Oligarhia financiară reprezintă un grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat. Imperiul anglo-american nu are niciun interes pentru a exista pace în orice zonă geografică a lumii; aşa zisa “pace” e de dorit doar în cazul în care ea nu afectează toate afacerile imperiului.
Imperiul anglo-american format din 3 orașe-state
Duşmanul cel mai mare al omenirii este balaurul tricefal numit Imperiul Satanic Globalist. Un cap este la Vatican (puterea religioasă), al doilea la City Of London (puterea financiară) şi al treilea la Washington DC (puterea militară).
1, Puterea financiară – City of London
Percepe taxe din Canada și Statele Unite. De aici este proiectat și controlat sistemul financiar și bancar global.
2, Puterea religioasă – Vaticanul
Papa este promotorul mișcării ecumenice prin care vrea să unească toate religiile lumii într-una singură. Totodată Vaticanul dispune și de o imensă bogăție și putere financiară acumulată de-a lungul secolelor și care a fost folosită la declanșarea și finanțarea unor mari războaie.
3, Puterea militară – Washington DC
Este capitala federală a Statelor Unite ale Americii,dar constituie o zonă complet autonomă. De aici este dirijat complexul militar industrial și sunt hotărâte și puse la cale războaiele,acțiunile militare de agresiune și răsturnările de regimuri din întreaga lume în scopul dominației globale și al promovării intereselor cartelurilor bancaro-corporatiste.
Cei care conduc aceste centre de putere sunt persoane foarte bogate,foarte puțin cunoscute și care au creat acest sistem de înrobire a umanității,folosind metode vechi de mii de ani preluate de la vechile imperii ale antichității. Acestea sunt familii și clanuri de bancheri aparținând unor societăți secrete și urmași ai unor vechi familii nobiliare cum ar fi Rothschild,Rockefeller,casele regale europene și asiatice etc.
Sursa articol :
http://dantanasescu.ro/…/cele-3-orase-state-care-conduc-pla…
Wall Street şi FED sunt filiale ale puterii financiare oculte cu sediul în City of London. FED a fost înfiinţată în 1913 şi dolarul a devenit valută internaţională în 1973, dar Banca Angliei controlată de Rothschild şi Bursa de la Londra sunt mult mai vechi. Banca Angliei a fost înfiinţată în 1694, iar Bursa de la Londra a apărut în 1571. Capitalismul financiar a apărut în secolul 17, mai întâi în Olanda, după care s-a mutat în Marea Britanie. SUA au fost înfiinţate mai târziu în secolul 18, în 1776 şi sunt de fapt o colonie a Coroanei Britanice, adică a Ocultei financiare din City of London.
Asa cum am mai spus,City of London este sectorul sistemului financiar global,aici este păianjenul din centrul pânzei. Tot aici se află centrul tehnicilor de control a mintii.
Aceste informatii de baza arata ca toate aceste aparent diferite companii, banci, societati de asigurari, partide politice, se unesc, de fapt, la varful piramidei si sunt toate controlate de catre aceiasi cativa oameni- in jur de 13 familii din toata lumea- cuprinzand si ramuri ale acestor linii genealogice, avand diferite nume.
Cladirea bancii Lloyd’s, inca una dintre bancile de virament, care toate se interconecteaza si sunt controlate de aceeasi oameni, cladirea Royal Guardian Exchange, o alta importanta companie de asigurari, care, precum am spus, se interconeteaza cu toate celelalte, si ne intoarcem din nou la Banca Angliei.
Astfel, in acest centru finaciar, impreuna cu Wall Street, familiile din liniile genealogice se intrepatrund din nou, si aceiasi oameni ii conduc pe americani, pe englezi, pe nemti, etc. Acesti oameni au finantat de foarte multe ori, in timpul razboaielor, ambele tabere. Ceea ce se intampla in termenii crearii razboaielor, este o tehnica de manipulare mentala, si care functioneaza astfel: Problema-Reactie-Solutie. Mass-media este detinuta de aceeasi oameni care detin si bancile, etc.
Sa luam spre exemplu Cel De-al Doilea Razboi Mondial
Dupa Primul Razboi Mondial, in timpul caruia centrele financiare din Londra, Wall Street, etc. au finantat toate partile implicate, puterea pe aceasta planeta a fost in mai putine maini decat a fost vreodata. Dupa Cel De-al Doilea Razboi Mondial, erau chiar si mai putine maini la fraiele puterii. Si ca rezultat, la sfarsitul Celui De-al Doilea Razboi Mondial, s-a trecut la crearea Natiunilor Unite, la crearea NATO. Si astfel au obtinut aceasta mare centralizarea a puterii globale. Problema-Reactie-Solutie! Acesta este un exemplu extraordinar. Atunci cand imprumuti bani ambelor parti, acestea vor trebui sa iti plateasca acei bani inapoi, plus dobanda. Cand cele doua parti si-au devastat reciproc tarile, acestea vor imprumuta si mai multi bani de la tine, pentru a-si reconstrui tarile distruse. De aceea, in zilele noastre, putere inseamna controlul banilor.
Cel De-al Doilea Razboi Mondial, intre 1939-1945,a fost finantat chiar de Banca Angliei. Vorbim despre Banca Angliei, Wall Street si corporatiile transnationale care aveau filiale in Germania si, nu in ultimul rand Rockefeller Standard Oil din America, Rockefeller fiind inca o astfel de familie din liniile genealogice amintite, impreuna cu Rothschild si altii.
Familia Rothschild este o dinastie internațională de bancheri și mari finanțiști de origine germano-evreiască, care are afaceri în toată lumea și a fost înobilata de către guvernul austriac și cel britanic. Creșterea puterii și influenței familiei a început cu bancherul Mayer Amschel Rothschild (1744-1812), ale cărui sfaturi și strategii pentru succes vizau păstrarea controlului afacerilor în sânul familiei, alături de menținerea unei discreții absolute cu privire la dimensiunea averii clanului. Mayer Rotschild și-a încurajat descendenții să se însoare cu fete aparținând aceluiași clan pentru a păstra astfel banii in familie.
Fiul sau, Nathan Mayer Rothschild și-a început afacerile la Londra în anul 1811, prin lansarea propriei firme, N.M. Rothschild & Sons. Compania și-a stabilit centru în New Court St. Swithin’s Lane, în plin City, centrul financiar al Londrei, unde există și funcționează și în prezent. În anul 1818, Nathan Mayer a acordat guvernului Prusiei un imprumut de 5 milioane lire sterline, o suma imensă în acele vremuri, cerând în schimb garanții imobiliare pentru împrumut, garanții cu ajutorul cărora și-a intensificat afacerile.
N.M. Rothschild a devenit atât de potent financiar în mijlocul City-ului, încât între anii 1825-1826, putea să susțină întreaga emisie monetară a Bancii Angliei doar din propriile lichidități. Familia Rothschild a deschis bănci în majoritatea țărilor europene, având o influență deosebită în Austria, Franța, Germania, Napoli și Elvetia.
Apogeul financiar al familiei a avut loc la mijlocul secolului XIX – averea cumulată a Rothschild din toata Europa s-ar fi ridicat la câteva mii de miliarde de euro, în banii de astăzi.
În 6 februarie 1929, Montague Norman, preşedintele băncii engleze, a plecat la Washington pentru a purta convorbiri cu ministrul de finanţe american, Andrew Mellon. Consecinţa a fost ridicarea imediată de către Federal Reserve a dobânzii oficiale.
Oricine îşi poate da seama că într-o lume predominant materialistă, în care puterea banului calcă adesea în picioare adevărul şi terfeleşte demnitatea fiinţei umane, vorbim în mod inutil de democraţie, de alegeri, de parlamente şi de guverne. Actualmente, la nivel mondial, în politică, economie, armată etc., sforile sunt în realitate trase de cei cu bani mulţi şi foarte mulţi, iar jocurile sunt făcute de cei cu bani extrem de mulţi, care sunt marii bancheri internaţionali şi marii industriaşi, proprietari ai imenselor concerne multinaţionale.
Se ştie că, încă din secolul al XVI-lea, cămătarii au început să se asocieze şi au întemeiat ceea ce astăzi sunt băncile, iar începând cu familia marilor cămătari Rothschild, au fost fondate băncile internaţionale, care prin intermediul cametei satanice (numită astăzi cu un termen elegant şi mistificator „dobândă“) au subjugat treptat, de-a lungul mai multor generaţii, întreaga lume. Instrumentele şi mijloacele folosite de elita lumii pentru dominarea omenirii sunt structurate într-o „piramidă a puterii“ care are la vârf familiile de inspiraţie satanică (Rothschild, Rockefeller etc.) – care au elaborat planul şi supraveghează îndeplinirea lui – şi include, pe diferite trepte, tot felul de grupări oculte precum grupul Bilderberg, francmasoneria mondială de toate orientările, riturile, fracţiunile şi ramurile (Marele Orient al Franţei, ritul scoţian antic şi acceptat, ritul Memphis-Misraim etc.), cercurile aşa-zis „selecte“ şi think-tank-urile de tipul CFR, Comisia Trilaterală, Masa Rotundă, Clubul de la Roma, societatea iezuiţilor, instituţiile financiare internaţionale precum Banca Mondială, Banca Reglementelor Internaţionale, Fondul Monetar Internaţional, organismele militare de tipul NATO, uriaşele concerne multinaţionale, marile agenţii mass-media şi chiar guvernele marilor puteri economice…
Toate aceste grupări masonice, organisme financiare, politice şi economice, agenţii secrete, cercuri de influenţă, instituţii administrative, paravane economice şi politice, societăţi mai mult sau mai puţin religioase constituite sau infiltrate şi controlate pe ascuns de către agenţii aşa-zişilor „iluminaţi“ constituie doar câteva dintre numeroasele braţe ale caracatiţei mondialiste.
Puterea care le impulsionează pe toate acestea a rămas mereu ascunsă, în umbră, tocmai pentru că scopurile ei sunt întunecate şi distrugătoare. În această ecuaţie a puterii, America este pur şi simplu un braţ armat, iar Anglia este un instrument de presiune financiară. Exact în acelaşi fel, în actualul joc de putere ce se desfăşoară la nivel mondial, Vaticanul este unul dintre termenii ecuaţiei, un pol de forţă important şi deloc de neglijat al actualei situaţii geopolitice. Evenimentele din ultimii ani au atras atenţia lumii asupra Bisericii Catolice şi asupra instituţiei papilor, care se pretind singurii reprezentanţi infailibili ai lui Dumnezeu pe Pământ, ca succesori.
De cand Rothschild a preluat controlul Bancii Angliei in 1815, si-au marit controlul bancar asupra intregii lumi. Metoda lor consta in coruperea politicienilor si acceptarea de imprumuturi masive, pe care nu le vor mai putea plati niciodata si astfel sa fie permanent indatorati bancilor Rothschild. Daca un lider refuza imprumutul fie era demis, fie era asasinat. Daca nici asta nu mergea, urma invazia in urma careia o banca Rothschild era creata.
Rothschild isi exercita influenta asupra tuturor marilor agentii de presa. Prin repetitie continua, masele sunt pacalite in a crede povestile horror despre asa zisi ticalosi malefici. Rothschild controleaza Banca Angliei, FED-ul american, ECB-ul european, FMI-ul, Banca Mondiala si Banca Internationala a Schimburilor. Deasemenea detin majoritatea aurului din lume precum si Bursa Aurului din Londra, care fixeaza pretul aurului zilnic.
Familia lor detine jumatate din averea planetei si este controlata de Evelyn de’Rothschild, capul actual al familiei. Globalizarea poate fi definită ca ideologie prin faptul că se opune statelor suverane; globalizarea identifică statele naţionale suverane ca inamici cheie, mai ales din cauză că principala funcţie a statului este (sau ar trebui să fie) slujirea intereselor celor mulţi, ale poporului, înainte de interesele celor puţini.
În consecinţă, forţele globalizării caută să slăbească, să dizolve şi eventual să distrugă fundaţiile statelor naţionale ca instituţii sociale de bază, pentru a le înlocui într-o nouă ordine supranaţională cu noi structuri, globale sau suprastatale, de conducere: structuri sociale, politice, economice, financiare şi militare. Asemenea structuri globale sunt cele care vor pune în practică obiectivele politice şi interesele economice ale unui mic număr de grupuri şi organizaţii foarte puternice care astăzi conduc şi orientează procesul globalizării într-o direcţie clar stabilită. Aceste grupuri ale puterii conduse de interese private au reuşit deja ceva nemaivăzut în întreaga istorie a umanităţii: „privatizarea” puterii la scară mondială.
Activitatea economică a Statelor Unite; infrastructura financiară globală (care include bănci, fonduri de investiţii, burse şi operatorii pieţei de materii prime); monopolul multimedia; principalele universităţi Ivy League; organizaţiile internaţionale multilaterale (ca Banca Mondială, Fondul Internaţional Monetar-FMI, Banca Interamericană pentru Dezvoltare şi Organizaţia World Trade-OWT) şi, cel mai important, posturi cheie guvernamentale în SUA, Israel, Marea Britanie şi alte naţiuni industrializate.
Ceea ce avem aici sunt capcanele interioare şi strategiile ascunse în spatele modului în care Puterea este structurată şi administrată. Ceea ce nu este vizibil imediat este faptul că toţi aceşti jucători care fac parte dintr-o „roată a puterii globale” au un lucru în comun: conducătorii lor cheie, bancherii, membrii guvernului, academicienii, strategii, acţionarii şi alte personaje cheie aparţin cu toţii aceleiaşi reţele întreţesută a grupurilor consultative de experţi şi organizaţiilor de influenţare a opiniei publice „think-tank”-uri, a organelor legislative chiar a politicului. Această reţea are un centru comun care cârmuieşte roata puterii mondiale pe cursul destructiv din prezent.
Structurile puterii elitiste
Printre aceste organizaţii numite „think-tank” – care ar trebui să fie descrise astăzi ca centre de planificare geopolitică – CRE (Consiliul Relaţiilor Externe – Council on Foreign Relations), Comisia Trilaterală, RIIA (Royal Institute of International Affairs), Brookings Institution, Corporaţia RAND (Research ANd Development – Cercetare şi dezvoltare), AEI (American Enterprise Institute), AIPAC (American Israeli Political Action Committee) şi CSIS (Center for Strategic & International Studies) sunt cele mai active şi mai influente.
Înţelegerea corectă a situaţiei mondiale actuale necesită o privire în urmă, pentru a vedea cum s-a ajuns la această conjunctură. În 1919 un mic grup de bancheri, avocaţi, politicieni şi academicieni influenţi – care au luat parte la negocierile pentru pace din Paris, dintre Aliaţii victorioşi şi Puterile Centrale înfrânte, chiar imediat după Primul Război Mondial – s-au întâlnit în hotelul parizian Majestic unde au stabilit crearea unei reţele de „think-tank-uri” – un fel de cluburi sau loje exclusiviste – care să contribuie la procesul de instaurare a „Noii Ordini Mondiale” deja planificat de elita francmasonică.
În Londra s-a creat o grupare de acest gen sub numele de Royal Institute of International Affairs (RIIA), în timp ce în Statele Unite s-au pus bazele CRE – Consiliul Relaţiilor Externe – Council on Foreign Relations (CFR). Ambele organizaţii poartă amprenta strategiei sociale care gradat impune o ordine politică (formal declarată „democratică”, dar în realitate din ce în ce mai autoritară) ca mijloc de control în masă al populaţiei. În acel moment această idee era promovată de fronturi masonice cum ar fi Fabian Society, finanţată de Grupul Mesei Rotunde care a fost la rândul lui creat, controlat şi finanţat pe rând de magnatul sud-african Cecil Rhodes, dinastia financiară internaţională a familiei Rothschild, diferite Loji Masonice de Rit Antic din Anglia precum şi de Coroana Britanică.
CRE a primit suport iniţial de la cele mai bogate, puternice şi influente familii din Statele Unite, printre care Rockefeller, Mellon, Harriman, Morgan, Schiff, Kahn, Warburg, Loeb şi Carnegie (aceasta din urmă acţionând prin organizaţia sa fondată în 1910: Carnegie Endowment for International Peace).
Pentru a-şi exprima şi, astfel, a-şi propaga influenţa în cercurile elitiste, una dintre primele măsuri luate de CRE a constat în publicarea propriei reviste, care este şi în prezent principala „portavoce” la nivel mondial în geopolitică şi ştiinţe politice: Foreign Affairs (Afaceri externe). Printre primii conducători ai CRE au fost: Allan Welsh Dulles, o figură cheie în comunitatea informaţiilor din SUA, care mai târziu a consolidat structura secretă a spionajului CIA direcţionat spre NSA (National Security Agency); jurnalistul Walter Lippmann, conducător şi fondator al The New Republic; o serie de avocaţi/jurişti ai corporaţiei J.P. Morgan; bancherul Otto H. Kahn şi Paul Moritz Warburg, ultimul un german bogat care a emigrat în Statele Unite şi în 1913 a creat şi a promovat legislaţia care a condus la crearea Băncii de Rezervă Federală (Federal Reserve Bank) – banca de bază privată a Statelor Unite care, de atunci, controlează structura financiară a SUA (şi astfel a unei bune părţi din întreaga lume).
Când s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial, Băncii de Rezervă Federală i s-au alăturat Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, ambele concepute de strategii CRE la Conferinţa de la Bretton Woods în 1944.
Un alt membru al CRE şi unul dintre primii săi lideri a fost geograful Isaiah Bowman, preşedintele Societăţii Geografice Americane (American Geographical Society), care în 1919 a condus echipa de experţi care a redesenat harta Europei Centrale după Primul Război Mondial – proces arbitrar care a condus în timp la grave tulburări în Europa, care au provocat în cele din urmă cel de-al Doilea Război Mondial în 1939. Avocaţii CRE Owen D. Young (preşedinte al General Electric) şi Charles Dawes (al 30-lea vicepreşedinte al SUA) au promovat planurile de „refinanţare a datoriilor” pentru reparaţiile de război ale Germaniei, datorii impuse de Tratatul de la Versailles.
Directorii Băncii de Rezervă Federală şi membrii ai CRE au pus la cale maşinaţiunile financiare care au condus la criza financiară din 1929, care a provocat apoi Recesiunea. Liderii CRE au fost cei care, prin puternicele instituţii media aflate sub controlul lor, cum ar fi reţele radiofonice NBC, ABC şi CSB şi ziare precum The Washington Post, The Wall Street Journal, Chicago Tribune şi The New York Times, au convins şi au presat opinia publică să rupă izolarea neutră a Statelor Unite şi să îmbarce naţiunea într-un alt război european în 1939, aceasta fiind ceea ce ei au urmărit încă de la începutul anilor ’30.
Cel de-al Doilea Război Mondial
Chiar la începutul acestui teribil război civil european în care Statele Unite au luat parte doar formal până în 1941, membrii CRE au creat Grupul de Studii Război şi Pace, (War & Peace Studies Group) care a fost inclus în Departamentul de Stat şi care a dat direcţiile în politica externă a SUA, mai precis modul în care SUA a abordat relaţiile cu Germania, Italia, Japonia şi aliaţii acestora.
Mai târziu, au început să se pregătească deja pentru „Noua Ordine Mondială” care urma după război, adică după victoria previzibilă a Aliaţilor. În acest mod, CRE a proiectat şi a promovat crearea Naţiunilor Unite pentru a administra politica mondială şi supremaţia Statelor Unite în Era Nucleară. Tot CRE se află la originea unora dintre agenţiile economice cheie, cum ar fi FMI sau Banca Mondială, prin membri săi Alger Hiss, John J. McCloy, W. Averell Harriman, Harry Dexter White, Henry Kissinger şi mulţi alţii.
Ceea ce am explicat a fost doar un exemplu din secolul trecut in ceea ce priveste manipularea pietelor financiare. Dar acest lucru se realizeaza foarte mult si in prezent. Sediul guvernului din City of London, este unul dintre punctele cheie a ceea ce se intampla aici,ritualul satanic este o parte importanta din subiectul urmator despre care vreau sa vorbesc, intr-o cu totul alta locatie, iar acest subiect este controlul mintii. Controlul mintii este fundamentul acestui lucru,in fata centrului global al controlului mintii, in centru retelei care il genereaza, iar acesta este Institutul Tavistock, nu departe de aici, aflat si acesta tot in Londra. Institutul Tavistock este centrul controlului mintii realizat la nivel global, al retelei care face cercetarile, creaza datele si promoveaza tehnicile pentru cei care se ocupa de controlul mintii.
Pentru ca de fiecare data cand citesti o noua stire, care este facuta sa te determine sa vezi lumea sau o persoana sau un eveniment intr-un anumit mod, iar tu accepti acea determinare si o iei ca fiind un adevar, esti deja controlat mental. De fiecare data cand vezi o reclama care te convinge sa cumperi ceva de care nu ai cu adevarat nevoie, esti controlat mental. Deci toate aceste tehnici sunt folosite tot timpul pentru a ne face sa gandim si sa ne comportam in felul in care
aceasta mana de oameni, aceasta clica, aceasta elita vrea.
Institutul Tavistock aflat in Londra. Aceasta retea a fost si este cea care coordoneaza programul de control al mintii din toata lumea atat la nivel de masa, cat si la nivel individual. Fundamentul acestei organizatii este acesta: ea a fost o parte din departamentul de razboi psihologic al armatei Angliei, si a fost dezvoltata de dr. John Rawlings-Reese. In lume au fost create alte ramuri ale acestei retele, una dintre ele aflandu-se la Stanford, in America. Impreuna, ele coordoneaza manipularea mentala in masa , cat si programarea oamenilor.
Pentru ca acest război psihologic de masă – pentru că despre asta este vorba în realitate – să reuşească, mass-media joacă un rol vital care nu poate fi subestimat. Mass-media este un instrument al cărui scop este să submineze şi să neutralizeze capacitatea de a gândi independent a populaţiei lumii. Acesta este rolul cheie al mass-mediei ca CNN, CBS, NBC, The New York Times, The Daily Telegraph, Le Figaró, FoxNews, The Economist, The Wall Street Journal, Corrieri della Sera, Le Monde, Washington Post, Time, Newsweek, US News & World Report, Business Week, Reuters, şi difuzorii lor locali în toate ţările, care sunt conduşi de oameni cheie aparţinând CRE sau altor organizaţi surori din SUA sau de oriunde altundeva.
Tavistock – un institut criminal de manipulare a maselor
Fondat în anul 1947, Institutul Tavistock este o organizaţie independentă non-profit, care îmbină cercetările din domeniul ştiinţelor sociale cu practica în sfera socială. Sub pretextul dezvoltării unor noi programe experimentale, în cadrul acestui institut s-au realizat o gamă largă de studii în domeniul sănătăţii, educaţiei şi dezvoltării comunităţii. Tavistock include domenii extrem de variate: antropologia, economia, comportamentul organizaţional, ştiinţele politice, psihanaliza, psihologia şi sociologia. Ideologia fundaţiilor americane a fost creată de Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane din Londra.
În 1921, ducele de Bedford, care totodată era şi marchiz de Tavistock, a donat o clădire pentru Clinica Tavistock, clinică ce era destinată studiului efectelor pe care traumele suferite le aveau asupra soldaţilor britanici care supravieţuiseră Primului Război Mondial. Scopul era acela de a se stabili care era „limita de rezistenţă” a bărbaţilor aflaţi sub influenţa acestor traume. Aceste studii au fost realizate sub conducerea Biroului Britanic de Arme însărcinat cu Problemele Psihologice legate de Război – British Army Bureau of Psychological Warfare, comandat de Sir John Rawlings-Reese. Figurile cheie ale Clinicii Tavistock au creat apoi Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane.
O reţea internaţională
Biroul central al Institutului Tavistock se află în Londra. Mentorul acestui institut, Sigmund Freud, s-a mutat în Anglia stabilindu-se în Maresfield Gardens, într-un castel pe care i l-a dăruit prinţesa Bonaparte. Munca de pionierat a Institutului Tavistock în ştiinţele comportamentale, având drept linii directoare teoriile freudiene şi controlul oamenilor, a consacrat acest institut ca centru mondial al ideologiei fundaţiilor. Reţeaua sa cuprinde acum: Universitatea Sussex din SUA, Institutul de Cercetări Stanford, Esalen, Institutul Tehnologic Massachusetts (MIT), Institutul Hudson, Fundaţia Heritage, Centrul pentru Studii Internaţionale şi Strategice din Georgetown, unde sunt instruiţi angajaţii departamentelor de stat, US Air Force Intelligence şi corporaţiile RAND şi Mitre. Personalul angajat al acestor corporaţii are obligaţia să treacă printr-un proces de îndoctrinare care se realizează într-una sau în mai multe instituţii controlate de Tavistock. O reţea de grupări secrete, Societatea Mont Pelerin, Comisia Trilaterală, Fundaţia Ditchley şi Clubul de la Roma sunt organizaţii care execută instrucţiunile primite de la institutul Tavistock.
Institutul Tavistock a dezvoltat tehnici de spălare a creierului, în masă, care au fost experimentate pentru prima dată pe prizonierii americani de război, în timpul războiului din Coreea. Experimentele realizate de acest institut în ceea ce priveşte metodele de control al mulţimilor au fost folosite în mare măsură asupra publicul american. S-a realizat astfel un asalt ascuns, imoral şi inuman asupra libertăţii umane, prin modificarea comportamentului individual cu ajutorul tehnicilor psihologice.
Una din strategiile criminale folosite de institutul Tavistock este folosirea drogurilor. În cadrul sinistrului program MKULTRA realizat de CIA, unor oficiali CIA. Programul a demarat atunci când Sandoz AG, o firmă suedeză de medicamente, al cărei proprietar era S.G. Warburg Co. din Londra, a descoperit Acidul Lisergic (LSD). Consilierul lui Roosevelt, James Paul Warburg, fiul lui Paul Warburg – autorul Federal Reserve Act – şi nepot al lui Max Warburg – finanţatorul lui Hitler – a înfiinţat Institutul pentru Studii Tactice (Institute for Policy Studies) în vederea promovării acestei substanţe. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: „contra-cultura” LSD din anul 1960 şi „revoluţia” studenţilor, care a fost finanţată de către CIA cu 25 de milioane de dolari.
O parte a finanţării proiectului MKULTRA a fost făcută din fondul Human Ecology; de asemenea, CIA l-a finanţat pe dr. Herbert Kelman, de la Universitatea Harvard, pentru realizarea unor experimente de control al minţii. În anii ’50, CIA a finanţat experimente în masă cu LSD, realizate în Canada. Dr. D. Ewen Cameron, preşedintele Asociaţiei Canadiene de Psihologie şi director al Spitalului Royal Victorian din Montreal, a primit sume enorme de la CIA, pentru a administra unui număr de 53 de pacienţi doze foarte mari de LSD şi a le înregistra reacţiile; pacienţii astfel drogaţi au dormit săptămâni în şir, după care au fost treziţi prin administrarea de şocuri electrice.
Toată baza de date a CIA ce cuprindea programul de testare a drogurilor, a fost distrusă la ordinul liderului programului MKULTRA. Datorită faptului că toate eforturile Institutului Tavistock sunt îndreptate pentru a produce periodic căderi psihice în masă, efectele programelor CIA sunt în mod evident tragice şi dramatice pentru populaţie.
Institutul Tavistock în Statele Unite
Planning Research Corporation, Arthur D. Little, G.E. „TEMPO”, Operations Research Inc. sunt doar câteva dintre cele aproximativ 350 de firme care se ocupă de cercetări şi sondaje şi fac recomandări guvernului. Ele sunt parte din ceea ce preşedintele Eisenhower a numit „un posibil pericol la adresa siguranţei publice, care ar putea deveni ea însăşi prizoniera elitei ştiinţifico-tehnologice.”
Brookings Institution se ocupă de ceea ce numesc „agenda naţională”. Ei sunt cei care scriu programele electorale ale preşedinţilor. Spre exemplu, au scris programul electoral „New Deal” (Noua Înţelegere) al preşedintelui Hoover, programul „New Frontiers” („Noi Frontiere”) al preşedintelui Roosevelt, programul Administraţiei Kennedy (devierea de la acest program fiind unul din motivele pentru care John F. Kennedy a fost omorât) şi programul „Great Society” („Societatea Măreaţă”) a preşedintelui Johnson. În ultimii 70 de ani, Brookings a dictat Guvernului Statelor Unite cum să-şi conducă afacerile şi îi dictează în continuare ce să facă.
Institutul Hudson are sarcina de a modela, prin manipulare în masă, felul în care americanii reacţionează la evenimentele politice şi sociale, felul în care gândesc, votează şi se comportă în general. Mare parte a activităţilor sale din domeniul militar sunt clasificate ca secrete de stat. Hudson este una dintre instituţiile Comitetului celor 300, care se ocupă cu spălarea creierelor. Unul dintre cei mai mari clienţi ai acestui institut este Departamentul de Apărare al Statelor Unite, care se ocupă de probleme privind apărarea civilă, securitatea naţională, politica militară şi controlul armamentului.
National Training Laboratories (NTL) a fost fondat în 1947 de către membri ai reţelei Tavistock din Statele Unite. NTL a avut ca scop precis folosirea tehnicilor de spălare a creierului pe lideri ai guvernului, ai instituţiilor educaţionale şi ai birocraţiei corporatiste, prin metoda Tavistock, iar apoi de a-i folosi pe aceşti „lideri” fie pentru a prezida întâlniri de grup gen Tavistock în organizaţiile lor, fie pentru a angaja numai persoane antrenate în acest mod. Mecanismele interne ale operaţiunii NTL se axează în jurul unei forme degenerate de psihologie Tavistock, numită „dinamica grupului”, dezvoltată de agentul nazist al institutului Tavistock, Kurt Lewin, care s-a refugiat în Statele Unite în anii ’30 şi ai cărui studenţi au fondat NTL.
Într-un astfel de grup de spălare a creierelor , anumiţi indivizi provenind din medii sociale diferite şi având personalităţi diferite, sunt manipulaţi de un „lider de grup” în direcţia formării unui „consens” de opinii, obţinându-se astfel o nouă „identitate de grup”. Cheia acestui proces este crearea unui „mediu controlat”, în care se introduce factorul de stres (uneori numit disonanţă), pentru a da peste cap sistemul de valori al unui individ. Sub presiunea celorlalţi membrii ai grupului, individul „cedează” şi o nouă personalitate a acestuia iese la lumină, având un set de valori complet nou. Această experienţă ce degradează individul implică negarea faptului că ar fi avut loc vreo schimbare. În acest mod, individul este spălat pe creier fără ca el să ştie aceasta.
Universitatea Pennsylvania, Şcoala Wharton de Comerţ şi Finanţe înfiinţată de Eric Trist, reprezintă unul din „grupurile de experţi” ai Institutului Tavistock. Wharton a devenit pentru Tavistock unul dintre cele mai importante instrumente în cercetarea comportamentală. Wharton atrage clienţi cum este Departamentul Muncii – care învaţă la Wharton Econometric Forecasting Associates Incorporated, cum să producă statistici falsificate. Modelarea econometrică Wharton este folosită în peste 300 de companii din Statele Unite, Europa de Vest, inclusiv de Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Naţiunilor Unite şi Banca Mondială.
Institutul pentru Cercetări Sociale (Institute for Social Research) are printre clienţii săi Fundaţia Ford, Departamentul Apărării al SUA, Serviciul Poştal al SUA şi Departamentul de Justiţie al SUA. Dintre studiile sale enumerăm: „Semnificaţia umană a schimbărilor sociale”, „Tineretul în tranziţie” şi „Care este perspectiva americanilor asupra sănătăţii lor mentale”.
Institutul pentru Viitor (Institute For The Future) nu este un institut tipic pentru Tavistock, deşi este iniţiat de Fundaţia Ford. Institutul pentru Viitor proiectează schimbările care vor avea loc în următorii 50 de ani. În cadrul aşa-numitelor „dezbateri delphi” (delphi panels) se decide ce este normal şi ce nu, şi apoi sunt pregătite documentele necesare pentru ca guvernul să poată preîntâmpina apariţia unor grupuri de persoane „care ar putea crea dezordine civică”, adică grupuri care le-ar putea strica planurile.
Acest institut a recomandat de-a lungul timpului acţiuni cum sunt: liberalizarea legilor avortului, liberalizarea consumului de droguri, introducerea taxelor pentru maşinile care intră în spaţiul urban, predarea metodelor contraceptive în şcoli, impunerea înregistrării armelor de foc, transformarea consumului de droguri într-o încălcare non-criminală a legii, legalizarea homosexualităţii, realizarea controlului asupra tuturor zonelor numai de către stat, oferirea de prime pentru planificarea familială. Dar cea mai odioasă propunere a acestui institut, în stilul dictatorului Pol Pot din Cambogia, prevede noi comunităţi care să se stabilească în zona rurală, asemănătoare lagărelor de concentrare. După cum putem observa, în prezent multe dintre ţelurile lor au fost pe deplin realizate.
Institutul pentru Studii Tactice (Institute For Policy Studies – IPS) este unul dintre „marii arbori” ai Institutului Tavistock. IPS i-a creat şi i-a recreat pe politicienii Statelor Unite, încă de când a fost fondat de James P. Warburg şi familia Rothschild. Reţeaua sa din America include Liga pentru Democraţie Industrială (League for Industrial Democracy). Printre jucătorii de frunte ai acesteia se află Jeane Kirkpatrick, fost ambasador SUA la Naţiunile Unite, Irwin Suall de la ADL, Eugene Rostow, negociator al controlului armelor, Lane Kirkland, Labor Leader şi Albert Shanker. IPS a fost cooptat de către Marcus Raskin şi Richard Barnett, în 1963, amândoi foarte bine instruiţi la Institutul Tavistock. Obiectivele IPS sunt cele stabilite de Institutul Tavistock.
IPS are o reţea de susţinători, consideraţi de public ca fiind independenţi, dar care de fapt acţionează împreună, în aşa fel încât congresmanii ajung să fie înconjuraţi din toate părţile de susţinători ai aceloraşi idei. În acest mod, IPS a fost şi încă este capabil să mânuiască cu succes, atât pe reprezentanţii independenţi, cât şi pe senatorii din Congresul american, determinându-i să voteze legile „în direcţia în care merg lucrurile”. Folosindu-se de oameni cheie din Congres, IPS s-a strecurat în infrastructura sistemului legislativ şi manipulează modul de funcţionare al acestuia.
IPS a devenit şi este şi în zilele noastre una dintre cele mai prestigioase organizaţii care controlează deciziile politicii externe, despre care oamenii de rând cred în mod prostesc că sunt luate de cei pe care i-au ales. Prin sponsorizarea activismului militar şi a abordărilor revoluţionare, prin manipulare, prin asedierea structurilor corporaţiilor. Philip Stern, unul din administratorii IPS, a fost preşedintele Fundaţiei Stern, iar directorul acesteia, David R. Hunter, a fost anterior oficial al Consiliului Naţional şi al Consiliului Mondial al Bisericilor.
Unele contracte ale Institutului Standford au fost iniţial centrate în jurul sistemului de apărare, dar pe măsură ce Stanford s-a dezvoltat, gama de servicii a acestuia s-a diversificat, acoperind şi alte organizaţii: Aplicaţiile Ştiinţelor Comportamentale în Biroul de Gestiune a Cercetărilor Ştiinţifice şi Tehnologice (Applications of Behavioral Sciences to Research Management Office of Science and Technology), SRI Business Intelligence Program, Departamentul Apărării al SUA, conducător al Cercetărilor în Apărare şi Inginerie (U.S. Department of Defense Directorate of Defense Research and Engineering), Departamentul Apărării al SUA Biroul Cercetărilor Aerospaţiale (U.S. Department of Defense Office of Aerospace Research).
Printre corporaţiile care caută serviciile Institutului Stanford se află şi Banca Wells Fargo, Bechtel, Hewlett Packard, Banca Americii, Corporaţia McDonnell Douglas, Blyth, Eastman Dillon şi Compania TRW. Unul dintre cele mai secrete proiecte ale Institutului de Cercetări Stanford a fost realizarea armelor chimice şi bacteorologice.
Institutul de Cercetare Stanford lucrează cu cel puţin 200 de organizaţii mai mici, care realizează cercetări asupra tuturor faţetelor vieţii americanilor. Aceasta este reţeaua ARPA şi ea reprezintă cel mai amplu efort de a obţine controlul asupra mediului înconjurător, asupra fiecărui individ şi a întregii naţiuni. În prezent, calculatoarele Stanford sunt conectate cu 2500 de calculatoare „surori”, incluzând CIA, Laboratoarele Telefonice Bell, Serviciile Secrete ale Armatei SUA, Biroul Serviciilor Secrete ale Marinei (ONI), Rand Corporation, Massachusetts Institute of Technology, Harvard şi UCLA (University of California, Los Angeles). Stanford este institutul cu rolul central în „biblioteca” ce clasifică toată documentaţia ARPA.
Pentagonul foloseşte adeseori dosarele principale ale SRI Business Intelligence Program şi probabil alte agenţii guvernamentale ale SUA fac la fel. Problemele de „comandă şi control” ale Pentagonului sunt rezolvate tot de Institutul Stanford.
În timp ce, de ochii lumii, toate aceste cercetări criminale se aplică doar în cazul armelor şi al soldaţilor, nu există absolut nicio garanţie că aceleaşi cercetări nu sunt aplicate la nivelul întregii populaţii civile.
Institutul de Tehnologie Massachusetts (Massachusetts Institute of Technology – MIT) şi Şcoala de Management Alfred P. Sloan (Alfred P. Sloan School Of Management)
Acest institut importat nu este recunoscut ca făcând parte din Tavistock SUA. Legătura dintre aceste două instituţii este ţinută secretă. Cei mai mulţi privesc MIT ca pe o simplă instituţie americană, dar această viziune este departe de adevăr.
Câţiva dintre cei mai importanţi clienţi ai MIT:
– American Management Association (Asociaţia Americană pentru Management);
– Committee for Economic Development (Comitetul pentru Dezvoltare Economică);
– GTE – General Telephone and Electronics;
– Institute for Defense Analysis – IDA (Institutul pentru Analiza Apărării);
– NASA;
– National Academy of Sciences (Academia Naţională de Ştiinţe);
– National Council of Churches (Consiliul Naţional al Bisericilor);
– Sylvania;
– TRW;
– U.S. Army (Armata SUA);
– U.S. Department of State (Departamentul de Stat al SUA);
– U.S. Navy (Marina SUA);
– U.S. Treasury (Trezoneria SUA);
– Compania Volkswagen.
Corporaţia RAND de Cercetare şi Dezvoltare (RAND Research and Development Corporation)
Fără îndoială că RAND este „think tank-ul” cel mai îndatorat Institutului Tavistock, iar pentru RIIA (Royal Institute of International Affairs) este cu siguranţă cel mai prestigios instrument de control al politicii Statelor Unite la toate nivelele. Tacticile specifice RAND au fost utilizate pentru realizarea politicii externe a SUA, pentru stabilirea programelor spaţiale, în politica nucleară a SUA, în analizele corporaţiilor, în cadrul sutelor de proiecte pentru armată, în cadrul CIA, în ceea ce priveşte folosirea drogurilor care afectează mintea (cum sunt Peyote şi LSD), în cadrul acţiunii sub acoperire MKULTRA etc.
Fondatorul Corporaţiei RAND, Herman Kahn, a fondat în anul 1961 şi Institutul Hudson. În cartea sa, Educating for the New World Order (Educaţie pentru Noua Ordine Mondială), B.K. Eakman vorbeşte despre un manual de instruire pentru „agenţi de schimb”, realizat pentru guvernul SUA de către Corporaţia RAND.
Un alt manual, din 1971, intitulat Instruire pentru agenţi de schimb (Training for Change Agents), conţine numărul de contact al Biroului pentru Educaţie al SUA (U.S. Office of Education) şi are şapte volume de „studii pentru agenţii de schimb”. El aparţine tot Corporaţiei Rand. Există de asemenea o mulţime de însemnări şi documente care atestă existenţa unor experimente şi metode de a „îngheţa” şi „dezgheţa” valorile morale şi sociale, de a „implementa schimbarea” şi de a transforma, prin diverse strategii de tipul „Tehnicii Delphi”, grupurile şi comitetele potenţial ostile, în grupuri „de cauciuc”, obediente puterii.
Câţiva dintre clienţii RAND:
– American Telephone and Telegraph Company – AT&T (Compania Americană de Telegraf şi Telefon);
– Chase Manhattan Bank;
– International Business Machines – IBM ;
– National Science Foundation (Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă);
– Republican Party (Partidul Republican);
– TRW – Thompson Ramo Wooldridge Inc.;
– U.S. Air Force (Forţele Aeriene SUA);
– U.S. Department of Health (Departamentul Sănătăţii SUA);
– U.S. Department of Energy (Departamentul Energiei SUA).
Există literalmente mii de companii importante, instituţii guvernamentale şi organizaţii care folosesc serviciile RAND. Lista lor completă ar fi imposibil de redat. Printre specialiştii RAND există un grup de studiu care dictează când şi în ce direcţie se îndreaptă războiul termonuclear şi care realizează, în funcţie de concluziile sale, scenarii politice şi sociale care vor fi apoi implementate în societatea americană.
Toate aceste instituţii sunt printre cele care au instaurat Fundaţia Legii Uniforme (Uniform Law Foundation), al cărei rol este acela de a menţine instrumentul de conducere al afacerilor în interiorul Statele Unite, în limitele Codului Comercial Uniform (Uniform Commercial Code) stabilit de liderii Noii Ordini Mondiale.
Crearea Federal de Rezerve SUA a fost importantă pentru capitalul englez ce a decis să câștige controlul financiar asupra lumii. De acest lucru s-au ocupat clanurile financiare din SUA de pe Wall-Street. Această Oligarhia financiară asupra lumii, au provocat crize, au finanțat războaie și revoluții, care în cele din urmă a condus lumea la un regim imperialist al imperiului Anglo-american.
Cu ajutorul Marii Depresiuni din 1929-1933 bancherii au reușit să instituie un control strict asupra proceselor globale, nu numai financiare, ci și politice. Această Oligarhia financiară conduc industriile high-tech,diverse structuri supranaționale de coordonare și management, clanurile sunt reprezentate în toate structurile gen UE.
Cât privește primul și al doilea Război Mondial, putem spune că familia Rockefeller și Rothschild au ajutat Germania,practic, au lucrat pentru anglo – americani,prin intermediul corporațiilor lui Rothschild. Principala sarcină a elitei financiare globale este menținerea la putere și privilegiilor.
Este destul de clar că comunitatea internațională este, în primul rând, de partea de sus a clasei mondiale (Oligarhia financiară). Sistemul Federal de Rezerve SUA a devenit clubul bancherilor anglo – americani , care și-au stabilit scop de a distruge lumea. Acum Rusia, în general , nu joacă nici un rol. Este o bucățică grasă, partea leului pentru diferite grupuri de capital la nivel mondial.
Reprezentanții lobby-ului petrolier din SUA și Israel Rothschild și Rockefeller au nevoie de un război mondial provocând creșterea prețului la petrol, de la care ar putea beneficia monopolurile petroliere americane. Prin urmare situația în jurul Siriei establishment-ul anglo-american, este interesat să lichideze regimul lui Assad și să înceapă un război.
Acum situația din SUA este aceeași a Uniunii Europene, de care este legat interesul lor economic să promoveze reformele nepopulare și să reducă păturile de populație.
Cartelul bancar a finantat de fapt ambele parti ale fiecarui razboi si bine inteles ei obtinand dobanda din imprumuturile pe care le dau guvernelor pentru razboaiele pe care tot ei le-au provocat si creat .
