Eu cumpar de la magazinele rusesti care au aparut in Buc. O stica de 2 l este undeva intre 7-10 lei, in functie de firma. Nu e bine ca este intr-o sticla de plastic, in rest este natural din ce scrie pe eticheta. Oricum, este solutia ideala ca inlocuitor la sucurile din comert si nu numai.
În căldura sufocantă a verii cvasul beneficiază de o cerere enormă. În jurul butoaielor se adună cozi din doritori de a gusta din băutura rece. Totuşi, pe lângă proprietăţile sale utile cvasul ascunde în sine şi pericol. Prin ce este util cvasul În primul rând, în componenţa lui se includ o mulţime de microelemente şi vitamine necesare: acidul lactic, vitaminele grupei B, calciul, magneziul, fosforul, precum şi aminoacizii.
Proprietăţile sale utile cvasul le posedă datorită procesului de fermentaţie. Microorganismele care se stabilesc în cvas în timpul acestui proces normalizează digestia, precum şi tratează disbacterioza. Cvasul de pâine este folositor pentru oamenii, care suferă de gastrită şi au aciditatea stomacală scăzută, boli ale inimii, oamenilor cu sistemul nervos slăbit şi celor care pur şi simplu vor să-şi îmbunătăţească dispoziţia. Acţiunea acizilor din componenţa cvasului poate descompune şi elimina celulele moarte sau bolnave. În afară de cele enumerate, cvasul fortifică smalţul dinţilor, vindecă ulcere şi favorizează slăbirea, deoarece accelerează metabolismul.
Prin ce este cvasul periculos? Problema este în faptul, că cvasul „vărsat”, spre deosebire de cel de butelie este considerat a fi unul „viu”. Deoarece este preparat din produse naturale, biologic active. În cvasul veritabil nu se adaugă conservanţi, aditivi gustativi, aromatizatori şi îndulcitori de diferite tipuri. Însă, anume din cauza acestei „vivacităţi” băutura are un termen de păstrare redus – doar două zile în loc răcoros.
Cvasul fermentat, acru, care se păstrează la temperaturi calde este pur şi simplu periculos. În el încep a se înmulţi diferite microorganisme periculoase, care pot conduce la intoxicaţie alimentară şi alte probleme. În aşa fel băutura folositoare se transformă rapid într-o bombă cu efect întârziat. Comentariile medicului „Cvasul în general nu este un produs dietetic, pentru că el se obţine în rezultatul fermentaţiei. Iar aceasta înseamnă că persoanelor cu boli ale tractului gastrointestinal nu li se recomandă consumul cvasului. Fermentaţia cauzează rapid iritaţii stomacale şi poate conduce la acutizarea bolilor cronice, precum sânt: colita, gastrita, ulcerul gastric. El nu poate fi consumat de către mamele care alăptează şi copiii cu vârsta până la trei ani, deoarece chiar şi o băutură proaspătă, prin specificul său, poate provoca colici la bebeluşi.
În afară de aceasta, nu uitaţi că cvasul este un produs al activităţii vitale a ciupercilor, ceea ce înseamnă că poate provoca cu uşurinţă alergii alimentare. Mulţi oameni nu atrag atenţie acestui fapt, considerând că un produs natural nu le poate provoca. În plus, mediul acid al cvasului însuşi provoacă iritaţii stomacale. Iar dacă în procesul fabricării sau păstrării cvasului au fost comise încălcări ale normelor sanitare, atunci fără îndoială, se pot produce intoxicaţii alimentare. Temperaturile înalte şi conţinutul zahărului în băutură creează un mediu prielnic dezvoltării bacteriilor. Nu putem şti cât de răcit este rezervorul cu cvas, iar vânzătorii stau în soare ore în şir. Însă, dacă aveţi stomacul sănătos şi sunteți siguri de calitatea produsului, atunci puteţi consuma cvasul fără teamă. Deşi eu consider, că mai bine e a nu se insista”.
Încă ceva despre cvas
• Cvasul este o băutură străveche. Precursorii lui au apărut în Egipt în mileniul 3 î.e.n.
• Există trei tipuri de cvas – de pâine, de fructe, de pomuşoare. Există o mulţime de reţete de preparare a acestuia.
• În ghidul tipurilor de bere a programului de certificare a „judecătorilor berii” (BJCP) cvasul este inclus în categoria „bere specială”. In această categorie se includ băuturile la fabricarea cărora se utilizează tehnologii, materie primă şi aditivi neobişnuiţi. Precum şi tipurile de bere istorice, tradiţionale şi locale.
• Conţinutul de alcool în tipul de cvas de drojdie (fabricat din pâine crescută cu drojdie): de la 0,7% din vol. Până la 2,6% din vol.
Reţeta cvasului
Jumătate de pâine de secară (pesmeţi) 3 litri de apă fiartă 25-30 g de drojdie uscată jumătate de pahar de zahăr stafide Pesmeţii se pun într-un borcan de trei litri şi se toarnă peste ei uncrop. Se adăugă trei linguri de masă de zahăr şi se lasă să se răcească. Apoi se adăugă drojdia diluată şi se amestecă bine. Amestecul se acoperă şi se pune la cald. Peste două zile amestecul se filtrează, se adaugă zahărul rămas şi stafidele spălate bine. Se lasă pentru jumătate de zi la temperatura camerei. Apoi cvasul se toarnă în butelii de plastic, se închid cu grijă capacele şi se pune în frigider. Peste 24 de ore cvasul este gata pentru consum. Zaţul separat poate fi de asemenea păstrat în frigider şi utilizat data următoare drept ferment, în locul drojdiei. Pentru 3 litri de apă se utilizează 4 linguri de masă de amestec.
Reţeta cvasului Rusesc
Pentru 38 de sticle a câte 0,5 litri: 1 kg de malţ de secară măcinat, 300 g de malţ de orz măcinat, 600 g de făină de secară, 130 g de pesmeţi de secară, 80 g de pâine de secară uscată, 1 kg de melasă albă, 30 g mentă. Din malţ şi făină se prepară un aluat de consistenţă uniformă, adăugând 3 litri de apă fierbinte, vasul se acoperă cu stofă curată, se lasă să dospească timp de 1 oră (pentru zaharificare). .
Aluatul dospit se mută într-un vas ignifug (fontă), se acoperă şi se pune în cuptor (rolă) pentru evaporare. Aluatul concentrat se amestecă bine, se răzuieşte de pe pereţii vasului, se adaugă uncrop şi se lasă la macerat timp de o zi. Aluatul se pune în vasul de maceraţie, se toarnă 16 litri de apă fierbinte, se presară pesmeţii şi pâinea măcinată. Blocajul format se amestecă bine şi se lasă la macerat şi limpezire pentru 6-10 ore.
Când zaţul se sedimentează iar mustul începe a fermenta, cel din urmă se strecoară grijuliu într-un butoiaş aburit şi spălat. În zaţul rămas se adăugă pentru a doua oară 15 litri de apă fierbinte şi se infuzează timp de 2-3 ore. Apoi mustul se strecoară în butoiaş pentru fermentare. Mustul de cvas strecurat se amestecă cu infuzia de mentă, melasa şi se lasă pentru fermentare timp de 24 de ore. După aceasta butoiaşul se mută în frigorifer. Când fermentaţia devine mai puţin intensă în cvas se adaugă melasa (1 kg per 30 litri de cvas), butoiaşul se închide cu dop de lemn. După 3-4 zile cvasul este gata pentru consum. Cvasul se păstrează în frigorifer timp de câteva luni, iar proprietăţile lui practic nu se înrăutăţesc. Cvasul turnat în butelii poate fi păstrat în beci sau în frigider.
Reţeta cvasului Alb
Câte 3 kg de malţ de secară măcinat, malţ de orz, făină de grâu, făină de hrişcă, 1,5 kg de făină de secară, 50 g de mentă, 20 g de stafide. Produsele de panificaţie se amestecă bine, adăugând treptat apă fiartă, se plămădeşte un aluat vârtos fără boţuri. Aluatul se mută în vasul de maceraţie şi se toarnă 10-12 litri de uncrop. Se amestecă bine, se adaugă 3-4 linguri de drojdie diluată, ferment sau zaţ de cvas din cvasul vechi, se adaugă infuzie fiartă de mentă, se acoperă şi se lasă la cald pentru fermentaţie şi limpezire.
Cvasul bine fermentat şi limpezit se strecoară de zaţ, se toarnă în butelii, în fiecare adăugându-se câteva stafide. Sticlele se închid şi se păstrează la răcoare în poziţie orizontală. Reţeta cvasului Roşu. Reţetă străveche Câte 500 g de malţ de secară, orz şi grâu măcinat, 3,2 kg de făină de secară, 300 g de făină de grâu, ½ pahar de drojdie, 50 g de mentă. Din produsele de panificaţie şi apă caldă (cu excepţia a 50 g de făină de grâu şi 50 g de făină de hrişcă) se prepară un aluat vârtos. Masa se infuzează cu apă clocotită şi se amestecă bine până se obţine o consistenţă subţire a aluatului. În aluatul obţinut se toarnă un căuş de apă, amestecul se mută într-un vas emailat şi se pune în cuptorul preîncălzit pentru 24 de ore (fără a sustrage cărbunele).
Când aluatul se va concentra, în el se va turna puţină apă şi se va lăsa până la desprinderea crustei formate. Apoi aluatul se pune într-un vas mare, se amestecă, se toarnă în el 5 litri de uncrop (amestecând bine) şi se adaugă încă 10 litri de apă fiartă răcită. În mustul agitat se pune o bucată de gheaţă şi se lasă pentru limpezire. Fermentul (în 2 pahare de must se dizolvă făina de grâu şi de hrişcă rămasă şi se adaugă ½ de pahar de apă, se lasă la cald până se dospeşte) se adaugă în mustul strecurat de zaţ. În zaţul de cvas rămas se adaugă 15 litri de apă caldă, se amestecă bine, se lasă la limpezire şi mustul limpezit se strecoară în butoiaşul, în care a fost turnat mustul precedent. Apoi, în butoiaş se adaugă drojdia şi se pune în beci. Peste trei zile cvasul este gata. El se păstrează nu în butelii, ci în ulcioare cu câte o bucată de gheaţă alimentară.
Autor: Irina Hibina
