„A fi bine adaptat la o societate bolnavă nu e un semn de sănătate”.
Jiddu Krishnamurti
Afirmaţia din poster îmi aparţine. Dacă şi alţii au ajuns la o concluzie similară înseamnă că filosofăm pe aceeaşi logică. Da, societatea reflectă fidel calitatea indivizilor care o formează. Societatea este produsul caracteristicilor dominante din masa indivizilor – personajul colectiv. Că vă place sau nu, acesta este adevărul. Priviţi la clasa politică românească şi veţi observa că este proiecţia fidelă a oamenilor întâlniţi pe stradă, a unor colegi de muncă, de facultate, a unor amici, vecini… Mass-media este produsul aceleiaşi reflexii. Cei puţini – aflaţi la polul opus ai masei majoritare – nu se pot plia nici pe sistemul social actual, nici pe politică, nici pe educaţie, nici pe artă, nici… nici…. Ei sunt pur şi simplu altfel, sunt păsările rare ale pământului care încă nu şi-au pierdut morala, bunul simţ, spiritul analitic obiectiv, mândria şi respectul de sine. Aceşti indivizi ar putea fi numiţi „fiinţele muzeului societal”. Ei s-au născut ori prea devreme, ori prea târziu dar în niciun caz nu trăiesc ceea ce ar fi vrut să trăiască dacă… şi pentru că nu-şi găsesc locul niciunde, aleg retragerea din urban, din societate. În locul lor ascuns îşi construiesc microsocietatea personală şi tot ce vine din afara ei îi lasă statici. Nu-i interesează haosul pentru că în lumea lor este armonie, nu-i revoltă nedreptăţile pentru că în lumea lor sunt inexistente, nu pot fi convinşi să participe la diverse campanii, demonstraţii, petiţii pentru că au înţeles demult inutilitatea tuturor acestor mişcări desprinse tot din masa bolnavă. Aceşti indivizi au înţeles deja că societatea estethe big mimetic creation of own citizens şi mai ales observă detaşat că masa are aceeaşi culoare, acelaşi miros, aceleaşi metehne, aceleaşi frustrări ca şi cei pe care tot ea îi detestă, îi condamnă, îi hulesc!
Retraşi în liniştea lor eternă, neafectaţi de cancerul masei, înţeleg că schimbarea se va produce doar atunci când fiecare individ se va schimba conştient pe sine însuşi ori, pentru a atinge asemenea gând important şi încărcat de voinţă sinceră, e nevoie de un timp de reflecţie, întrebări scormonitoare, poate chiar răutăcioase, de un alt timp pentru căutarea răspunsurilor, indiferent de dimensiunea şi încărcăturtra lor emoţională, un altul pentru acceptarea adevărurilor dureroase şi a realităţii necosmetizate, un altul pentru cercetarea cauzelor şi efectelor… Aşa că, schimbarea societăţii necesită prea mult timp, prea multe acţiuni complexe şi e condiţionată de prea mulţi factori ce nu pot fi controlaţi, impuşi ori manipulaţi. Astfel, ei transcend resemnarea şi caută bucuria vieţii în microsocietatea lor. Nu mai au timp să aştepte schimbările în ceilalţi. Tac, se regăsesc în şi pe sine, smulg stringurile cu exteriorul.
Până la urmă, trăim o singură viaţă, nu-i păcat să ne bălăcim în mizeriile străine când avem posibilitatea alegerii frumuseţii ei din microsocietatea noastră?
https://romaniafarajustitie.wordpress.com
