Pe site-ul oficial al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, am descoperit hotararea Marii Camere a CEDO in cazul Morice contra Frantei, referitoare la libera exprimare in presa a avocatului pentru apararea clientului sau.
In mod concret, un avocat a fost condamnat de instanta franceza la amenda penală in cuantum de 4000 de euro dupa ce a pus la indoiala impartialitatea a doi judecatori. Speţa a fost tratată in cadrul unui articol publicat in Le Monde. Avocatul a declarat presei că judecătorii n-au dat dovadă de impartialitate şi i-a acuzat făţiş de complicitate cu justitia djiboutiana.
◊
Reclamantul, avocatul francez Olivier Morice, a reprezentat-o pe dna Borrel, văduva judecătorului francez Bernard Borrel, al cărui cadavru a fost găsit, la 19 octombrie 1995, la 80 de kilometri de orașul Djibouti. În 1997, ancheta judiciară privind moartea judecătorului Borell a fost atribuită judecătorilor de instrucție M. și LL.
◊
Guvernul francez a invederat Curţii faptul că domnul Morice ar fi trebuit să folosească remediile legale disponibile și nu presa în vederea rezolvării problemelor întâmpinate.Curtea a obsevat însă că hotărârea Curții de Apel din Paris dovedește că intenția inițială a domnului Morice a fost de a rezolva problema utilizând căile de atac disponibile, dar în această etapă Curtea de apel nu mai era în măsură să examineze astfel de plângeri, pentru că retrăsese deja cazul judecători lor M. și LL. Mai mult, cererea de anchetă adresată ministrului justiției nu a fost o cale de atac, ci o simplă cerere de a se realiza o anchetă, ceea ce era la latitudinea ministrului.
◊
Curtea a constatat că declaraţiile în presă ale avocatului nu au depasit limitele dreptului garantat de articolul 10 privind libertatea de exprimare.Curtea a mai precizat ca avocatul „nu este martor exterior responsabil de informarea publicului”, insa, in acelasi timp, este implicat in functionarea justitiei si apararea clientului.
- Marea Cameră a CEDO recunoaşte poziţia specială a avocatului în administrarea justiţiei şi dreptul său de a contribui la dezbaterile de interes public prin intermediul presei
- Dacă avocatul exprimă public judecăţi de valoare şi, ca atare, nesusceptibile de probă, este necesar să aibă o suficientă “bază factuală”
- Testul imparţialităţii obiective a judecătorului: îndoielile cu privire la imparţialitate trebuie să fie justificate în mod obiectiv, în circumstanţele cauzei
- Marea Cameră a subliniat totuşi necesitatea de a menţine autoritatea sistemului judiciar şi de a asigura relaţii bazate pe respectul reciproc şi respect între diferiţii protagoniştii sistemului de justiţie.
Sancţiunile impuse ar putea avea ca efect împiedicarea exerciţiului libertăţii de exprimare
Curtea a luat în considerare natura și gravitatea sancțiunilor impuse și a reiterat faptul că și o amendă relativ mică ar avea în continuare un efect de temere care ar putea împiedica exercitarea libertăţii de exprimare.
Impunerea unei sancţiuni împotriva unui avocat ar putea avea, de asemenea, anumite repercusiuni, directe (proceduri disciplinare) sau indirecte (legate, de exemplu, de imaginea lor sau încrederea publicului și a clienților lor). Curtea a notat că pedeapsa domnului Morice nu a fost limitată la o condamnare penală: sancţiunea care i-a fost impusă a avut o semnificaţie, iar statutul său un avocat a fost chiar invocat pentru a justifica o mai mare severitate.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea a constatat că hotărârea împotriva domnului Morice ar putea fi considerată o intervenţie disproporţionată cu dreptul său la libertatea de exprimare și, prin urmare, a considerat că există o încălcare a articolului 10 Convenţie privind libertatea de exprimare. Curtea a obligat Franţa să plătească domnului Morice 4270 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material,15.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 14.400 de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
