Disfuncţia societăţii poate fi identificată printr-o simplă întrebare: De ce într-o societate modernă oamenii continuă să fie răutăcioşi unii cu alţii, convinşi că, Soluţia Instaurării Păcii constă în condamnarea unora şi menajarea altora?
„Lumea nu îţi poate dărui ceea ce nu primeşte de la tine“. Friedrich von Schiller
Orice regim care a încercat să aducă pacea ucigând, a provocat război pe planetă, încurajând primitivismul. Pacea şi abundenţa pentru toţi nu vine în felul acesta (nu este posibil şi nu se va întâmpla). Oare ar fi bine să sacrificăm încă o generaţie sau o întreagă civilizaţie, pentru a ne convinge de ceva ce este evident?
O Soluţie reală în această privinţă e opusul condamnării. Şi totuşi societatea modernă aleargă să o înăbuşe cu orice preţ. Care sunt intenţiile reale ale acestei construcţii?
De ce impun oamenii celorlalţi oameni cum să trăiască şi ce valori să urmeze, dacă toţi cei care le-au urmat înainte au îmbrăţişat eşecul?
De ce liderii sistemului actual pretind că au găsit înţelepciunea, când, în realitate, niciun om nu o deţine pe deplin? Este cel puţin descurajator dacă ne amintim cum, unii din oamenii care trăit în urmă cu două mii de ani pe pământ, erau mai evoluaţi şi mai avansaţi în gândire decât majoritatea celor ce trăiesc astăzi, adunaţi la un loc.
De ce îndeamnă unii masele să aştepte ajutorul de la un „zeu“ închipuit dar să plătească pe o anumită categorie de oamenii în acest scop, când sarcina noastră este să ne ajutăm între noi, dar noi ne ignorăm?
De ce aceia care învaţă lumea despre dragoste, sunt cei care au ucis cel mai mult şi nimeni nu găseşte nimic ciudat în toată treaba asta?
De ce oamenii bogaţi (care s-au îngrijit de trupurile lor la cel mai avansat nivel) mor răpuşi de diferite boli, imediat cum depăşesc vârsta a doua? Poate, pentru faptul că au permis unui sistem îmbolnăvit să săvârşească experimente pe trupurile lor, timp în care le-a fost oferit drept prilej de mândrie faptul că ei, mulţumită statutului lor, vor apuca ceea ce e cel mai bun din tot ceea ce ni se oferă?
De ce ne mor copiii vaccinaţi la vârste premature, iar cei „neglijaţi“ apucă bătrâneţea? Poate pentru că ai lor părinţi au fost minţiţi de un sistem ce le-a promis viaţa, cu toate că oamenii trăiau deja? E absolut incredibil!
De ce oamenii care nu au nimic de spus se ÎNGHESUIE ca să se afirme, dar cei înţelepţi aleg să îşi trăiască vieţile în tăcere (anonimat), de ca şi cum nu ar fi trăit vreodată aici?
De ce ne-am transformat într-o planetă de oameni care s-au numit creştini (şi în alte feluri), dar care în realitate au devenit „judecători“ şi proşti, cu toate că Învăţătorul lor promova libertatea şi înţelepciunea? Nu găsiţi nimic stricat în toată chestia asta? Eu am găsit deja!
De ce apără oamenii un sistem care îi nedreptăţeşte şi îi subjugă sau face abuz de putere înaintea oricui, indiferent de statut? Ei bine, sistemul ce se hrăneşte cu oameni în realitate este susţinut de oameni. Dar oamenii se feresc de el, iar alţii se sacrifică ca să îl mulţumească, în loc să renunţe la el, pur şi simplu. Din nou, de ce nimeni nu observă acest lucru?
Oare ce sistem de justiţie avansat, de ordine sau de apărare a cetăţeanului, ar putea să creadă că prin CRIMĂ poate reduce rata criminalităţii? Eu spun că nu funcţionează sub nicio formă asemenea teorie, fapt dovedit deja în istorie. Cel mult poate să înrăutăţească situaţia şi să clădească o lume de criminali de la cel mai mic până la cel mai mare! Spune-mi, oare de ce crezi că lumea arată astfel?
Am scris acestea ca să păstraţi o fărâmă de Adevăr în inimile voastre, atunci când nu va mai fi alături de voi cineva care să vi le spună.
În ceea ce mă priveşte, pot să vă spun că iubesc oamenii inteligenţi, acei oameni care aleg să gândească pentru ei! Abia apoi să îi îndrume şi pe ceilalţi!
Iubesc oamenii puternici, care rămân fermi în faţa minciunii şi a urâciunii! Iubesc acei oameni ce observă acel ceva ce nu face parte din ei, din tot ce vine către ei, apoi se împotrivesc manipulării sub orice fel le-ar fi fost prezentată!
Iubesc oamenii curajoşi, care ies în faţă aşa cum sunt sau aşa cum simt!
Iubesc oamenii care iubesc viaţa din perspectiva minunăţiei ei, nu pe cei care o iubesc prin burţile lor, prin minţile adormite şi prin, organul sexual!
Iubesc Adevărul şi pe toţi cei care se angajează în căutarea libertăţii!
Iubesc copiii care mă întreabă cum ar fi bine să reacţioneze, atunci când, părinţii lor nu pot gândi nici cât un copil!
Iubesc oamenii care citesc, care trăiesc sau care observă viaţa aşa cum e, nu cum le-au spus alţii că ar putea să fie.
Iubesc oamenii trecuţi de vârsta de 50+ de ani, care au fost formaţi de cu totul alt regim sau sistem de percepţie a realităţii şi care îşi pun semne de întrebare cu privire la valorile ce societatea perfidă le urmează şi le promovează. Vă admir şi vă iubesc, deoarece eu nu aş fi putut să fac ce aţi reuşit să faceţi voi!
Iubesc oamenii ce atunci când nu sunt de acord cu o idee de-a mea (nu o acceptă sau nu li se potriveşte), o lasă la o parte dar mă apreciază apoi pentru ceea ce văd bun la mine. Şi-i iubesc chiar şi pe cei care mă urăsc ori care vor să îmi facă viaţa amară. Fiindcă dacă nici eu nu i-aş iubi, nu îi va iubi nimeni!
Adevărul este Unul singur, acela că în realitate voi sunteţi PUTEREA! Copiii voştri sunt puterea! Înţelepciunea este Puterea iar iubirea o hrăneşte! Dragostea de oameni, de natură şi de fiecare animal sau fiinţă, reprezintă forţa care rămâne în veac. Şi tot ceea ce urăşte, distruge sau separă, este timpuriu. Cu respect şi admiraţie te îndemn să alegi viaţa şi să renunţi la răul care se hrăneşte din ea. Nimic nu s-a pierdut (copiii tăi se nasc puri), iar ceea ce bun abia acum începe!
Nu am scris acest articol din pricina nemulţumirii pe plan financiar, în caz că ţi-a trecut prin minte o astfel de idee. Ci pentru că sunt mulţi cei ce au nevoie de ajutor sau de încurajare şi că din spatele geamurilor fumurii nu se vede suferinţa. În concluzie, ca ceea ce este bun să vină, tot ce e mai puţin bun trebuie îndepărtat. Eu nu voi putea urî pe nimeni niciodată!
Cineva îmi spunea că dacă încerci să schimbi lumea în bine vei fi considerat nebun. Eu, însă, îţi spun că nebun eşti atunci când stai cu mâinile în sân şi te doare în fund de lume.
„Dacă unul singur din şapte miliarde suferă, este neîndreptăţit şi nu este înţeles, acea societate trebuie să cadă! Trebuie.să cadă, deoarece, nu lucrează pentru tot poporul ei, ci numai pentru şase miliarde nouă sute nouăzeci şi nouă de.milioane, nouă sute nouăzeci şi nouă de mii, nouă sute nouăzeci şi nouă de oameni!“
source: Alberto Bacoi.
