„Când nu cunoaștem cum funcționează experiența subiectivă (modul în care sistemul nostru minte-corp-emoţie funcționează la capitolele motivație, sănătate, limbaj ș.a.m.d.), nu avem nici un punct de reper legat de experiențele noastre. Totodată, nu știm nimic nici despre experiențele dorite, acelea pe care am vrea să le creăm și să le trăim. Nu avem nici cea mai mică idee despre scopurile și cauzele schimbării. Și, dacă nu știm asta, suntem dezavantajați când e vorba cum să transformăm lucrurile și să identificăm punctul decisiv al schimbării prin transformare pozitivă.
Când nu înțelegem funcționarea umană (funcționarea cognitiv-comportamentală sau neuro-semantică), nu știm prin ce proces putem să îmbunătățim eficiența umană, fericirea și competența. Acest lucru ne aruncă într-o lume a ignoranței și a confuziei în ce privește rolul limbajului pentru conștiința, neurologia și sănătatea oamenilor.
Dimpotrivă, când înțelegem structura experienței subiective, avem o cunoaștere activă a „baghetelor magice” de care dispunem pentru a dobândi schimbarea, progresul, sănătatea, fericirea, succesul și excelența.
Cunoscând pârghiile sistemului minte-corp-emoţie, dar şi amintirile, speranțele, dorințele și temerile, avem o zonă de unde putem să facem un pic de magie pentru distracție sau în beneficiul nostru, pentru a dobândi excelența şi pentru a contribui într-un mod semnificativ la bunăstarea semenilor noștri.” – fragment din „Cartea Cărților în NLP” scrisă de Dr. L. Michael Hall și Barbara P. Belnap, detalii aici-link.
***
Într-adevăr, necunoașterea funcționării ființei umane ca întreg face ca viața să ni se întâmple în loc să o creăm așa cum ne dorim. Faptul că 95% din toate comportamentele și reacțiile noastre se produc conform programelor (tiparelor) mentale existente la nivel subconștient conduce la multă suferință, frustrări, relații interumane toxice și multe alte neîmpliniri în toate planurile. Desigur, unele programe din subconștient sunt foarte utile constituind motivul pentru care nu trebuie să învățăm în fiecare zi să mergem, să vorbim, să citim, etc. Însă când vine vorba despre programe precum: „nu sunt suficient de bun/ de deștept/ de talentat/ etc”, „nu voi face față provocării”, etc. atunci lucrurile se întorc împotriva noastră sub forma autosabotajului (link).
Una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului XX este neuroplasticitatea – proprietatea creierului de a-și schimba structura ca urmare a învățării și experienței pe tot parcursul vieții. Consider că aceasta este cea mai clară dovadă că nu suntem „condamnați” să fim nefericiți și că depinde de noi să schimbăm ceva în felul în care privim și trăim viața. Despre puterea aproape magică de reorganizare a creierului și importanța acesteia puteți afla pe scurt în materialul video următor:
http://adinaamironesei.blogspot.ro/
