de 80.000 de dolari pentru doua ore….
Toti acesti fanfaroni internationali, ofera donatii Fundatiei Clinton, pentru a fi in favorurile viitorilor lideri politici, pentru ca America este „democrata” si nu se compara cu China, unde Președintele Xi si Primul Ministru Li, au bagat in puscarie pe ani grei pe fostul sef al Servciilor de Securitate chineze, cit si guvernatorul celei mai industrializate provincii si pretendentul la presedentia Chinei, Bo Xilai, cu intreaga familie, care conduceau destinele politice si economice ale marii provincii chineze prin coruptie si favoritisme de familie, dar acolo nu este o democratie care sa placa americanilor…..
Un alt studiu recent, arata ca in 2003, firmele care reprezentau 8% din intreg capitalul mondial, erau conduse de rudele liderilor politici ai tarilor in care isi aveau cartierele generale aceste firme.
Aceste firme de familie, reduc semnificativ mobilitatea sociala a populatiei si au o influenta nociva asupra economiilor acestor tari dar si asupra economiei mondiale.
Un studiu extrem de interesant, a gasit ca primele, cele mai bogate zece familii, controleaza peste 34% din piata de capital din Portugalia si 29% din piata capital din Elvetia si la fel in Franta.
Oare asta este capitalismul care dorim sa ne duca copii la pozitia de sclavi supusi ai unor familii de potentati, sa anuleze copiilor nostri orice mobilitate sociala, chiar dupa ani de zile de studiu prin universitati, doar pentru ca rudele noastre nu sint in masura sa ii promoveze in pozitii politice si economice?
Daca romanii il doresc, nu va fi o problema sa li se predea aceasta regula capitalista, mai ales pentru ca familiile care vor domina, nu vor fi sub nici o forma din Romania, ci numai vatafii acestora, angajati ai acestor familii.
Democratie capitalista, doua cuvinte fara legatura care incurajeaza minciuna, inselatoria si ne pune la dispozitia unor infractori internationali, crezind in mai bine…
Adrian Cosereanu
