Ne naștem cu un „hard curat” și în copilărie începem să înregistrăm pe el fără discernământ majoritatea informațiilor cu care intrăm în contact. Prin intermediul simțurilor, experimentând viața, dar mai ales înregistrăm ce ne spun părinții, apoi profesorii la școală și tot ce spun cei pe care mintea noastră îi consideră ca fiind o „autoritate”. Mai târziu, odată cu înaintarea în vârstă, deși filtrul minții noastre se dezvoltă, rămânem cu același „obicei” de a lua „de bune” o mulțime de informații oferite de așa numiți „experți” în diferite domenii (și în dezvoltarea personală, desigur :))). Fiind prezentați drept „experți” (de reclamele din media sau de către binevoitori) foarte rar punem la îndoială informațiile pe care aceștia le prezintă.
Problema cu „experții” (nu toți, dar destul de mulți) este că acest titlu aduce cu el o anumită autosuficiență astfel încât, la un moment dat, aceștia nu mai dedică timp actualizării informațiilor pe care le dețin. Perioada petrecută în cercetare mi-a oferit ocazia de a constata că acest lucru se întâmplă și în mediul științific. E drept, având în vedere numărul cercetărilor ce au loc pe glob și viteza cu care se fac noi descoperiri e oricum foarte greu să fim cu update-urile la zi :)). Nu voi mai vorbi despre cum sunt primite noile descoperiri deoarece am vorbit deja aici-link.
În timp, informațiile pe care le primim se transformă în credințe, convingeri și/sau prejudecăți. Cu cât înaintăm în vârstă acestea prind rădăcini în mintea noastră iar aceasta se transformă încetul cu încetul într-o închisoare. Așa devenim prizonierii propriei minți iar „evadarea” e mult mai complicată decât pare la prima vedere, deoarece, așa cum spunea Albert Einstein și cum probabil știți: „Este mai ușor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată.”
Există și oameni (din ce în ce mai mulți) care „se prind” de faptul că fiecărei informații sau credințe îi vine timpul să fie înlocuită cu o alta, că nimic nu e bătut în cuie, că schimbările sunt inevitabile și fac parte din firescul evoluției. Iar dacă vorbim de credințele care ne limitează, transformările sunt nu doar necesare ci, în anumite cazuri, vitale.
Despre acestea și despre cei 5 pași necesari „evadării” – veți afla urmărind discursul pe care vi l-am „preparat” pentru astăzi, totul asezonat cu o poveste de viață mai tulburătoare decât un film…
Dacă de fiecare dată când ne „atașăm” de o informație ne-am aminti că va veni o vreme când va trebui să o schimbăm cu o alta, acest gest ne-ar păstra open-mind, ar reduce rezistența pe care o avem față de nou și ne-am face nouă înșine viața mult mai ușoară.
http://adinaamironesei.blogspot.ro/
