Pana la urma, care este morala acestei povesti cu “independenta justitiei” ? “independenta justitiei” inseamna, de fapt, o tendinta accentuata prin care aparatul represiv al justitiei – procuratura – incearca sa devina puterea strategica care nu da socoteala poporului, pentru nimic. Astfel, se formeaza un lant al puterii represive si de supraveghere asupra opiniei publice.
Ipocrizia si minciuna propagandei “statului de drept”, a “anticoruptiei” si a “independentei justitiei”, dusa, de altfel, pana pe culmile paroxismului si ale limitarii libertatii de exprimare, inclusiv prin presiuni. “Anticoruptia” e doar pentru javrele care se intampla sa se puna rau cu cine nu trebuie; pentru dulaii obezi , adica pentru banci, pentru ticalosiile facute institutional, elegant, contractual, nu exista asa ceva. Sistemul de praduire trebuie sa fie european! Mafia euro-atlantica nu admite concurenta.
Cat priveste “independenta justitiei”, aceasta este numele de cod pentru industria de condamnari-productii-record-pe cote a acelorasi. O productie special inventata (mai vine si cate papa care sa le tina isonul, falsificand Evanghelia si facand din vamesi farisei si din farisei, vamesi, in admiratia cam natanga) tocmai pentru a le acoperi (lor, euro-americanilor) propriile talharii, pentru a-i scapa cu fata curata dupa ce au pradat la marea nesimtire pe amarastenii tinuti in genunchi la poarta Schengenului.
Iata, mai sus, un caz “paradigmatic”, “arhetipal”, un “pattern” de model, ce sa mai: interventia in actul de justitie pentru favorizarea infractorului. La ordinul FMI si in asistenta binevoitoare a guvernului, sluga corporatiilor si a sistemului bancar strain.
“Statii de drepti“, niciun cuvant de zis?
Ipocrizia si substratul real al discursului “ANTICORUPTIE”: Institutiile europene si companiile americane NU URMARESC INDEPENDENTA JUSTITIEI, CI DEFINIREA REGULILOR JOCURILOR COLONIALISTE ALE FOAMEI
Românii sunt supuşi unui adevărat asediu mediatic şi diplomatic, în care sunt definiţi ca un popor de leneşi şi evazionişti, care profită de U.E. şi de instituţiile financiare mondiale pentru a înghiţi în neştire miliardele de euro prezentate ca „planuri de salvare” de la faliment a ţării. Realitatea este cu totul alta:miliardele de euro nu sunt necesare românilor, ci băncilor occidentale.
Ce folos că aceasta e realitatea? Pe planul confruntării nevăzute,România este culpabilizată pentru starea sa de stat „balcanic, ortodox şi primitiv”, este pusă la colţ şi somată să se „reformeze” urgent, mai ales pe planul mentalităţilor, să-şi condamne poporul la foamete şi sărăcie, să-şi vândă toate avuţiile naţionale! Toate acestea nu ar fi putut să se desfăşoare cu asemenea pregnanţă dacă nu ar fi existat atâtea cozi de topor din sânul acestei naţiuni ortodoxe, care să clameze aceleaşi neadevăruri.
România şi Bulgaria sunt, în ce le priveşte, definite drept statele europene cele mai înapoiate, nedemocratice şi nereformate, adevărate paria ale Uniunii Europene, zice-se cu carenţe grave ale statului de drept. În consecinţă, cele două ţări sunt supuse şi în prezent unui umilitor mecanism de monitorizare, adevărat instrument de intruziune şi de degradare a statutului celor două ţări la masa negocierilor între statele membre ale U.E. Este vorba despre vestitul „Mecanism de Cooperare şi Verificare” (MCV).
Cine are curiozitatea să citească aceste rapoarte va descoperi afirmaţii care nu au nici o legătură cu realitatea din teren, fie atunci când acuză carenţe, fie atunci când laudă. Totul este o mistificare a realităţii, care serveşte intereselor eurocraţilor şi slugilor lor din aceste state.
Bineînţeles, românii sunt chemaţi să se „reformeze”, să aplice politicile antisociale cele mai dure, să-şi vândă avuţiile naţionale şi să-şi schimbe mentalitatea „estică” – legată, indisolubil, de Ortodoxie, văzută de atâţia drept factor de înapoiere civilizaţională. Săracii din est nu trebuie să-şi ridice ochii din pământ în faţa stăpânilor din vest: la acest principiu se reduce războiul nevăzut dus, în Uniunea Europeană, împotriva popoarelor. Evident, fără cozi de topor, fără Iude constituite în adevărate reţele de demobilizare, reeducare, deconstrucţie a prestigiului naţional, a identităţii şi a sensului apartenenţei la acest neam ortodox,, această operaţiune de cucerire şi colonizare nu ar putea fi dusă cu atât succes. O astfel de reţea a fost şi I.C.R.-ul condus de Patapievici.
Problema este una ce ţine de putere şi de politică, de exploatare, de robie nevăzută, ce are corespondent în robia economică şi geopolitică văzută a ţării noastre. Este o problemă ce se răsfrânge în sărăcirea ţării, în dezorientarea generală a oamenilor din popor, în hemoragia neîntreruptă a României, adică acest groaznic fenomen al emigraţiei prin care populaţia activă merge să îngraşe dosurile puhave ale vesticilor, lăsându-şi ţara în paragină pentru că nu au învăţat de la nimeni ce înseamnă că sunt români.
Deconstrucţia identitară a României nu a fost niciodată doar un proces intelectual, ci întotdeauna a fost însoţită de aplicarea unei agende care, sub numele „reformei şi modernizării”, a jefuit sistematic ţara în favoarea unei „oligarhii de aventură”, cum o numea Caragiale.
https://www.facebook.com/pages/Anti-Uniunea-European%C4%83/356579791140499?fref=nf
