La Londra, cel mai scurt proces durează 2 zile, cel mai lung durează 3 luni iar termenele sunt zilnice! Suntem sau nu parte din aceeaşi Uniune Europeană?

avocata_flavia_kenyonFlavia Kenyon (foto) este singurul avocat pledant roman din Maria Britanie. Specializata in cauze penale, dupa ce a studiat Dreptul la Oxford, aceasta a dezvaluit modul in care isi desfasoara activitatea avocatii britanici, unul total diferit de cel al avocatilor romani. Povestea Flaviei Kenyon a fost prezentata, duminica 17 mai 2015, in cadrul emisiunii „Romania, te iubesc!”, de la PRO TV.

Astfel, romanca a explicat ca judecarea inculpatului se face in fata unui juriu format din 12 jurati, alesi la intamplare din orice mediu social si cu orice pregatire: „In Anglia, judecarea inculpatului se face in fata unui juriu format din 12 jurati. Pe ei trebuie sa ii convingi. Sunt alesi aleator, la intamplare, pot veni din orice mediu social si sa aiba orice pregatire. Uneori trebuie sa ma pun in pozitia lor si, de exemplu, in cazurile de frauda – care sunt foarte complexe – eu trebuie sa explic un concept dificil intr-un mod foarte, foarte simplu, ca ei sa inteleaga si sa ‘mearga’ cu mine, nu cu Coroana„.

Asta da celeritate

In ceea ce priveste durata unui proces, diferenta este enorma fata de ceea ce se intampla in justitia din Romania. Potrivit Flaviei Kenyon, cel mai scurt proces dureaza, la Londra, 2 zile, in timp ce un proces de durata nu depaseste 3 luni. Iar din momentul in care incepe judecata, sunt fixate termene zilnic, pana la finalizarea procesului.

Mai mult, avocatul stie exact, pentru fiecare dosar in parte, cand are termen, in ce sala, si cat va dura. De exemplu, pentru una dintre cauzele in care pledeaza, Flavia Kenyon precizeaza ca a fost informata ca sedinta va incepe la ora 10.15 si va dura pana la ora 12:Fiecare dosar pe care il avem se leaga cu o panglica. Daca il leg cu panglica rosie inseamna ca eu sunt aparator, iar daca era alba, insemna ca acuz„.

Traditiile din secolul XIV sunt pastrate si azi

Flavia Kenyon a povestit si despre ce inseamna sa profesezi ca avocat pledant in Londra, dar si despre traditiile respectate cu sfintenie in sistemul englezilor: „Avocatul poarta un costum la care se adauga roba si – piesa de rezistenta – peruca. Este vorba de o peruca traditionala, care arata la fel si pentru barbati, si pentru femei, pentru a nu se face diferenta intre noi in Curtea de Justitie. Deci toti avem acelasi nivel, indiferent de cat timp profesam. Este o traditie care dateaza din secolul XIV, desi femeile nu aveau voie, in vremea aceea, sa practice aceasta meserie. Este un semn de respect, un semn de distinctie. Deci suntem anonimi, eu sunt o peruca, la fel ca orice alta peruca„.

Sursa: Luju

Nici măcar nu ne putem compara cu sistemul lor judiciar. Partea proastă este că nici nu se doreşte îmbunătăţirea şi profesionalizarea sistemului românesc. Ne plac haosul, injustiţia, umilinţa, batjocura, lipsa de respect a instanţei faţă de avocaţi şi părţi, încălcarea drepturilor omului… Dacă nu le-am accepta pasivi, am reacţiona atât la nivel de societate cât şi la nivel legislativ. E suficient să exemplicitez doar că primul termen de judecată stabilit într-un dosar poate fi după aproximativ un an de la data depunerii acţiunii iar ulterioarele se stabilesc cel mai devreme într-o lună sau două! În timpul vacanţei judecătoreşti trebuie să ne luăm adio de la instanţe. Începând cu luna mai, termenele se vor stabili spre finele lui septembrie!!! Sunt situaţii în care, până ajunge dosarul pe rol (ori se soluţionează definitiv) mor părţile sau faptele s-au perimat de la sine! Astfel de practici bolnave nu pot fi considerate  înfăptuiri fireşti şi legale ale justiţiei. Magistratul trebuie să îndrepte lucrurile cu celeritate şi nu peste 10 ori 20 de ani de la săvârşirea faptelor sau a încălcării drepturilor altora! În România, justiţia se deplasează cu două viteze: ori pe acceleraţie (atunci când există interes special în cauză) ori pe viteza melcului. Unii dintre noi ne dorim însănătoşirea justiţiei din temelii dar nu e suficient. Avem nevoie de politici publice, de voinţă parlamentară şi de conştientizarea faptelor dramatice cu care ne confruntăm în acest segment de activitate. Pretind cam multe…ţara e bolnavă de sus până jos.

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/

Acest articol a fost publicat în ROMANIA-JUSTITIE. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns