Cînd vii dinspre Brașov înspre Sibiu, în apropiere de Făgăraș, de departe, de pe dealuri, privirea ți-e confiscată de o strălucire orbitoare. Așa trebuie că luceau în soare palatele cu totul și cu totul de aur ale împăratului pe tărîmurile fantastice ale poveștilor copilăriei. Cel puțin eu așa mi le imaginam: la soare să te poți uita, dar la ele ba. Mijești ochii, mai pui o pereche de ochelari de soare, mai înaintezi puțin. Din mijlocul orașului, se înalță, monstruos și orbitor, o biserică cu acoperișul acoperit cu foiță aurită, înconjurată de blocuri comuniste cu apartamente goale și una dintre cele mai crunte sărăcii din zona asta. Fiindcă Făgărașul a rămas gol și se umple doar în august, cînd e vacanță în Italia și Spania, unde localnicii au emigrat în masă după ce li s-a închis combinatul. Am și eu doi veri plecați cu familiile – veri pe care îi vizitam cînd eram mică, atunci cînd orașul arăta și vibra complet diferit.
Am tot văzut și făcut știri despre catedrala din Făgăraș: ba că Guvernul a dat 2 milioane de lei pentru ridicarea ei cu care ar fi putut reabilita un cartier întreg, ba că acoperișul e făcut cu foiță de aur, ba că e doar inox aurit, ba că ar mai fi zece lăcașuri de închinăciune în orășelul ăsta pauper și părăsit. Dar niciodată nu m-a izbit ca acum inadecvarea ei. La scară mică, Făgărașul cu catedrala lui sfidătoare și strălucitoare, golit de populația care a plecat să sclavagească afară, sărac, deprimat – este România. Biserica asta monstruoasă și aurită e simptomatică pentru situația paradoxală a țării ăsteia. Opulența și obrăznicia ei disprețuitoare transmit foarte clar un mesaj care, din păcate, ocolește sau ricoșează din mințile întunericite de frici ale românului de rînd: într-o țară în care majoritatea oamenilor trăiesc la granița subzistenței, Biserica este cel mai important și cel mai prosper agent economic, scutit de taxe și, în plus, subvenționat de stat!, care exploatează și întreține cu abilitate și viclenie tocmai aceste frici, din care se hrănește și înflorește
Educație sexuală în școli, ca în Occident? Doamne ferește, ce pornire satanică este și aiasta, să educi, cînd Biserica și prefericiții și bogații ei slujitori au nevoie de ignoranță, spaime, superstiții, ca să le poată căpușa? Scoaterea religiei din programa școlară într-un stat presupus laic, dar care se închină la icoane și pupă moaște mai abitir decît o țață habotnică? Păi unde o să ajungă enervantdefericiții în ritmul ăsta? Să sărăcească? Ce s-ar alege de BOR, repet, această ultraprosperă companie scutită de taxe și subvenționată de clasa politică, dacă generațiile care se ridică acum ar avea mințile libere de frici și superstiții și ar înceta să cotizeze?
Precum negrul din Pulp Fiction care memorase o părticică din Biblie ca să le recite celor pe care îi ucidea, o să învăț pasajul ăsta din Ioan pe de rost, să îl declam popilor, acestori neonegustori, super agenți de vînzări: „Isus a găsit în templu vînzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezînd acolo. Făcînd un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, iar celor care vindeau porumbei le-a zis: «Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie”» (Ioan 2,14-16).
Iar toate astea nu le spune un om ateu sau lipsit de credință. Nici vorbă. A disocia Biserica, religia, dogma (și ce s-a întîmplat cu ele în mîinile lacome ale prelaților) de credință, mi se pare o chestiune de minimum bun simț.
