Romania a devenit dupa 89 o colonie,un stat fara nici o valoare pentru cetateanul de rand. Cum e posibil sa vina toti si sa ne spuna ce trebuie sa facem noi la noi in tara ? Cum le permitem ? Ei ne vorbesc de rau peste tot si noi sa-i lasam aici, la noi, sa vina si ne dea indicatii pe cine sa punem ca asa vor ei ? Este inadmisibil.
Sa refuzam sa mai fim ignoranti si sa fim prostiti,sa luam atitudine impotriva incercarilor de a fi abuzati de cei care ar trebui sa ne apere de hoardele de talhari care astazi ne dau ocol precum pasarile de prada,sa boicotam produsele lor. Sa nu uitam niciodata ca orice este produs de corporatiile lor si il cumparam,orice imprumut luat de la bancile lor le sporeste puterea si in numele acestei puteri ,mor oameni nevinovati,sunt promovate si finantate revolte si razboaie,sunt jefuite popoare de resurse .
Marii retaileri, prin intervenţiilelor, distrug producătorii autohtoni, pentru a permite accesul neîngrădit al produselor străine. Pline cu „E”-uri, fireşte! De asemenea, profiturile retailerilor, obţinute din buzunarele cetăţenilor români sunt externalizate şi contribuie la PIB-ul ţărilor unde îşi au sediile marile lanţuri de retail. România rămâne cu praful de pe tobă. Şi ne mândrim că avem piaţă liberă. Liberă, fireşte, pentru retaileri, care se comportă în spaţiul mioritic ca pe moşia mă-sii !
România se mândreşte cu satutul de piaţă liberă!…Pentru cine este liberă această piaţă, am arătat: pentru marii retaileri. Iar unica libertate pe care aceştia o oferă clienţilor lor este următoarea: de a se înghesui, de a se călca în picioare la „promoţiile” organizate de…BLACK FRAIER DAY!
Am cerut libertate în ’89, oferind în schimb petalele roșii ale sângelui nostru tânăr. Am dorit tehnologia vestului, nivelul de trai al vestului, dar…. Mecanismele complicate ale democraţiei post decembriste ne-au adus în pragul disperării. Dorinţele ni s-au îndeplinit, dar trecute prin ecranul ce schimonoseşte şi schimbă stânga cu dreapta, ca o oglindă deformatoare de bâlci. Am dorit dolari, dar dolarul a devenit din ţânţar armăsar; am dorit supertehnologie şi am primit la început ciurucurile vestului (televizoare vechi, maşini de spălat depăşite, frigidere la mâna a doua) şi îmbrăcăminte, multă îmbrăcăminte ieftină şi uzată, spre a nu ajunge să ne arătăm ruşinea sărăciei noastre lucii către vestul opulent. Puţină decenţă, ce naiba! Şi mai strângeţi puţin cureaua să nu vă cadă pantalonii luaţi pe credit.
Mecanismul pervers al creditului se insinuează aproape pe nesimțite în viața noastră de zi cu zi. Se face credit la orice, ca să putem mânca şi folosi acum, totul urmând a fi plătit de generaţiile viitoare. Care generaţii? Da! Am uitat. Vânzând copiii nu vom mai avea viitor.
Avem două milioane de români în Spania, avem 1,5 milioane în Italia, avem în America, avem în Burkina Faso, ș.a.m.d.p. Și astfel, ca într-un shaker uriaș ce ne-a cuprins pe toți și ne agită spre dezmembrare unicelulară și individuală, ne vom „topi” poporul în Spania, Italia, Anglia, Germania, Australia, Canada, devenind gelatina mondială înromânită.
Odată se spunea de România: „Frumoasă ţară; păcat că-i locuită!”. Acum nu prea mai este. Sărăcită şi vândută străinilor, aşteaptă să fie răscumpărată de românii care se spetesc în occident pentru fiecare eurocent. Migraţie şi emigraţie… Păsări călătoare, românii ce se vor întoarce de pe câmpurile de căpşuni, vor găsi ţara ocupată de dinozauri capitalişti..
Românii s-au repezit după decembrie 1989 să voteze și să copieze ad literam, fără să cunoască desigur viața reală, modelul capitalist de „dezvoltare”. Deși profiturile corporațiilor sunt la cel mai înalt nivel din ultimii 85 de ani, banii nu se duc în economie, ci în buzunarele managerilor și acționarilor (oligarhilor). Dacă în anii 70 un președinte director-general de companie câștiga pe an circa 25 de salarii medii ale unui angajat, în prezent remunerația lui echivalează cu 400 de salarii medii ale unui angajat. În 2014 salariile au crescut cu doar 1,7 % față de anul 2013, aceasta fiind cea mai joasă rată de creștere din 1960 până în prezent, deși producția este cu 25% mai mare decât în 1960. Venitul mediu a 90% din populație – care în primii 30 de ani de după al doilea război mondial a crescut în tandem cu productivitatea – stagnează de 30 de ani încoace, deși productivitatea a crescut mereu. Aceste corporații nu plătesc taxe statului dar fac afaceri cu statul.
Corporațiile nu sunt capabile să funcționeze fără banii publici furați prin taxarea săracilor. Despre ce „piață liberă” și despre ce „neintervenție” a statului în economie vorbim când capitalismul nu ar fi existat fără banii statului furați de la 90% din populație?
https://www.facebook.com/Anti-Uniunea-European%C4%83-356579791140499/timeline/
