În 2007, când unul dintre cei mai incompetenţi premieri post-decembrişti C.P. Tăriceanu susţinea înfiinţarea „clasei pregătitoare” pentru elevii de şase ani, în loc să fie lăsaţi la grădiniţă, la „grupa pregătitoare”, m-am opus cu vehemneţă, datorită experienţei personale. La Casa de Cultură a Studenţilor a avut loc prin 2008 o dezbatere publică cu un secretar de stat din Ministerul Educaţiei pe tema „clasei pregătitoare” numită profetic şi „clasa zero”. Ţin minte că directorilor şi profesorilor din sală le era teamă să ia cuvântul, atunci am luat cuvântul şi am spus că ideea de a lua copiii de cinci/şase ani de la grădiniţă şi duşi la şcoală nu e viabilă şi practică: un copil de vârsta aceasta trebuie să mănânce la prânz, să doarmă de amiază şi să-şi ia gustarea de la ora 16.00, iar şcolile şi învăţătorii nu sunt pregătiţi logistic şi didactic pentru acest lucru, ci doar grădiniţele care au spaţiul locativ amenajat special şi educatori specializaţi pe copiii de această vârstă. Până la urmă s-a dat legea cu „clasa zero”, că nu contează părerea poporului, şi a început calvarul românilor şi al copiilor. Şcoliile nu au reuşit să se adapteze vârstei copilului, iar clasa pregătitoare a devenit, de fapt, un an pierdut şi un coşmar pentru părinţi. Copiii sunt prea mici ca să poată sta prea mult la ore, în sălile de clasă neadaptate vârstei lor fragede. Nu au unde să mănânce şi unde să se odihnească. Se produce un surmenaj intelectual la nişte copii care abia de la şapte ani încep să aibă o gândire abstractă. Nu întâmplător sute de ani vârsta de şcoală a început la şapte ani, nu la cinci sau şase ani, că aşa „e în Belgia sau în Occident”, cum ne explica un funcţionar superior din Ministerul Educaţiei. Nu tot ce se aplică în Occident înseamnă că e şi bun sau viabil.
L-am auzit zilele trecute pe ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, cum se lăuda la o televiziune de ştiri specializată pe spălarea creierilor românilor şi pentru propagandă în favoarea lui Iohannis, că şcolile sunt pregătite să primească elevii în clasa pregătitoare. E o minciună ordinară. Şcolile nu sunt pregătite pentru clasa pregătitoare, sălile nu sunt amenajate adecvat, iar majoritatea claselor nu au „after school”, deci părinţii trebuie să-şi ia copiii de la şcoală, la ora 12.00. E clar că în România ajung miniştri oameni politici incompetenţi şi total rupţi de viaţa reală. Ei dau legi „occidentale” fără să se întrebe ce fac părinţii cu copiii înscrişi la clasa zero, care nu au bunici în localitate sau bani de bonă. Cine îi scoate pe copiii „clasei zero” de la şcoală şi să-i ducă acasă la ora 12.00, că pe stradă sau să vină singuri acasă cu cheia în gât ca pe vremea lui Ceauşescu nu pot să-i lase că-i calcă maşina sau se rătăcesc? Să ne spună ministrul Cîmpeanu, funcţionarii incompetenţi din minister şi de la ISJ –uri cum se rezovă situaţia copiilor care trebuie să plece la ora 12.00 de la şcoală şi a cărui părinţi sunt la serviciu. Nu toţi românii au bunici în localitate sau bani de bonă ca să-i scoată pe copii de la şcoală. Chiar şi Ceauşescu avea o gândire mai luminată decât politicienii corupţi de la Bucureşti şi nu a înfiinţat “clasa zero” barat. De la şapte/opt ani un copil poate veni acasă cu cheia în gât, dar copiii de cinci/şase ani din “clasa zero” a democraţiei tâmpite a lui Ponta şi Iohannis NU. Părinţii nu pot demisiona de la serviciu să-şi ia copilul la ora 12.00. Să nu-i ducă la şcoală e ilegal şi imoral. Ţara asta de 25 de ani e condusă de tot felul de agramaţi corupţi rupţi de viaţa reală a României şi dau legi împotriva românilor, ca să fie un chin să-şi crească şi să-şi ducă copiii la şcoală. La Cluj-Napoca e jale, cunosc foarte bine situaţia reală. Multe şcoli nu au internate sau regim de after school, şi la propriu părinţii plâng în faţa şcolilor disperaţi, fără să le pese celor de la ISJ Cluj, care au fost înfocaţi susţinători a “clasei pregătitoare”, care se dovedeşte a fi chiar ZERO pentru educţie şi elevi. Valentin Cuibus în loc să primească Crucea Transilvană zilele acestea mai bine ar găsi o soluţie de rezolvare a dramei copiilor din “clasa pregătitoare”, care nu au parte încă de regim de after school şi părinţii sunt disperaţi ce să facă ca să nu le rămână copilaşii de şase anişori plângând pe stradă, în faţa şcolilor că nu vine nimeni după ei să îi ducă acasă.
Ionuţ Ţene
