De circa doi sau trei ani limba cea mai vorbită la Cluj-Napoca, capitala Ardealului românesc, pe lângă limba oficială, româna, e limba franceză. Pe stradă, în cafenele, pe terase, la restaurante, baruri, în cluburi, parcuri, la bănci sau bibliotecă auzi vorbindu-se frumoasa limbă a lui Moliere. Dacă te plimbi prin centrul Clujului ai sentimentul că oraşul a devenit un nou Montreal, vezi tineri francezi vorbind şi gesticulând aşa cum îi ştim din filmele cu Louis de Funes, Joseph Fernandel sau Alain Delon. Când a fost cazul şocant Charlie Hebdo, francezii “clujeni” s-au mobilizat exemplar, câteva mii dintre ei au mărşăluit pe bulevardele Clujului, de parcă erau la Lyon, Paris sau Bordeaux. Cui datorăm numărul mare de francezi din Cluj-Napoca? În primul rând Universităţii de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, care are peste 3000 de studenţi înregistraţi, dar şi celelalte universităţi clujene au înmatriculaţi încă câteva mii de studenţi francezi. La aceştia se adaugă magrebienii francofoni, care sunt alte câteva mii. Altfel, la Cluj-Napoca învaţă şi trăiesc circa 15.000 de francezi şi magrebieni francofoni. Aşa că, nu mare mi-a fost mirarea când s-au publicat ultimele statistici cu cetăţenii străini din oraşul meu, că francezii sunt pe primul loc. Maghiarii nu prind nici măcar top 5. La data de 30 iunie 2015, în evidenţele Serviciului pentru Imigrări al Judeţului Cluj se aflau 6284 cetăţeni Non-UE şi cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene, proveniţi din 113 ţări ale lumii, 599 dintre aceştia fiind înregistraţi în primele şase luni. Cei mai mulţi cetăţeni străini aflaţi în judeţul Cluj provin din: Franţa (895), Italia (694), Germania (482), Republica Moldova (470) şi Tunisia (299).
Francezii aduc la Cluj-Napoca pe lângă valută forte, creşterea consumului local şi un bogat bagaj cultural. Ei s-au aclimatizat în oraşul de pe Someş, ca acasă. În discuţiile inopinate cu francezii “clujeni”, care vorbesc deja o frumoasă şi melodioasă limbă română, mi-au spus că ei se simt în capitala economică şi culturală a Transilvaniei româneşti ca pe meleagurile natale din Franţa. Ei laudă prietenia şi ospitalitatea deosebită a românilor. La Cluj-Napoca, pe stradă nu se mai aude de mult limba maghiară aşa de des cum se vorbeşte limba franceză. Ne-am obişnuit, noi clujenii, cu limba franceză de parcă tinerii francezi şi magrebieni ar fi la Cluj-Napoca de când lumea. Francezii aduc un spor de prosperitate şi un climax cultural remarcabil. La concerte, spectacole artistice sau în cinematografe francezii sunt în primele rânduri. Francezii sunt la Cluj-Napoca o comunitate puternică şi respectată. Imediat, numeric, îi depăşesc, ca minoritate rezidentă, pe maghiari. La intrarea în Cluj-Napoca se cere traducerea numelui oraşului în germană: Klausenburg, deşi saşii nu mai trăiesc în oraş din secolul XV. Oare cum se traduce Cluj-Napoca în franceză? Şi totuşi, nu i-am auzit pe numeroşii francezi “clujeni” să ceară plăcuţe bilingve pe clădirile oraşului şi la intrările din municipiu. Deşi România, ca ţară francofonă, ar trebui să facă mai mult pentru puternica comunitate franceză din Cluj-Napoca. Francezii nu au pretenţii obsesive cu plăci bilingve sau să forţeze folosirea limbii lor în justiţie şi adminstraţie. Personal, după engleză şi germană m-am apucat să reînvăţ limba franceză care nu am mai folosit-o din anii liceului. Parlez vous francais!
Ionuţ Ţene
