Trăim vremuri în care setea de a-i judeca pe ceilalți a atins cote îngrijorătoare. Știrile care conțin greșeli ale starurilor sau persoanelor publice sunt savurate cu o poftă nebună, astfel încât ziarele de scandal sunt la mare căutare, emisiunile de aceeași natură au rating-uri în creștere iar articolele online de acest gen devin virale în câteva ore. Nu cunosc nici o știre despre o descoperire științifică sau despre o invenție care să fi depășit vreodată traficul online generat de un scandal monden :)) Greșeli nu fac doar starurile ci și oamenii de valoare. Nu contează câte lucruri a oferit un om societății, nu contează ce a făcut bine până la momentul X, un singur pas greșit și este pus rapid la pământ spre delectarea tuturor în „piața” publică.
Mai demult mă întrebam de unde vine această poftă de a-i judeca pe ceilalți. Între timp am aflat. Prin autoobservare :)) și analiza multor situații de viață în care am fost martora unor astfel de reacții ale celorlalți. Așa am aflat că oamenii împliniți, cu o stimă de sine crescută sau cel puțin în regulă, nu sunt preocupați de a-i umili pe ceilalți, nu gustă scandalurile și nu jubilează când cineva calcă strâmb. Aceste acțiuni sunt specifice oamenilor care nu sunt mulțumiți de ei înșiși, au o stimă de sine scăzută, astfel încât, doar umilindu-i pe ceilalți se simt (pentru puțin timp) ceva mai bine.
Mergând la nivel subtil, judecata și umilirea celorlalți reprezintă o hrănire energetică tentantă și facilă care transformă oamenii în vampiri energetici – (detalii aici-link). Însă mai devreme sau mai târziu fiecare om își dă seama că acest comportament nu ne va face să ne simțim mai bine pentru totdeauna, și, din acest punct de vedere, reprezintă doar o distragere de la vindecarea rănilor interioare personale și nimic mai mult.
Dintr-un alt unghi de vedere, cel al „umbrei” noastre (C.G. Jung), ceea ce judecăm la ceilalți sunt aspectele noastre neacceptate – idee pe care nu o dezvolt deoarece este foarte bine explicată în valorosul documentar „Efectul Umbrei” (vizionare aici-link) și care ar trebui luată în considerare cu seriozitate atunci când judecățile ne inundă mintea.
Internetul și rețelele sociale, au facilitat umilirea publică prin rapiditatea împrăștierii informației, acțiunea la fel de rapidă a aşa-numitului „efect de turmă” și prin oportunitatea de a posta comentarii anonime. Dacă acum 50 de ani erau necesare câteva zile pentru a distruge un om, acum durează câteva ore, iar efectele sunt dezastruoase. Am rămâne uimiți câte lucruri nu s-ar mai spune (nici nu s-ar gândi) dacă oamenii s-ar privi în ochi și nu ar interacționa (doar) online sub protecția anonimatului.
***
Toți ne dorim o lume mai bună. Nu cunosc pe nimeni care să nu vrea asta. Unul dintre pașii spre o astfel de lume mai bună este acela de a ne gândi la efectele acțiunilor noastre, la amprentele (link) pe care le lăsăm în sufletele celor cu care intrăm în contact direct sau indirect (online). Indiferent de credințele noastre, de concepțiile pe care le avem despre lume și viață, ne unește cu siguranță un lucru: suntem oameni – ne naștem, experimentăm viața și plecăm din ea așa cum am venit, egali. Nu câștigăm nimic din a-i judeca pe ceilalți. Dar putem rămâne în memoria lor pentru o vreme dacă le oferim un gând cald, o mână de ajutor sau o vorbă asemenea, sau măcar o clipă în care i-am ascultat fiind în totalitate alături de ei. Dacă doar o secundă fiecare dintre noi s-ar pune în locul celor pe care suntem tentați să-i judecăm, lumea în care trăim s-ar schimba în doar câteva ore. Empatia este leacul cu care putem vindeca setea de judecată care domină acum societatea noastră.
În spiritul conștientizării efectelor pe care le are cyber-bullying-ul (hărțuirea online) asupra unui om, vă invit să urmăriți un discurs profund emoționant al celei care a reprezentat primul exemplu al acestui tip de abuz: Monica Lewinsky. Îl propun ca pe un exercițiu de empatie sau măcar de imaginație, de privit prin ochii sufletului..♥
http://adinaamironesei.blogspot.ro/
