Disputele dintre producători și marile lanțuri de retail datează de aproximativ 10 ani. Recent, s-au adăugat acuzații referitoare la profiturile imorale obținute din reducerea TVA-ului la alimente, dar și asocierea lor cu fapte de corupție pentru obținerea de locații avantajoase și autorizații pentru lucrări de infrastrcutură de la primării.
În ultimul deceniu, puterea retailerilor a crescut odată cu creșterea cotei de piață. Dacă în 2005 o pondere de aproximativ 20% din totalul cheltuielilor pentru produsele de larg consum era acoperită de canalele de comerț modern, anul trecut procentajul a trecut de 50%.
Taxa de raft, percepută de marii comercianți producătorului pentru a fi cât mai vizibil în magazinele lor, a stârnit o serie de controverse pe piața românească, dupa modelul de pe piețele occidentale. Ideea este ca producătorii să-și poată plasa produsele cât mai la îndemana cumpărătorilor, respectiv pe rafturi situate la nivelul ochilor.
Controversele referitoare la taxa de raft pleacă de la două întrebări esențiale: dacă este etic ca un comerciant să folosească poziția sa în fața consumatorului pentru a câștiga în plus taxând producătorii pentru locurile de pe rafturi, și dacă această practică are efecte anticoncurențiale, cu implicații directe asupra consumatorului final.
Taxe și prețuri de monopol
Imaginația retailerilor în a percepe diverse taxe producătorilor este deosebit de bogată: taxe de listare – plătite pentru a pătrunde în magazin, taxe pentru deschidere de magazin – în cazul rețelelor care se extind, taxe de poziționare preferențială – se plătesc pentru o anumită poziție specială la raft, considerată favorizantă în comparație cu ceilalți competitori, taxe de poziționare suplimentară – se plătesc pentru o prezență la raft mai mare decât ar justifica rulajul produsului respectiv, taxe de poziționare secundară – pentru plasarea unui produs care deja există la raft și într-un alt loc sau taxe de poziționare exclusivă – se plătesc atunci când producătorul dorește să fie singurul prezent la raft cu acea gamă de produse.
Politicile comerciale ale marilor retaileri nu au fost contestate o perioadă lungă, primele amenzi fiind acordate pentru încălcarea legilor de concurență. Consiliul Concurenței a sancționat practica promoțiilor care interzicea producătorului să mai aibă în același timp o altă promoție într-o altă rețea de retail. În opinia autorității, aceste înțelegeri au vizat fixarea unui anumit preț de revânzare și aplicarea unor exclusivități în cadrul unor acțiuni promoționale.
Relațiile dintre producător-vânzător-consumator final rămân tensionate, marii retaileri fiind acuzați că încearcă să obțină profit maxim atât prin forțarea producătorilor să vândă cât mai ieftin, cât și prin practicarea unor prețuri cât mai mari, profitând de pozițiile de cvasi-monopol pe care le-au dobândit. „Antreprenorii români ar trebui să aibă o strategie în relaţia cu autorităţile, în negocierea cu retailerii moderni care în momentul de faţă ne sufocă. Ar trebui să urmărească un interes comun, acela de a ne desfăşura şi de a avea acces în condiţii normale la piaţă“, a declarat Adriean Asan-Mic, directorul general şi unul dintre proprietarii Lactag, citat de Ziarul Finaciar. Ca și alți producători autohtoni, Lactag urmărește o strategie de dezvoltare a propriei rețele de desfacere. Compania vrea să-şi dezvolte reţeaua de magazine proprii de la 35 la 80 de unităţi până la sfârşitul lui 2016 şi să crească cifra de afaceri la peste 170 mil. lei în acelaşi an.
“Țapi ispășitori”
De cealaltă parte, și asociația supermarketurilor se plânge de proiecte de lege care să-i dezavantajeze net. Astfel, asociația supermarketurilor spune că, sub motivul sprijinirii producătorilor locali, se promovează proiecte de lege fără legatură cu o economie liberă, menite să deturneze consumul către proprietarii de piețe, unde comerțul este în proporție covârșitoare nefiscalizat. Mai concret, proiectul vizează închiderea supermarketurilor în week-end, populația urmând a se aproviziona exclusiv din piețele ago-alimentare. Asociația mai spune și că o astfel de măsură ar face ca mulți producători și procesatori care lucrează cu supermarketurile să își vadă puse în pericol afacerile deoarece comenzile se vor reduce ca urmare a scăderii consumului și a perisabilității de peste week-end.
Cel mai recent război a fost declanșat odată cu anunțul de reducere a TVA-ului la 9% pentru produsele alimentare. Guvernul a inițiat o campanie împotriva hipermarketurilor, acuzate că ar fi majorat artificial prețurile în luna mai, pentru a nu renunța la un profit artificial.
Campania, care a coincis și cu lupta împotriva evaziunii fiscale a provocat reacția retailerilor care s-au plâns de demonizarea supermarketurilor și portretizarea acestora în „țapi ispășitori” pentru diverse pretinse probleme cu care s-ar putea confrunta diferite sectoare din agricultura românească.
Deși Kaufland nu a fost implicat direct, doar prin dezvoltatorul local care a dat mită la Primăria Municipiului București, alăturarea numelui duce cu gândul măcar la cunoașterea metodelor prin care se obțineau autorizațiile de construire în Consiliul local. Amplasarea multor hipermarketuri în zone centrale, aglomerate, s-ar justifica prin corupția administrațiilor locale care n-au refuzat cererile venite evident prin intermediul dezvoltatorilor care preiau riscurile și răspunderile legale contra unor devize umflate.
Războiul va continua, la fel ca și în alte țări, fiecare dintre jucătorii din lanțul producător-consumator urmărind să iasă cu profit maxim. Iar lupta pentru cotă de piață se soldează uneori cu victime (falimente), cu prețuri mai mari la raft sau cu avantaje pentru consumtori care datorită concurenței obțin prețuri mai bune. Spre deosebire de alte segmente, piața nu poate fi reglementată, ceea ce va conduce întotdeauna la conflicte de acest tip.
