Dacă vreți să aflați mai multe lucruri adevărate despre geto-daci și cultura lor, soluția nu este să consultați istoria în varianta oficială scrisă de istoricii români, ci să mergeți în Italia pentru a discuta cu istoricii și lingviștii italieni. Acolo veți găsi mult mai multe informații corecte și, ceea ce este mai important, MULT MAI MULT RESPECT pentru strămoșii noștri.
Astăzi, teroria falsă a romanizării geto-dacilor este tot mai mult slăbită de noile dovezi aduse în prim plan, de noile puncte de vedere pe care le prezintă unii specialiști. În acest context, un important lingvist italian, Carlo Tagliavini, ne spune următoarele: ,,Din punctul de vedere al lingvisticii romanice ar fi bine să se rețină două lucruri: noțiunea de romanitate a fost o noțiune esențial politică, iar romanii nu și-au propus nicicând o asimilare violentă a populațiilor supuse, și nu au încercat nicicând să-și impună limba lor.” (Le origini delle lingue neolatine, Bologna, Pàtron EDITORE, 1982, p. 97.)
Ce poate fi mai clar decât atât? Romanii nu și-au impus cu forța limba și cultura și a presupune că geto-dacii, care au luptat împotriva romanilor încă cel puțin 200 de ani după războaiele dintre Traian și Decebal, s-au romanizat în același timp în care se războiau cu ei, de bună voie și nesiliți de nimeni, arată o fractură logică care frizează nebunia!
Desigur, promotorii romanizării, atunci când simt că nu prea stă în picioare teoria potrivit căreia geto-dacii s-au romanizat după venirea lui Traian (mai ales cei aflați în afara granițelor imperiului) o dau cotită și ne spun că, să vezi, romanizarea s-a petrecut pe nesimțite, încă de dinainte de Burebista, geto-dacii fiind atât de fascinați de cuvintele latine, care au ajuns pe la ei prin intermediul negustorilor, încât și-au abandonat treptat limba, cultura, tradițiile, autoromanizându-se. Cu alte cuvinte, ceea ce nu au reușit romanii în 500 de ani de ocupație cu alte popoare, s-a petrecut miraculos în lumea geto-dacilor, fără ca măcar romanii să fie acolo, ca stăpâni.
Ideea este că militarii și coloniștii romani aduși în Dacia, după anul 106, nu ar fi putut romaniza populația geto-dacică nici dacă și-ar fi propus asta, pentru că majoritatea lor NU ERAU LATINI, ci oameni aduși din toate colțurile imperiului, cu tot cu limba și tradițiile proprii. Chiar și dacii care au fost incluși în armata romană, după aceea, fiind duși în celălalt capăt al Imperiului, au ajuns acolo, în Britania sau în alte locuri, cu propria limbă și cu propriile tradiții.
Ceea ce îi doare însă cel mai tare pe artizanii romanizării închipuite este faptul că până și ideea că latina ar fi stat la baza celorlalte limbi romanice este contestată astăzi de lingviștii străini, care spun că latina este doar o soră sau o verișoară a limbilor romanice, și nu mama lor. Cu alte cuvinte, tot mai mulți specialiști atrag atenția asupta faptului că limba latină și celelate limbi romanice, inclusiv româna, sunt dezvoltări paralele ale unei limbi mai vechi, care este rădăcina lor comună. Iar în acest context, cei care vor să înțeleagă mai multe ar trebui să arunce o privire și pe Dicționarul Etimolgic al Limbii Române, bazat pe cercetările de indo-europenistică scris de dr. Mihai Vinereanu.
În același timp, să ia aminte și la ce spun alți lingviști străini! Iată un exemplu:
Carme Jimenez Huertas, lingvist spaniol: “Limbile romanice provin din ceva comun; e clar că au o aceeași origine, o limbă mamă, care NU ESTE LATINA! Latina este o soră, sau mai degrabă o verișoară a limbilor romanice, nu mama lor!!! Să ne înțelegem – nu neg influența latinei, dar este ulterioară, o influență din Evul Mediu… Limbile romanice se vorbeau aici. Nu au venit de niciunde, erau limbi autohtone…” (Interviu luat de Alicia Ninou)
Pam, pam!
Daniel Roxin
P.S. Carlo Tagliviani a fost socrul unui important lingvist român din Basarabia, Eugen Coşeriu, care și-a desfășurat activitatea la Tubingen.
Este un articol care cuprinde jumătăţi de adevăruri, ca multe altele din domeniu, ce fac mai mult rău decât bine cercetărilor serioase şi competente din domeniu.
1. „În acest context, un important lingvist italian, Carlo Tagliavini, ne spune următoarele…” Dimpotrivă, spusele lui Tagliavini sunt scoase din context. Tagliavini este unul dintre cei mai mari romanişti (poate cel mai mare, dar e o părere personală), iar cartea lui, din care e dat citatul, este de căpătâi pentru orice student serios la Litere (mă rog, era pe vremea mea). Din această carte poate oricine să afle cât de romanică este limba română. Pentru mai multe informaţii despre autor, recomand o simplă căutare pe Wikipedia. Şi – de ce nu? – citirea lucrării lui Tagliavini în întregime (precum şi a altor cărţi de referinţă în materie), înainte de a ne avânta în discuţii despre istoria limbii române.
2. Nu e nici o mare „revelaţie” în afirmaţiile conform cărora romanii nu şi-au impus limba cu forţa. Oricine e familiarizat cu subiectul ştie foarte bine acest lucru. Irelevant, de altfel. Pentru că nimeni n-a afirmat vreodată că romanii au impus latina cu forţa în spaţiul carpato-dunărean.
3. Nu e de mirare nici faptul că dacii au adoptat limba latină. Cu tot regretul, cu toată civilizaţia lor – într-adevăr superioară altor popoare „barbare” – dacii erau totuşi un popor inferior romanilor. În plus, există limbi care se formează într-o singură generaţie (limbile pidgin) şi limbi care se formează în două generaţii (limbile creole). Nu e nici o mare filosofie, nici o fractură logică.
4. Faptul că soldaţii erau aduşi din tot imperiul este şi el irelevant. Pentru ca armata romană să funcţioneze, trebuia ca soldaţii să vorbească aceeaşi limbă. Ghici ciupercă ce limbă vorbeau aceştia?
5. Teoria Cortez-Huertas (Huertas a preluat-o de la Yves Cortez) este relativ nouă, destul de controversată şi nici măcar adepţii ei nu se pot pune de acord în privinţa limbii-mamă. Unul dintre ei propune chiar limba bască (or, aceasta nici măcar nu este indo-europeană, ceea ce face problema şi mai dificilă). Va mai curge multă apă pe Dunăre până la lămurirea lucrurilor.
Acesta este răspunsul meu la acest articol în variantă scurtă. Subiectul l-am abordat mai pe larg într-un articol mai vechi (poate fi găsit aici: http://englishromanian.ro/blog/2014/07/19/noi-nu-suntem-urmasii-romei/), desigur, fără a-l epuiza. Voi reveni însă asupra lui ori de câte ori timpul îmi va permite.
Toate cele bune,
Cristina Andrei
In mod normal ar fi trebuit sa-ti sterg comentariul deoarece suntem satui de cei care ne-au schimbat istoria si ne tot spun de 2000 de ani ca suntem latini. Suntem pe dracu…
Se pare ca nu vrei sa stii ca limba latina se trage din limba romana.
Inceteaza cu prostiile care le debitezi cind spui asta, si de inferioritatea dacilor. Degeaba incercati pe toate caile sa ne aruncati praf in ochi, ca e TARDIV.
Miile de dovezi stau marturii peste tot.
Adevarata istorie a poporului meu iese la lumina si noi o cunoastem pe zi ce trece din ce in ce mai multi.
În mod normal ar trebui să discuţi civilizat, ascultând şi opinia celuilalt. Dacă ai fi citit articolul meu, ai fi constatat faptul că sunt de acord că istoria trebuie rescrisă. Există izvoare analizate insuficient, informaţii care nu se află la şcoală etc.
Cu astfel de atitudini vă discreditaţi. Cam toţi care susţineţi această teorie nu puteţi / nu vreţi să aplecaţi urechea către alte opinii, către alte argumente. Ba mai mult, adeseori sunt prezentate jumătăţi de adevăruri şi se însăilează nişte teorii pe metoda „urechistă”. Astfel, aşa cum am zis şi mai sus, puneţi într-o lumină proastă pe cei mai competenţi în materie (care v-ar putea ajuta, la un moment dat). „Drumul spre iad e pavat cu intenţii bune” – cam aşa aş rezuma articolele de genul celui de mai sus
Multumesc dar nu avem nevoie de astfel de ajutoare. Le-am avut 2000 de ani si ne-am saturat de ele. De acum „ajutoarele” astea sunt invitate sa TACA.
Competente, argumente, opinii…NU NE INTRESEAZA. Avem destui romani/daci care scot la lumina dovezile si muncesc pe rupte pentru asta.
Iadul nu exista decit in cartea aia de desene animate numita biblie, iar editura se afla undeva pe la evrei. Poporul meu este DAC si nu are nici o treaba cu religiile fabricate de alte natii.
Cu civilizatia si cu vorba mieroasa ni s-a mistificat istoria si ca atare, adevarul si sinceritatea, chiar daca par dure, sunt cele mai ok, pentru a descuraja orice tentativa de a implementa ce vreti voi.
In rest, numai de bine 🙂
Adevărul şi sinceritatea nu implică neluarea în seamă a argumentelor celuilalt – care are şi el adevărul lui şi, poate, e la fel de sincer. Realitatea nu este în alb şi negru, aşa cum vor atât latiniştii, cât şi daciştii. Realitatea are multe nuanţe şi tocmai ăsta e farmecul: să le descoperim, să le interpretăm. De preferat împreună, neexcluzându-ne reciproc adevărurile şi sincerităţile 😉
Adevarul dacistilor este istoric cu dovezi. Restul sunt doar intepretari ale unora cu interese si stim bine care sunt.
Te rog nu mai scrie ca ma plictiseste discutia asta sterila
„Dovezi” pe alocuri fabricate (ca şi unele „dovezi” ale latiniştilor „hard core”, de altfel). În fine, într-adevăr, e o discuţie sterilă… N-are rost continuarea ei, seară bună îţi doresc
In loc de raspuns voi lasa o intrebare: De ce noi ROMANII ne numim ROMANI? Dar imi dau seama ca nu suntem singurii ce ne numim asa. Italienii din provincia ROMAGNA isi zic ROMAGNUOLI. In Elvetia exista o populatie ce vorbeste o limba romanica. Ei isi zic ROMENSCH, care se aseamana cu un cuvant de-al nostru (ROMANESC). Esta a patra limba oficiala a Elevetiei, pe langa Germana, Franceza si Italiana. Grecii si-au zis ROMEI de peste 1000 de ani. In Peninsula Balcanica (nordul Greciei si sudul Bulgariei se afla provincia istorica RUMELIA, locuita de rumeli (rumeni, rumani).
Peninsula balcánica contine multe comunitati ce-si zic ARMANI/AROMANI. Iar locuitorii actuali ai capitalei Italiei isi zic ROMANI. Deci inca o data, de ce ne numim noi ROMANI? Si cum se face ca si altii isi zic cam la fel?