Când eşti considerat nebun?

Când eşti considerat nebun, într-o societate care s-a dovedit deja a fi cel puţin nesănătoasă?

Atunci când părăseşti un cerc de prieteni sau renunţi la obiceiurile care nu îţi aduceau niciun folos, eşti considerat nebun! Sunt sigur că ai simţit asta deja.
Atunci când încetezi să mai bârfeşti şi/sau să discuţi despre alţi oameni (ce mănâncă, cum se îmbracă şi ce muzică ascultă) eşti considerat nebun!
Atunci când încetezi să mai fi preocupat cu nimicurile care preocupă pe toată lumea, eşti considerat nebun!
Atunci când reuşeşti să te ridici, după ce ai primit o LOVITURĂ despre care cei ce te-au cunoscut au crezut că va fi una fatală pentru tine, eşti considerat un nebun!
Atunci când încetezi să te mai plângi şi să cerşeşti atenţie sau să vrei să captezi privirile tuturor, peste tot pe unde te duci, eşti considerat nebun!
Atunci când accepţi situaţia ta indiferent care ar fi aceea şi te bucuri de viaţă (de cum este astăzi şi de cât ţi-a mai rămas din ea) eşti considerat un nebun!
Atunci când respecţi deciziile celorlalţi şi apoi renunţi să încerci să îi mai formezi pe şi după placul tău, fii sigur că eşti considerat nebun!
Atunci când începi să te bazezi pe tine iar, astfel, încetezi a mai da ascultare glasurilor „sfătuitoare“ şi înşelătoare, eşti considerat nebun!
Atunci când ierţi eşti considerat nebun!
Atunci când iubeşti şi faci sacrificii pentru persoana iubită, eşti considerat un nebun!
Atunci când iubeşti banii, dar şi când îi urăşti, iar din pricina lumii pe care ai întâlnit-o alegi să te stabileşti în vârf de munte (pe motiv că nu te poţi regăsi la poalele lui), eşti considerat nebun. Sau, atunci când reuşeşti şi când tot ceea ce ţi-ai propus să faci a devenit o realitate pentru tine sau pentru cei din jurul tău, iar pentru asta oamenii te pot vedea de la o mie de kilometrii distanţă, cei mai puţin fericiţi te vor considera nebun! Acum, te întreb eu, oare cine este „nebunul“?