“Nu mai am răbdare pentru anumite lucruri, nu pentru că am devenit arogantă, ci pur și simplu pentru că am ajuns într-un punct al vieții mele în care nu mai vreau să irosesc timp cu ceea ce-mi displace sau îmi face rău. Nu mai am răbdare pentru cinism, critică și cereri exagerate de orice natură. Mi-am pierdut dorința de-a le face pe plac celor care nu mă plac, să-i iubesc pe cei care nu mă iubesc și să le zâmbesc celor care nu vor să-mi zâmbească. Nu mai pierd un singur minut cu cei care mint sau manipulează. Am decis să nu mai coexist cu pretinsul, ipocrizia, falsitatea și cu laudele ieftine. Nu tolerez nici erudiția selectivă, nici aroganța academică. Și nici nu mă adaptez la bârfa mondenă. Urăsc conflictul și comparațiile. Cred într-o lume a contrariilor și de aceea îi evit pe oamenii cu personalități rigide și inflexibile. Îmi displac lipsa de loialitate și trădările între prieteni. Nu mă împac cu cei care nu știu să facă un compliment sau să spună un cuvânt de încurajare. Exagerările mă plictisesc și am greutăți în a-i accepta pe cei cărora nu le plac animalele. Și peste toate acestea, nu am răbdare pentru oricine nu-mi merită răbdarea.”
Ei, ce spuneți despre această declarație atribuită lui Meryl Streep și care a devenit virală tocmai de aceea? 
De fapt, tocmai am aflat și noi, citatul îi aparține unui mai puțin celebru pământean – José Micard Teixeira, un autor portughez de texte motivaționale. Nu știm cui i-a venit ideea de a-i răspândi vorbele folosind un așa “vehicul”, ce garanta succesul, dar chiar după ce am aflat că nu Meryl Streep a ajuns la concluziile de mai sus, ele nu și-au pierdut din impact. Deci, rămâne valabil ce-am gândit când am scris așa:
“Trebuie să fii o celebritate și să ajungi la o vârstă respectabilă ca să-ți poți permite luxul sincerității? Ori tot ce spune ea sunt lucruri pe care le-am putea face fiecare și viața noastră ar fi mai frumoasă și mai ușoară? Dar de ce nu le facem? De ce ne e cel mai teamă? De ce să aștepți o viață ca să decizi că nu vrei să fii înconjurat decât de oameni buni, oricât de puțini ar rămâne? Cu cât mai repede, cu atât mai bine, nu? Și dacă ne-am educa așa copiii, acasă și în școli, oare cum ar arăta lumea de mâine? Că cea de azi prea se sprijină pe rele…”
NU,nu trebui sa fii celebru si nici varsta nu trebuie luata in calcul ca sa fii sincer ,sa fii doar onest cu tine insuti pt ca numai asa te implinesti ca om si spirit.Sa nu te lasi influentat de spiritul de turma. Fara sa devenim adunătura conformistă, uniformizată, lipsită de gândire şi simţ critic. Daca acţionăm conform mentalităţii de turmă putem fi controlaţi şi direcţionaţi de foarte puţini oameni. Şi chiar asta se întâmplă.In ce ma priveste si daca voi ramane singura ,nu-mi schimb principiile de viata de dragul unui grup anume.Sigur ca simtim nevoia să fim integraţi în grupuri, să fim acceptaţi şi de ce nu si simpatizaţi dar fara respect nimic nu dureaza.
Foarte adevarat dar cati dintre noi avem curajul de-a iesi din tiparul supusului pervers?Putini… iar cei care o fac raman de obicei singuri.Eu am curajul de multe ori si spun ca nu este bine ce se intampla de exp.intr-un spital,ca bolnavii nostri n-au nici-o vina ca salarile nostre sunt mici si nu suntem respectati ca breasla.Mi se spune de multe ori ca n-am ce face sau ca nu sunt normala si ca fiecare se descurca cum poate chiar daca asta inseamna compromis si de multe ori unul josnic.Acesta este un mic si nevinovat exemplu fata de multe altele care ne otravesc sufletul zi de zi.Chiar si intr-o familie nu trebuie sa acceptam orice jignire si sa cautam scuze ca cel in cauza este obosit si nu s-a putut controla.Nu facem decat sa-i intarim increderea in el si rautatile lui.