TAJ MAHAL – MICĂ ISTORIE
Cel mai faimos monument al Indiei, Taj Mahal,este situat pe malurile râului Jumna, lângă Agra.
A fost construit ca mormânt în memoria luiMumtaz Mahal, soţia favorită a împăratului mogul Shan Jahan, şi acum acolo se află trupurile amândurora.
Împăratul a angajat arhitecţi de seamă pentru a construi mausoleul care a fost terminat în 1643 cu ajutorul a peste 2000 de muncitori.
Pentru că arta islamică nu permite reprezentarea chipurilor umane, marmura folosită la decorarea mormântului este împodobită cu modele florale.
POVESTEA TULBURĂTOARE DIN SPATELE PALATULUI
La baza construirii Taj Mahalului stă o poveste de dragoste adevărată, fără moarte, dintre un împărat, “Regele Lumii” (Shah Jahan), cum a fost numit Khurram după urcarea pe tron, şi a lui soţie, Mumtaz Mahal, ce înseamnă “Aleasa Palatului” şi cum a fost numită la căsătorie (numele de fată fiind Arjumand Banu).
Prima întâlnire dintre prinţul Khurram şi nobila Arjumand Banu s-a petrecut în bazarul regal Meena din Agra, vechea capitală a Imperiului Mogul. Prinţul avea doar 16 ani, iar Arjumand doar 15, iar întâmplarea se petrecea în anul 1607. Se povesteşte că Arjumand avea acea frumuseţe indiană clasică, era voluptoasă, cu păr strălucitor şi lung şi cu ochi negri cu gene lungi. A fost dragoste la prima vedere. Legenda spune că prinţul Khurram a alergat într-un suflet înapoi la curte şi şi-a implorat tatăl să-i îngăduie să se însoare cu Arjumand. Împăratul a acceptat acest lucru, doar că a fost necesar să treacă nişte ani pentru ca cei doi să se poată căsători…
Arjumand s-a stins în cele din urmă. Prinţul a fost devastat pentru că diamantul lui fără pereche a dispărut pentru totdeauna. Acea noapte a petrecut-o ghemuit lângă trupul neînsufleţit al soţiei sale, iar apoi a stat închis într-o cameră timp de opt zile, refuzând hrana şi consolările. Când s-a arătat din nou lumii, avea chipul tras, părul de culoarea cenuşei, iar ochii, de atâta plâns, i-au fost afectaţi încât a fost nevoit să poarte ochelari de vedere.
Khurram a poruncit curţii să ţină doliu timp de 2 ani şi nu a uitat promisiunea făcută iubirii lui, de a construi un mormânt care să ducă peste vremuri mărturia dragostei lor. Asta a şi făcut, cu toate că a fost nevoie de aproape 20 de ani pentru a-l termina. Așa a luat naștere splendidul monument al Indiei.
Povestea lor de dragoste a inspirat generații întregi de artiști, dintre care poeți. S-a descoperit la un moment dat un grupaj de versuri anonime despre iubirea celor doi:
Pe dale reci de onix negru
Pășește trist printul Khurram,
Sunt stele mii, străluce luna
În apa râului Jaman.
Era însuflețit odată
De albul pur al dragostei,
Și ea purta un singur nume:
Mumtaz, prințesa Indiei.
Un templu pur de piatră albă,
Din marmură și din opal,
Îi înălța tribut spre cer.
Era mărețul Taj Mahal.
