„Dacă ai fi în locul meu ce ai face”? E întrebarea care mi se adresează în ultimul timp. Întrebare la care aşteptam şi eu cândva…de la alţii răspuns. De la situaţie la situaţie…am oferit răspunsul pe care l-am crezut ca fiind cel mai bun, deşi mi-aş fi dorit să fii gândit mereu aşa. Să-mi fi spus mie acum câţiva ani ce spun eu altora acum. .
Dacă aş fi în locul tău m-aş opri, m-aş privi şi aş trăi. Mi-aş spune că sunt om. Deci sunt frumos. Sunt al naibii de frumos…când mă privesc cu atenţie. Aş înceta să urăsc pe toată lumea din cauza că o singură persoana mi-a sfâşiat inima, sau pentru că părinţii s-au despărţit, ori pentru că prietenii m-au trădat. Sau pentru că un om mi-a spus că sunt urâtă ori inutilă. Şi mi-aş spune că singurul care mă cunoaşte cu adevărat e Dumnezeu iar el a făcut din mine o fiinţă minunată chiar dacă mulţi oameni (încă) n-au observat. Nu m-aş mai îngrijora pentru lucrurile pe care nu le pot controla. Aş înceta să mulţumesc pe toată lumea, oricum oamenii te văd în funcţie de experienţele lor. Şi mi-aş aminti că oamenii sunt diferiţi, că nu mă pot iubi toţi aşa cum nici eu nu-i iubesc pe toţi. Nu m-aş (mai) agăţa de lucruri inutile, de amintiri din trecut, de oameni care nu mă iubesc. Aş da drumul regretelor şi m-aş iubi cât pentru o lume. Aş trăi pentru ceva şi în primul rând aş trăi pentru mine. Aş pleca de lângă oamenii care nu mă preţuieşsc şi aş cunoaşte oameni noi, aş înceta să-mi mai fie teamă de nou. M-aş îndrăgosti din nou deşi am spus ultima dată că nu am să mai pot. „Nu pot, niciodată şi întotdeauna” mi-aş aminti că sunt şi ele doar simple cuvinte. Mi-aş imagina o lume mai frumoasă cu oameni iubitori şi dornici să ofere bine. Aş face în fiecare zi pe cineva să zâmbească, şi n-aş uita că asta îmi oferă fericire. Mi-aş urma visele şi aş lupta pentru ele chiar dacă nimeni din jur nu crede în ele. Mi-aş aminti că am potenţial.
Dacă aş fi în locul tău aş trăi pur şi simplu pentru că atunci când voi îmbătrâni să privesc în urmă fără regrete!
Dacă aş fi….dar cum nu sunt spun doar că eu trăiesc(abea acum trăiesc) cât nu am trăit douăzeci şi patru de ani.
Nu ştiu cum e să fii în locul altuia…dar ştiu cum e să simţi că mori pentru aţi dori să trăieşti. SĂ TRĂIEŞTI CU ADEVĂRAT!
11-Mai-2015
Iuliana Şuiu
https://suiuiuliana.wordpress.com
