Cod roşu de preşedinţi

În Românistan preşedinţii sunt ca ciupercile: în primul rând că nu ai ce le face, apar când vor, dispar şi când spui că ai scăpat, dă o ploaie şi hopa ciuperca. A doua asemănare este că atunci când le alegi nu ştii care este otrăvitoare, deşi la aspect pot arăta la fel ca cele comestibile. Unii dintre preşedinţi însă sunt ca ciupercile de piele pe care le iei dintr-o baie (de mulţime), de pe o haină ca şi nouă dar second hand, de pe balustrada  de la bloc sau metrou, din autobuz, de pe scaunul de la un WC public şi habar nu ai ce e şi cum să scapi de ea. Te dai cu prafuri cu unguent, ţi se pare că ai scăpat de ea şi când îţi e lumea mai dragă te apucă iar mâncărimea şi te scarpini până dai de sânge. Săptămâna asta, după ploile abundente, meterorologii au anunţat cod roşu de preşedinţi. Unii glumeţi au spus că vremea va fi închisă la sfârşitul săptămânii. Ei, haida de, eu ştiu că s-a promulgat legea Big Brother şi urmează Legea Defăimării, dar nici chiar aşa, să închidă Koco şi vremea ? Mai ştii?
Până una-alta să vedem cum e cu preşedinţii:
Preşedintele Interesului,  domnul Gabriel Oprea a fost chemat la Washington de către celălalt naş al lui Ponta, de fapt naşul tatălui finului său. A fost deci înainte de toate o reuninune de familie între cumetri şi probabil subiectul principal l-a constituit situaţia internă şi externă a finului comun. Situaţia este oarecum ciudată pentru că în timp ce este de aşteptat ca Maior să lucreze la ridicarea imaginii lui Ponta în faţa Marelui Licurici naş Oprea lucrează cu râvnă la ridicarea satârului lui Iohannis deasupra capului tatălui finului său. Oficial însă se spune că Oprea ar fi fost invitat la nu ştiu ce sindrofie ocazie cu care a fost puternic huiduit de comunitatea română din zonă, dar a fost şi prezentat lui James R Clapper (aplaudacul în traducere liberă), directorul Comunității Naționale de Informații a SUA. Ce au discutat cei doi este greu, foarte greu de spus, mai greu decât se exprimă Iohannis, pentru că “interesul naţional”, aşa cum se ştie, stăpâneşte la perfecţie limba engleză în vreme de partenerul său abia vorbea în “limba americancă”. Probabil din această cauză au avut nevoie de interpret. Aşteptăm cu interes audiograma discuţiilor.
Preşedintele celor care şi-au luat România înapoi a promulgat legea anticonstituţională “Big Brother”. Ceea ce nu au reuşit Maior şi Băsescu au reuşit Iohannis şi Helvig şi probabil acesta este unul din preţurile pe care au promis să le plătească pentru alegere şi numire. De acum încolo SRI –ul CIA , NSA şi cine o mai vrea, au verde la investigarea corespondenţelor, mailurilor, discuţiilor telefonice, calculatoarelor tuturor românilor. Este suficient ca un informator sau profesor de sport, sau  cineva cu ambele profesii, ajuns procuror să ceară urmărirea totală a unui cetăţean incomod, iar un judecător, agent acoperit sau nu, să fie de acord şi gata, vor şti şi poziţiile sexuale preferate de individ. Nu m-ar mira să aud că filmele şi înregistrările mai “suculente” să ajungă la cabinetul 2, ca pe vremuri, căci  din câte se vede,  acesta a fost reînfiinţat şi nimic nu se mai face fără avizul „consiliului profesoral”, nici turneele de tenis nu se mai câştigă fără să acordul de rigoare. La completare cu legea de curând promulgată de domnul Iohannis se află legea lui Dragnea, referitoare la defăimare şi astfel românul va avea o cameră video băgată în fund şi un pumn în gură, să nu răsufle.
Preşedintele minerilor şi al tuturor românilor păcăliţi în 89, a fost anchetat sau interogat în secret cu privire la închisorile CIA din România, cărora, ca prostul, a recunoscut că le-a dat undă verde pe vremea când era pe cai mari. Ancorat în sinergia faptelor, fără a eluda meandrele concretului, mister Iliescu a crezut că poate să spună- într-un avânt revoluţionar- celor de la Der Spiegel despre ceea ce a făcut el pentru “cazarea” unor “refugiaţi” arabi în România încă inainte ca Merkel et co să promulge invazia şi vrea să fie şi lăudat ca precursor al acţiunilor umanitare actuale. Numai că socoteala lui Iliescovici nu a dat rezultatul corespunzător şi acuma se refac calculele. Unii ar fi tentaţi să spună că în sfârşit vom avea un răspuns clar şi răspicat, ceva cenuşă în cap şi Marele Adevăr naţional. Aiurea, cine crede că se va spune ceva ce nu s-a ştiut sau nu s-a spus deja, se înşeală. Crede cineva că o comisie parlamentară va nega sau contesta ce a spus o altă comisie parlamentară? Oameni buni, trăim în România şi asta e tot ce trebuie să ştim.  Iliescu a fost chemat să vadă cum face pentru a infirma cele spuse atunci, să se găsească o variantă de soluţionare care să nu condamne pe nimeni şi este ştiut că este specialist în asemenea rezolvări. Aşa că nu mai staţi cu gâtul lungit, închisorile CIA nu au existat în România aşa cum nu au existat nici terorişti, nici agenţi ai diferitelor state “pretine” în 89, aşa cum nu a fost nici revoluţie şi nu există nici democraţie în România.
Preşedintele celor 4 cuburi de gheaţă şi al tuturor matolilor din România, behăitul, cucul de la ora 18, a anunţat cu surle şi vuvuzele că a decis să revină în viaţa politică, deşi cândva, nu se mai ştie când, prin era primitivă, promisese să ne lase să trăim fără să îi mai vedem mecla în media. Dar, aşa cum a declarat chiar el cu ocazia reînvierii, unele televiziuni conduse de răspopiţi nu s-au lăsat şi de un an de zile ni l-au prezentat zilnic aşa cum nici B1 tv nu a îndrăznit. Acuma ar fi absurd să credem că ăsta e motivul pentru care revine Behăilă în viaţa politică şi că -vezi Doamne- el chiar avea de gând să stea cuminte dar nu l-a lăsat Gâdea să doarmă. Cert este că i s -a dat apă la moară şi ocazia să se disculpe pentru nerespectarea uneia din sutele de promisiuni făcute şi la fel de încălcate şi dacă până acuma matelotul apărea doar pentru a da cu pietre şi a critica, de acuma vom fi nevoiţi să îl vedem din nou promiţând şi vorbindu-ne despre viitorul luminos pe care el şi partidul lui ni-l vor oferi. Sunt curios să văd dacă bucureştenii vor fi suficient de proşti încât să îl voteze primar, căci este cert că va candida. Să fiu sincer, nu m-ar mira, am mai spus-o cu altă ocazie, eu nu mă mai mir de nimic. Din tot discursul său de revenire am reţinut că a fost singurul care nu credea că se va mai înscrie într-un partid politic după încheierea mandatului, pentru că dacă ai întreba orice român îţi va spune că se aştepta la asta. Fără îndoială că gluma săptămânii îi aparţine. Ia citiţi ce a declarat „unicul„:“Întotdeauna, în cei zece ani, am vorbit despre nevoia de consolidare a instituţiilor, despre nevoia de a avea instituţii puternice, despre nevoia de a dărâma pur şi simplu reţelele de corupţie sau a aduce în faţa justiţiei oameni corupţi.” De fapt tot discursul său este strbătut de umor, negru.
La aşa preşedinţi, aşa ţară, aşa viitor, aşa soartă.

http://www.in-cuiul-catarii.info/