Este vorba de familiile dinastice care deţin Banca Angliei, Federal Reserve din SUA, precum şi alte carteluri asociate. Ei controlează, de asemenea, Banca Mondială şi FMI, precum şi cele mai multe agenţii de informaţii din lume. Identitatea lor este secretă, dar familia Rothschild este, cu siguranţă, una din aceste familii ticăloase. Deşi Banca Angliei a fost “naţionalizată” în 1946, puterea de a crea bani a rămas în aceleaşi mâini.
City of London, un adevărat stat în stat
Anglia este de fapt o oligarhie financiară condusă de “Coroană”, care se referă la “City of London” şi nu la regină. “City of London” este administrat de Banca Angliei, o societate privată. Având o suprafaţă foarte mare, “City”-ul este un adevărat stat suveran, situat chiar în inima Londrei. Statutul său se aseamănă foarte mult cu cel al Vaticanului, care este un stat suveran în inima Romei. Ca un adevărat “Vatican al lumii financiare”, “City”-ul nu se supune legilor britanice.
6-7 bancheri pot declanşa un adevărat război mondial
Bancherii care conduc această Bancă a Angliei (ce conduce “City”-ul) îşi pot permite să dicteze Parlamentului britanic. În 1886, Andrew Carnegie scria că “6 sau 7 bărbaţi pot arunca naţiunea britanică în război fără consultarea deloc a Parlamentului.” Pentru cei necunoscători, Carnegie (1833-1919) a fost un mare om de afaceri american, de origine britanică, ce cunoştea extrem de bine toate dedesubturile lumii afacerii şi politice. Vincent Vickers, director al Băncii Angliei între 1910-1919, învinovăţea City-ul pentru războaiele din lume, o afirmaţie care se găseşte în cartea lui Knuth “Imperiul City-ului”, apărută în anul 1943.
SUA, cumpărată de Banca Angliei
Imperiul Britanic a fost o extensie a intereselor financiare ale bancherilor. Într-adevăr, colonii ca India, Hong Kong sau Gibraltar erau “Coloniile Coroanei”, ele aparţinând lui “City of London”, nefiind supuse dreptului britanic. Banca Angliei a preluat controlul SUA în timpul administraţiei Roosevelt (1901-1909), atunci când agentul JP Morgan a preluat 25% din marile afaceri americane.
“Clubul Insulelor”, clubul bancherilor ce doreşte decimarea a câtorva miliarde de oameni
Bancherii fac parte dintr-o organizaţie denumită “Club of the Isles”, adică “Clubul Insulelor”, o asociaţie informală ce deţine o avere totală în valoare de 10 trilioane de dolari. Din acest club fac parte corporaţii-gigant (ca Royal Dutch Shell, Imperial Chemical Industries, Lloyds, Unilever, Lonrho, Rio Tinto, DeBeers etc.), ce deţin poziţii dominante în industria petrolului, aurului, diamantelor şi a altor materii prime vitale.
Scopul “Clubului Insulelor” este acela de a reduce populatia umană de la nivelul actual de 7 miliarde de oameni la mai puţin de 1 miliard de oameni în următoarele 2-3 generaţii. Acest lucru îl spuneam şi eu într-un articol de acum câteva luni în care arătam că elita globală vede în oameni drept “o plagă” pentru întreaga planetă, “prostimea” trebuind să dispară, căci ea consumă din resursele planetei.
City of London, un nou şi virulent sistem oligarhic anglo-olandezo-elveţian
Istoricul Jeffrey Steinberg, după mai multe documentări foarte interesante, a putut scrie următoarele fraze şocante:
“Anglia, Scoţia, Ţara Galilor, şi, în special, Irlanda de Nord, nu sunt altceva decât plantaţii de sclavi şi laboratoare de inginerie socială, care servesc nevoilor lui City of London (…) Aceste familii constituie o oligarhie financiară; ei reprezintă puterea din spatele tronului Marii Britanii. Ei se văd pe sine ca moştenitori ai oligarhiei veneţiene, care au infiltrat Anglia în perioada 1509-1715, şi au stabilit un nou dar mai virulent sistem oligarhic anglo-olandezo-elveţian, ce aduce aminte de imperii ca Babilon, Persia, Roma şi Bizanţ (…) City of London domină pieţele mondiale speculative. Un grup restrâns de corporaţii interconectate, implicate în procesul de extracţie de materii prime, în finanţe, asigurări, transport şi producţia de alimente, controlează cea mai mare parte din piaţa mondială şi îşi exercită controlul virtual asupra industriei lumii.”
Anglia, un stat evreu de mai bine de 300 de ani
Steinberg aparţine unui grup de istorici asociaţi cu economistul Lyndon Larouche. Ei au urmărit migrarea oligarhiei veneţiene mercantile în Anglia cu mai bine de 300 de ani în urmă. Deşi istoricii Larouche nu o spun explicit, se pare că mulţi dintre membrii acestui oligarhiei erau evrei. Cecil Roth în “Istoria evreilor din Veneţia” (1930) scrie: “Comerţul Veneţiei era concentrat în mâinile evreilor, cea mai bogată clasă mercantilă.”
Aşa cum spunea şi William Guy Carr în excepţionala sa “Pionii în joc” (1958), atât Oliver Cromwell, cât şi William de Orange au fost finanţaţi de către bancherii evrei. “Revoluţia engleză (1649) a fost prima dintr-o serie de revoluţii destinate să le dea hegemonie mondială. Înfiinţarea Băncii Angliei de către William în 1694 a fost următorul pas crucial. În spatele faţadei, Anglia a fost un stat “evreu” de peste 300 de ani.”
Bancherii evrei şi-au căsătorit urmaşii cu aristocraţii britanici
Familiile de evrei bancheri au făcut o practică în a-şi căsători urmaşii lor de s*x feminin cu aristocraţii europeni. În legea iudaică, copiii rezultaţi dintr-o mamă evreică sunt tot evrei. De exemplu, în 1878, Hannah Rothschild s-a căsătorit cu Lord Rosebery, care mai târziu a devenit prim-ministru. În 1922, Louis Mountbatten, unchiul prinţului Philip şi văr al reginei, s-a căsătorit cu nepoata bancherului evreu Ernest Cassel, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Mama lui Winston Churchill, Jenny (Jacobson) Jerome, a fost evreică. Până la începutul anului 1900, existau foarte puţine familii engleze aristocrate care să nu se fi amestecat cu evreii. Aceştia erau atât de amestecaţi cu aristocraţii, încât dacă ai fi lovit în interesele evreilor, ai fi lovit automat şi în interesele aristocraţiei engleze.
Israelul britanic va impune un fals Mesia
Mulţi aristocraţi aparţin mişcării “Israelului britanic” care crede că Imperiul Britanic este capul anglo-saxon al “triburilor pierdute” ale Israelului, iar prin Apocalipsă Imperiul Britanic se va reconstrui complet. Potrivit lui Barbara Aho, rozicrucienii şi francmasonii, care cred în israelismul britanic, au în plan plasarea unuia din moştenitorii lor pe scaunul de domnie al Templului reconstruit al Ierusalimului. Acest fals Mesia, căruia lumea se va închina ca unui Hristos, a fost atent planificat a apărea de-a lungul secolelor.
Din 1860, francmasonii britanici au început demersurile pentru atragerea evreilor în Israel
Potrivit lui Barry Chamish, “nu ar fi existat niciun stat modern al Israelului, fără ajutorul francmasoneriei britanice. În 1860, mişcarea britanico-israelită a fost iniţiată din interiorul masoneriei. Scopul său era de a stabili un stat evreiesc-masonic în provincia turcă din Palestina. Iniţial, familii evreieşti masonice britanice, cum ar fi cei din familia Rothschild şi Montefiores au furnizat capitalul pentru a construi infrastructura necesară valului de imigraţie anticipat.Totuşi, a-i aduce pe evrei în Israel s-a dovedit a fi o sarcină dificilă. Evreilor le plăcea foarte mult viaţa europeană pentru a o abandona. Aşadar, Europa trebuia să fie transformată într-un coşmar pentru evrei.”
Concluzie
O bună parte din umanitate trăieşte dramatic epoca de maximă virulenţă a imperialismului evreiesc al cărui scop este instaurarea Republicii Universale sub conducerea plutocratici iudaice. Cu un program istoric perfect etapizat, folosind o varietate largă de mijloace şi metode de la cele psihologice la cele economice, iudaismul a reuşit să stăpânească şi să folosească în vederea scopului propus trei state occidentale: Franţa, Anglia şi Statele Unite care s-au transformat în port drapelul desfiinţării statelor naţionale şi al federalizării lor în vederea realizării voinţei conducerii supreme a iudaismului mondial concretizată în Republica Universală. Structurile acesteia au fost construite cu abilitate după cel de-al doilea război mondial. Se numesc: O.N.U.; Consiliul de Securitate; Fondul Monetar Internaţional; Comunitatea Europeană; NATO; Banca Mondială.
Un Imperialism al Capitalului s-a dezvoltat în ultimele două secole de la mici începuturi, până acum când este cea mai puternică putere care a existat vreodată pe pământ. Este un imperialism mai puternic decât Imperiul Cezarilor, mai măreț decât imperiul lui Napoleon în vremurile sale de glorie. În comparație cu el toate celelalte imperii se cufundă în nesemnificativ. Această putere titanică este Imperialismul Capitalului, pe care îl numesc, cu titlu de distincție, Puterea Banilor.
Imperialismul Capitalului la care fac aluzie este un nucleu de capitaliști – evrei aproape până la ultimul – care are sediul în Cartierul Financiar din Londra, pe strada Threadneedle, Lombard și alte străzi din apropiere, unde bancherii îşi au habitatul.
Aceşti capitaliști evrei au reușit să centralizeze în mâinile lor comerțul și industria planetei. Ei dețin aproape toate datoriile din lume, datoriile națiunilor, statelor, districtelor, municipalităţilor, corporaţiilor şi persoanelor fizice, în valoare totală estimată la șaptezeci și cinci de miliarde de dolari, la care percep anual aproximativ patru miliarde de dolari dobândă. Ei deţin fabricile, transportul maritim, precum și comerțul Marii Britanii şi cea mai mare parte a manufacturilor, transportului maritim și comerțului din întreaga lume.
Ei au dobândit controlul industriei și comerțului întregului pământ; și sunt pe cale să centralizeze rapid toate de afacerile în propriile mâini. Ei deţin proprietatea tuturor marilor linii de comerț și de afaceri de toate tipurile și reglementează toate prețurile în funcție de propriile lor metode arbitrare. Aceşti Regi Evrei ai Banilor au înființat un mare imperialism al industriei, comerțului și bogăției, care este bine organizat și guvernează în domeniul industriei și comerțului cu putere autocratică.
http://dantanasescu.ro/…/londra-este-centrul-global-al-impe…
