Teama de unicitate, lipsa curajului de a fi diferit, obstacolele întâlnite şi frica de succes, sunt câteva din subiectele pe care am fost rugat să le dezbat în ultima săptămână. Sper să vă fiu de folos.
Atunci când devii conştient de Cine eşti cu adevărat şi îţi continui drumul vieţii, luptând pentru a îţi împlini Scopul pentru care te afli acum aici, prietenii încep să devină din ce în ce mai puţini, până când cei mai mulţi din ei dispar, definitiv! Majoritatea din rude sau apropiaţi, de orice fel, se vor îndepărta deasemenea!
Începe să îţi piară interesul faţă de preocupările cu esenţă mediocră, cum ar fi: lupta pentru a ieşi în evidenţă, a te afişa cu cineva în faţa cuiva anume, dar şi dezbaterile nesfârşite în care se discută probleme, persoane şi accesorii.
Unii oameni, puţini la număr, vor deveni capabili să vadă intenţiile, capacităţile ori strălucirea ta. Însă, majoritatea nu te vor înţelege. Cei ce nu vor înţelege intenţiile ori capacităţile tale, vor spune despre tine că nu înţelegi nimic. Apoi vor deveni geloşi sau invidioşi şi vor încerca, dacă ar putea, tot ce le stă în putere pentru a îţi îngreuna traiul!
Petrecerile celor mulţi ţi se vor părea fără gust, însă, amărăciunea ta de odinioară ţi se va părea că s-a transformat într-un adevărat dar. Adevăr îţi spun: Eşti privilegiat pentru faptul că vezi aceste lucruri!
De cele mai multe ori vei trece invizibil printre oameni! Cei mai mulţi dintre localnici, nici nu vor şti că locuieşti la comun cu ei! Vei simţi durerea din ce în ce mai intens şi bucuria ta va fi mai mare! Lacrimile tale, deasemenea, vor curge doar pentru cei care te iubesc cu adevărat…
E pentru prima dată când poţi privi persoanele din viaţa ta, pur şi simplu, dezgolite! Acum poţi vedea mai limpede ca niciodată cu cine ori ce fel de relaţie deţii, pe care ar fi bine să o închei sau în care să investeşti mai mult. Chiar dacă vei permite aparenţelor să se joace cu mintea ta şi să-ţi întristeze viaţa pentru un timp, chiar dacă ceea ce se îndreaptă către tine pare a fi în esenţă de culoare cenuşie, răsuflă uşurat şi cunoaşte despre tine că eşti pe drumul cel bun! Tu ai dovedit a fi Singura Stâncă de sprijin printre valurile învolburate ale minciunilor vieţii! În cazul ăsta, te întreb eu: Ce ar fi apele fără uscat?
„Călătoreşte unde vrei să călătoreşti! Îmbracă-te cu ce îţi place să te îmbraci! Mănâncă ce îţi place să mănânci şi iubeşte-. pe cine alegi tu să iubeşti! Întoarce-te la cel la care doreşti să te întorci, dar nu uita niciodată de tine, de Mine, de noi“./
source: Alberto Bacoi-.
