Nu ați mai văzut asemenea clădiri. Locuințele încântătoare din bambus, construite în Bali de Elora Hardy și echipa sa, se curbează și surprind de fiecare dată. Ele sfidează convenționalul pentru că însuși bambusul este foarte enigmatic. Nu există două tulpini de bambus identice, deci fiecare locuință, pod sau baie este cu totul unică. În acest discurs frumos și captivant, ea ne vorbește despre potențialul bambusului, atât ca resursă regenerabilă cât și ca o scânteie ce poate stimula imaginația. „A trebuit să ne inventăm propriile reguli”, zice ea.
Pe când aveam 9 ani, mama m-a întrebat cum aş vrea să arate casa mea, iar eu am desenat o ciupercă a zânelor. Apoi ea mi-a construit-o.
Nu cred că-mi dădeam seama că era neobişnuită şi nici acum nu mi se pare aşa pentru că şi acum desenez case. Asta e o casă la comandă, cu 6 etaje, în insula Bali. E construită aproape toată din bambus. Livingul are vedere spre vale de la etajul 4. Intrarea în casă se face pe un pod. La tropice e foarte cald, aşa că facem acoperişuri mari, curbate, care să capteze briza. Unele camere au ferestre înalte, ca aerul condiţionat să stea înăuntru, iar gândacii afară. Această cameră am lăsat-o dechisă. Am făcut un pat-cort cu aer condiţionat. O clientă a dorit o cameră cu televizor în colţul livingului ei. Să fac o boxă cu pereţi înalţi în zona aia nu-mi părea o idee bună, aşa că am făcut o capsulă gigantă, împletită.
Avem tot confortul necesar, cum ar fi băile. Aici baia e un coş în colţul livingului, şi trebuie să mărturisesc, unii ezită să-l folosescă. Izolarea fonică încă nu e pe deplin rezolvată. Mai avem de lucru la multe, dar am învăţat că bambusul îţi dă satisfacţii dacă-l foloseşti corect.
De fapt e o iarbă sălbatică. Creşte pe terenuri care altiminteri nu-s productive, – în râpe adânci, pe versanții munţilor. Are nevoie doar de apă de ploaie, de izvor și de soare. Din cele peste 1450 de specii de bambus, existente, noi folosim doar şapte.
El e tata. El m-a făcut să construiesc cu bambus. Stă în mijlocul unui mănunchi de bambuşi – Dendrocalamus asper niger – pe care i-a plantat acum 7 ani. În fiecare an apare o nouă generație de lăstari. Acesta a crescut un metru în trei zile, chiar săptămâna trecută. Se poate vorbi, deci, de cherestea în trei ani, regenerabil.
Recoltăm bambus de la sute de familii care au mănunchiuri. Betung – aşa le numim – sunt foarte lungi. Ajung şi la lungimi de 18 m utilizabili. Încercaţi să coborâţi muntele cu acel buştean. E foarte rezistent: are elasticitatea oţelului şi duritatea cimentului. Rezistă unui şoc de 4 tone. Fiind gol pe dinăuntru, e foarte uşor şi poate fi ridicat de doar câţiva bărbaţi sau chiar de o singură femeie.
Când tata a construit Green School în Bali a folosit bambus la toate clădirile din campus pentru că i-a văzut potenţialul. E ca o promisiune făcută copiilor. E un material sustenabil de care n-o să ducă lipsă. Acum 6 ani, când am văzut prima dată aceste structuri în construcție, mi s-a părut absolut normal. Creşte peste tot. E rezistent. E elegant. Rezistă la cutremure. De ce nu s-a clădit cu el până acuma? Ce facem de-acum încolo?
Împreună cu câţiva dintre cei care au construit Green School am fondat Ibuku. Ibu = mamă, iar ku = a mea, deci e „Mama mea Terra”. La Ibuku suntem o echipă de artizani, arhitecţi şi designeri, care împreună creăm un nou mod de a construi. De 5 ani de când ne-am reunit am clădit peste 50 de structuri unice, majoritatea în Bali. Nouă dintre ele sunt în Green Village – tocmai aţi văzut interiorul uneia din ele – pe care le mobilăm cu mobilier de comandă, le înconjurăm cu grădini de legume… Ne-ar face plăcere să vă invităm pe toţi acolo, cândva. Dacă veniţi veţi putea vizita Green School – în fiecare an facem săli de clasă – şi, la fel, o căsuţă-ciupercă la standardele de azi.
Lucrăm şi la un model de casă pentru export. Asta e o casă tradiţională sumbaneză, pe care am reprodus-o, cu toate detaliile şi materiale textile folosite. Un restaurant cu o bucătărie în aer liber. Arată ca o bucătărie, nu-i aşa? Un pod lung de 22 m, peste râu.
Ce facem noi acum, nu e ceva inedit. De la colibe mici, la poduri sofisticate, ca acesta din Java, bambusul s-a folosit mereu în regiunile tropicale de zeci de mii de ani. Există insule şi chiar continente pe care s-a ajuns cu plute din bambus. Până de curând era aproape imposibil să protejezi bambusul de insecte, aşa că mai tot ce s-a construit din bambus a dispărut. Bambusul neprotejat îmbătrâneşte. Neprotejat, se face praf. De aceea majoritatea oamenilor din Asia crede că nu poţi fi destul de sărac sau de înapoiat ca să-ţi doreşti o casă din bambus.
Aşa că ne-am gândit ce să facem ca să-ți schimbe părerea, cum să-i convingem că bambusul merită să fie folosit la construcţii, ba chiar e de dorit.
În primul rând, am avut nevoie de soluţii sigure de tratare a sa. Boraxul e o sare naturală. El transformă bambusul în material de construcţie fiabil. Tratează-l corect, proiectează atent şi o structură de bambus durează o viaţă.
În al doilea rând, fă ceva extraordinar cu el. Inspiră oamenii. Din fericire, cultura balineză apreciază meşteşugurile. Artizanii sunt apreciaţi. Toate astea sunt combinate cu creatori aventuroşi ai noii generaţii de arhitecţi, designeri şi ingineri locali, care ştiu că proiectează pentru materiale curbe, conice şi tubulare. Nu existră două bârne identice, nu există linii drepte, nici cherestea pe dimensiuni. Formulele consacrate din arhitectură nu se aplică aici. A trebuit să ne inventăm propriile reguli. Întrebăm bambusul la ce e bun, ce vrea să devină şi ne spune să-l respectăm, să-l folosim unde e potrivit, să-l protejăm de apă şi să profităm de curbele lui naturale.
Aşa că proiectăm realmente în 3D, realizând modele structurale la scară din acelaşi material pe care-l vom folosi pentru construcţia casei. Machetele din bambus sunt atât o artă cât şi miezul ingineriei în construcţie.
Ăsta e planul casei.
Îl aducem pe şantier şi cu rigle mici măsurăm fiecare bârnă, fiecare curbură şi alegem bârna de bambus din grămadă care să fie copia perfectă, de folosit la casă.
Suntem foarte atenţi la detalii. De ce uşile sunt mereu dreptunghiulare? De ce nu-s rotunde? Cum poţi face o uşă mai bine? Balamalele sunt supuse gravitaţiei care va câştigă mereu bătălia, aşa că de ce să nu fie un pivot central ca ușa să fie echilibrată? De ce să n-aibă formă de picătură?
Ca să profităm selectiv de avantaje şi să ne conformăm limitărilor impuse de acest material, a trebuit să ne străduim serios şi limitările ne-au condus la ceva inedit. Cum faci un tavan fără scânduri drepte? Credeţi-mă că mi se-ntâmplă să visez plăci de piatră şi placaj. Dar dacă ai noroc de meşteri pricepuţi şi de crăpături fine, împletești tavanul, pui o pânză peste şi-o lăcuieşti. Cum faci blaturi de bucătărie rezistente care să se potrivească structurii curbe deja construite? Taie un bolovan în felii ca pe o pâine, ciopleşte-le manual să se îmbine perfect, lasă crusta acolo, şi… mai tot ce facem e manual. Legătura între structurile de rezistenţă e întărită cu cuie de oţel, dar folosim multe cuişoare făcute de mână din bambus. Sunt sute de cuişoare pe fiecare etaj. Podeaua asta e din scoarţă de bambus lucioasă şi rezistentă. Îi simţi textura dacă umbli desculț.
Podeaua pe care calci îţi poate afecta mersul? Îţi poate schimba amprenta ce-o laşi în urmă, în lume? Îmi amintesc la 9 ani, cum mă minunam, cum simţeam posibilităţile şi un pic idealismul. Avem un drum lung de parcurs şi încă multe de învăţat, dar ştiu un lucru: cu creativitate şi dăruire poţi crea confort şi frumuseţe siguranţă şi chiar lux din materiale care cresc înapoi.
