Evenimentul Zilei:
Presa europeană occidentală și cea apropiată Comisiei Europene ne spune pe toate vocile că „Criza refugiaţilor, similară, din punct de vedere moral, cu cea monetară, a adâncit definitiv vechea breşă Est-Vest. Opoziţia finală a ungurilor, cehilor, slovacilor şi românilor a evidenţiat şi mai mult problemele de solidaritate ale Europei, ieşite deja la iveală pe parcursul crizei economice. (…) Cine caută un bun exemplu de slăbiciune, care să afecteze Europa, nu trebuie decât să privească kilometricul gard dintre Serbia şi Ungaria. Astfel, pe continent vor apărea, curând, mai multe garduri similare celor din Războiul Rece: acestea există deja în Ceuta şi Melilla, Cipru, Grecia şi Bulgaria, fiind prevăzută construirea altora în România şi ţările baltice.” Câteva precizări: gardurile nu le-au ridicat in general toate statele europene, nici măcar cele Est europene, ci sunt doar apanajul unui mod de abordare(cu care personal nu sunt de acord, dar nici nu cred că trebuie să marcăm o critică de plano, deși principial credeam că nu va mai fi nevoie de o asemenea procedură). În schimb, ceea ce putem spune este că și noi putem întoarce oglinda partenerilor occidentali și să vedem câtă solidaritate a fost, în alte momente, cu nevoile europene ale statelor noi membri. Cât de europeni au fost unii lideri și reprezentanți oficiali ai unor state care ne spuneau „luați-vă cetățenii acasă”, „luați-vă tiganii acasă”(apelativul politically corect de romi dispărea în cazul enervării extreme a partenerilor nostri strategici de atunci) „Țineți-vă romii acasă”, când ne anunțau că nu există cetățenie europeană și că problema integrării romilor e doar a statului de proveniență, nu și a celui de rezidență sau când făceau planuri de eradicare si expulzare exclusiv pentru romii români, cu ștampila Ministerului de Interne… Mi se pare extrem de gravă poziția comisarului nostru european (apropo, mai știe cineva că avem comisar? În afară de plimbările prin țară, ajută la ceva sau concluzionăm că am dat pe pierderi această alegere a doamnei Crețu?) care își condamnă poziția țării și se simte tristă când țara sa „nu dă dovadă de solidaritatea” de care e nevoie. Și nimeni nu a făcut nici o remarcă, în primul rând Președintele, Premierul al cărui partid îl reprezintă, Liviu Dragnea sau colega sa europarlamentarul Daciana Sârbu, soția premierului. Măcar nuanțată poziția și tot trebuia gandită în alți termeni.
