Singurul impediment al acestui tip de motor este acela ca nu functioneaza la viteza zero, motiv pentru care racheta are nevoie de o treapta de start care-i imprima acesteia o viteza apropiata de Mach 1. Randamentul cel mai mare al motorului ramjet este realizat la viteze cuprinse intre Mach 3 si Mach 6.
Un proiect al germanului Wolf Trommsdorff, datind din cel de-al doilea razboi mondial, ramas doar pe planseta, a fost D-6000, o racheta ramjet lansata de pe avion la inaltimi de 10.000 m, cu viteza de 720 km/h, sau cu racheta balistica V2, a fost calculata sa zboare cu Mach 4 la altitudinea de 24.000 m, avind o raza de actiune de 5.000 km.
Totusi, prima racheta de croaziera trisonica utilizind motrorul ramjet a fost Burya, conceputa si testata de biroul aerospatial sovietic Lavochkin. Aceasta ar fi trebuit sa devina unul din vectorii intercontinentali prevazuti cu incarcatura termonucleara destinata teritoriului SUA. Racheta de croaziera Burya, dispunea de o treapta de start compusa din 2 boostere cu combustibil lichid si o treapta de mars constituita din motorul ramjet RD-012U. Ea avea o lungime de 20 m, cintarea 96 t, din care 2,19 t incarcatura de lupta si a fost testata in perioada 1 iulie 1957-16 decembrie 1960 in cadrul a 14 lansari. Raza de actiune a rachetei de croaziera Burya era de 6-8.000 km.
Experimente similare au avut loc si in SUA cu prototipul rachetei de croaziera SM-64 Navaho, inarmat cu focosul nuclear W41 de 10 kT, produs de compania North American Aviation. In cadrul testelor, SM-64 Navaho a zburat cu Mach 2,8 – 3 si a parcurs distanta de 4.800 km. Ambele proiecte au fost abandonate de militari in 1958, in favoarea rachetelor balistice intercontinentale.
