Trăim în țara în care primul ministru se declară primul om cu frica lui Dumnezeu, adânc spiritual și spiritualizat, dar e acoperit de acuzații de furt, începând cu drepturi de proprietate intelectuală și terminând cu bani publici. Trăim în țara în care Biserica Ortodoxă Română este una dintre cele mai bogate și mai influente instituții. Trăim în țara în care a fi cetățean de bază al societății înseamnă să nu treci pe lângă o biserică fără să bați, cel puțin cu limba, trei cruci obligatorii. Trăim în țara în care cerșetorii stau în fața bisericii și nu înăuntru, în care câinii sunt omorâți cu bestialitate pentru că s-au furat fondurile de îngrijire sau de eutanasiere. Trăim în țara consumată de religie, dar uitată de credință.
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Trăim în țara în care niște copii sunt legați de gardurile și de ușile unui centru de plasament pentru orfani pentru a nu deranja personalul creștin care ar trebui să-i îngrijească.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Trăim în țara în care o fată este violată, bătută, abuzată, scuipată de o comunitate de creștini care merge în fiecare duminică la biserică și se roagă în genunchi să scape tinerii eroi care au comis păcatul mic al tinereții: sex cu surprize.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Trăim în țara în care educația înseamnă doar ore de religie, în care umilim profesori și învățători cu salarii de mizerie care nu le permit nici măcar să își pomenească morții sau vii în fiecare săptămână. Trăim în țara în care înmormântările și botezurile se fac pe credite de nevoi personale.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Trăim în țara în care oamenii cu suflet duc campanii pe facebook de strângere de fonduri pentru bolnavii de cancer, în care sistemul de sănătate sărac apare la știri mai mult cu cazuri de corupție decât cu inovație sau succese.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Trăim în țara în care noi, oamenii de rând ducem războiul politicienilor de parcă ne-ar plăti salariu. Ne înjurăm și ne batem între noi de parcă în joc ar fi binele nostru, nu al lor. Trăim în țara în care ei au furat atât de mult încât ne-au lăsat bolnavi și proști.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
Trăim în țara în care, ca să ne creștem copiii, trebuie să ne părăsim țara neîncetând să visam la pomii înfloriți de Paște sau la dealurile pline de zăpadă de Crăciun în timp ce cerem o cola sau o aripioară în limba engleză.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Trăim în țara ortodoxă care a ucis dragostea.
