Redistribuirea imigranților/ refugiaților pe baza de cote voluntare (luăm atâți refugiați cât considerăm că putem) rămâne deocamdată în picioare. Cotele obligatorii au fost respinse. Miniștrii de interne au stabilit să aplice calculele inițiale, când au decis să fie distribuiți în doi ani refugiați din primul val din luna mai: 40.000. Restul de 120.000 de imigranți veniți în valul din septembrie rămâne deocamdată nealocat. E posibil ca summitul de la finalul lui septembrie (al șefilor de stat și de guvern din UE) să tranșeze atunci problema. Cert este că luni, din pozițiile adoptate, la viitorul summit se pare că nu va exista o majoritate calificată. Între timp, se anunță negocieri intense, tranzacționări și presiuni.
Totul pare să se fi învârtit în jurul unei întrebări: cum rezolvăm acest paradox? Comisia Europeană vrea să impună cote obligatorii în toate statele membre ale UE. Este extrem de grăbită să adopte o politică comună de azil. Dar, în practică, pe teren, majoritatea covârșitoare dintre refugiați doresc să ceară azil doar într-o singură țară – Germania. Atunci care ar mai este rațiunea redistribuirii lor în cote obligatorii către alte state? Acestea au fost pozițiile exprimate de statele din centrul și estul Europei. Au fost evocate însă date lămuritoare pe baza informațiilor colectate de serviciile speciale ale unor state membre din centrul și estul europei: majoritatea “refugiaților” sunt imigranți economic fixați pe avantajele sociale din Germania.
Cea mai lucidă expunere a situației a venit din partea ministrului slovac de interne, Robert Kalinak, participant la reuniunea JAI de la Bruxelles. El a dezvăluit cu cifre o situație șocantă: “Săptămâna trecută, am fost martori cum aceste sistem de cote obligatorii nu funcționează, oricât ne-am strădui. Din 14.000 de imigranți care au trecut granița austriacă spre Germania, doar 700 dintre ei au făcut cerere de azil în Austria. Aceasta spune ceva. Refugiații nu vor sa stea nici în Ungaria, nici în Slovacia. Nu au cerut azil la noi. Nici măcar în Austria, care este un stat dezvoltat și liniștit”. Cu toate acestea, ministrul austriac de interne, Johanna Mikl-Leitner, a anunțat că și țara sa va introduce temporar controalele la frontiera cu Ungaria pentru a face față valului de imigranți și refugiați. La fel vor proceda Polonia și Slovacia.
Demonstrația cu cifre a oficialului slovac trimite clar către o realitate omisă intenționat de Bruxelles. Preferința majorității covârșitoare a refugiaților pentru așa numita cerere de azil doar într-un singur stat UE denotă că avem de a face de fapt cu un fenomen masiv de imigrație orientată spre beneficii economice și sociale. Mulți dintre ei susțin legenda că fug de persecuții și război, dar de fapt fug bine țintit spre ceea ce este considerat a fi cel mai performant sistem de asigurări sociale din UE (cel german și, pe locul doi, cel suedez). Dacă ar fi cu adevărat refugiați, s-ar mulțumi să primească azil în orice stat al UE.
Poziția Poloniei la reuniunea JAI a rămas și ea fermă. Un “nu” hotărât cotelor obligatorii. Prezent la Bruxelles, ministrul polonez pentru afaceri europene, Rafal Trzaskowski a lansat chiar un avertisment: dacă unii lideri europeni decid să se impună cote obligatorii de refugiaţi unora dintre statele sale membre, UE se va confrunta cu o criză instituţională.
Ideea de penalizare a celor care sunt imigranți economic a apăru din ce în ce mai des. Mulți dintre ei vor fi trimiși în țările de origine. Belgia s-ar putea și ea să impună controlul la frontiere, iar guvernul belgian va desființa tabăra de refugiați din parcul Maximilien. Mulți imigranți au dispărut din tabără, fără să fi fost măcat înregistrați.
O altă schimbare derutantă de atitudine a Germaniei a fost pusă și ea în discuție. Inițial Berlinul a promis că suspendă și Regulamentul Dublin, cel care spune că un stat membru UE, după ce procesează cererile de azil, poate retrimite refugiații în primul stat membru în care aceștia au intrat prima oară în spațiul comunitar. Germania afirmase că va suspenda unilateral acest regulament, că nu i va mai trimite pe refugiați în Grecia sau Ungaria, că îi va reținte pe teritoriul ei. Acum, Merkel cere tocmai invers: respectarea cu strictețe a Regulamentului Dublin. Mai mult, Franţa şi Germania s-au declarat gata să exercite presiuni pentru a instala centre de control la frontierele Uniunii Europene pentru a stăvili valurile de imigranți. Este vorba de centre de înregistrare în Grecia, în Italia, în Ungaria denumite tehnic hot-spots. În viitorul apropiat, vor fi zone speciale la frontiera externă a UE în care vor sta la coadă toți imigranții pentru a aștepta acolo să fie procesate cererile lor de azil.
Prezent la Reuniunea JAI, vicepremierul Gabriel Oprea a arătat că România nu este de acord cu impunerea unor cote obligatorii de către Comisia Europeană. El a spus că România va participa la mecanismul de relocare, prin preluarea unui număr de 1.705 solicitanţi de azil din Italia şi Grecia, precum şi a încă 80 de persoane din afara Uniunii Europene. Oprea a mai punctat ca extrem de importantă este luarea cu celeritate a măsurilor de triere pentru identificarea persoanelor care nu se califică pentru obţinerea protecţiei internaţionale şi returnarea acestora conform standardelor în materie.
