Corupția în Justiție şi posibila ei Absenţă

Corupția subminează justiția în multe părți ale lumii iar primul impact este simţit direct de victimă și acuzat; ambilor li se neagă dreptul fundamental al omului la un proces echitabil și imparțial.

Corupţia judiciară fracturează societatea și împarte comunitatea în grupuri şi grupuleţe, menținând sentimentul de neîncredere în sistemul chemat să facă ordine şi dreptate, indiferent de cauzele judecate (cetăţean versus stat, cetăţean versus vecin, cetăţean sărac versus cetăţean bogat etc). Majoritatea justiţiabililor se plâng că au fost supuşi unor tratamente nedrepte sau că au primit condamnări aberante pentru fapte minore, unele chiar inexistente.

Sistemelor judiciare josnice acceptă mita de la cei care-şi permit să plătească sume uriaşe pentru vinovăţiile lor iar efectul constă în subminarea încrederii în guvernare care, prin inacţiune, facilitează corupția în toate sectoarele puterii de stat, începând din vârful ei. Într-o astfel de ţară, corupţia este tolerată nepermis iar apariţia anarhiei este inevitabilă datorită disoluţiei statului de drept.

Justiția este coruptă atunci când prestează defectuos în majoritatea cauzelor, condamnă oameni nevinovaţi, supune justiţiabilii la procese inechitabile, întârzie motivările şi deciziile ori sunt contrare interesului naţional şi legal. Astfel, infractorii recunoscuţi de întreaga societate, de cele mai multe ori, sunt nesancţionaţi ori sunt eliberaţi din închisoare pe motive de-a dreptul ridicole în timp ce alţii sunt ținuți ani de ani de zile în închisori pentru săvârşirea unor fapte minore, chiar nevinovaţi. Diferenţa dintre prejudiciul cauzat de marea masă a condamnaţilor şi cel al infractorilor „de elită” este incomparabilă. „Elitiştii” ar putea cumpăra lejer o ţară ca România.

Formele de corupție variază de la caz la caz dar cele mai uzitate includ mita, șantajul, abandonarea interesului public pentru cel privat, deturnare de fonduri publice şi/sau alte resurse.

Corupția, în toate formele ei, este practicată de funcţionarii statului, demnitari, poliţie, funcţionari  din sistemul judiciar ori privaţi care prestează pentru acesta (magistraţi, notari, grefieri, experţi, avocaţi etc.), legiuitor, angajaţi ai sistemului de sănătate, armată şi securitate.

Îngrijorător este şi faptul că justiţiabilul, pentru a avea acces la justiţie, este obligat să suporte costuri procesuale extrem de ridicate (onorariile avocaţilor şi experţilor, taxele judiciare de timbru etc.) astfel că bogaţii sunt din nou singurii avantajaţi. Ceilalţi, aproape victime sigure, se vor supune tăcut abuzurilor justiţiei şi celorlalţi factori declanşatori de conflict, neavând posibilitatea financiară de a plăti un avocat apărător sau de a se adresa instanţei în vederea redobândirii drepturilor încălcate. Pe lângă dezavantajul financiar apare şi sentimentul acut de neîncredere în actul justiţiei, aşa că, meditând în linişte, ajung la concluzia că nici în sala paşilor pierduţi nu-şi vor găsi dreptatea, conştienţi fiind de dimensiunea corupţiei.

În sistemele corupte – paradoxal – însăşi legile defăimează şi încriminează corupţia dar pe de altă parte suprimă complet răspunderea magistraţilor corupţi simultan cu interdicţia cetăţenilor de a comenta deciziile controversate emise de aceştia, inoculându-li-se ideea că orice opinie contrară este pasibilă a fi sancţionabilă. Această suprimare a libertăţii de opinie anulează complet drepturile constituţionale ale cetăţenilor. Pe de altă parte, magistraţii nefiind constrânşi de nimeni şi nimic coroborat cu toleranţa excesivă a guvernanţilor, permite corupţiei să atingă cote alarmante, anihilând pur şi simplu statul de drept.

Fără instituţii eficiente, oameni integri şi legi clare, neafectate de prevederi stimulatoare de corupţie, nu poate exista progres în nicio societate. Justiţia, Guvernul şi Parlamentul sunt responsabile pentru toate aspectele care stau în calea progresului. Numai aceste instituţii pot schimba direcţia lucrurilor dar mai întâi avem nevoie de oameni cu adevărat morali, profesionişti şi verticali capabili să dezvolte programe anti-corupţie şi să elaboreze un nou sistem de legi cu profund impact social.

Când putem vorbi despre Absența Corupției?

Absența corupției – concept definit convențional ca fiind sistemul ce utilizează drept şi imparţial toate prerogativele puterii publice exclusiv în interesul public şi pentru bunul mers al societăţii. Acestea sunt semnele distinctive ale unei societăți sănătos guvernate, o societate în care putem vorbi despre stat de drept şi instituţii eficiente spre deosebire de cel în care corupția începe de la nivelul oficialilor guvernamentali care, profitând de poziţia politică dobândită, abuzează de puterea lor şi nu îndeplinesc frecvent obligațiile prevăzute de lege.

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/