România stă pe un butoi cu pulbere. Peste 50% dintre consumatorii de droguri injectabile din ţară sunt infectaţi cu HIV, numărul lor dublându-se într-un singur an, în vreme ce 90% dintre aceştia suferă de hepatita C. Consumul experimental de droguri a crescut în ultimii ani cu 2,3%, iar bugetele alocate de stat activităţilor care ar trebui să împiedice răspândirea bolilor ce vin la pachet cu doza de heroină nu pot asigura nici măcar necesarul lunar de seringi pentru cei 11.000 de dependenţi înregistraţi în statisticile oficiale doar în Bucureşti.
Dincolo de seringă şi de înţepăturile de pe braţe, toxicomanii sunt printre noi, au o viaţă, iar mulţi dintre ei trăiesc cu parteneri care nu consumă droguri, au familie şi copii. Sunt femei bolnave care practică sexul comercial şi care fac bani tocmai pentru românii nu se dau în lături să apeleze la serviciile lor. „Urgenţă epidemiologică”. Aşa a fost catalogată în 2013 situaţia privind răspândirea HIV. Focarul este, deci, departe de a fi doar problema consumatorilor de droguri, dar, în lipsa banilor necesari, oamenii se mulţumesc să se gândească „nu o să mi se întâmple chiar mie”.
În Bucureşti există aproximativ 11.000 de consumatori problematici de droguri, dintre care o treime sunt femei, arată cele mai recente estimări ale Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA). Doar 10% găsesc, însă, calea spre un centru de tratament care să le ofere o alternativă la „bilă”, seringă sau „folie”, iar 42,7% dintre ei sunt dependenţi de heroină. Şi de banii necesari pentru a plăti în fiecare zi pastilele de metadonă, chiar şi câte o duzină odată. Singurii care beneficiază întotdeauna de gratuitate sunt bolnavii de HIV/SIDA, persoanele polidependente şi femeile toxicomane însărcinate.
Datele incluse în Raportul Naţional privind situaţia drogurilor în România 2014, realizat de specialiştii ANA arată că, la nivelul anului 2013, numărul persoanelor asistate a scăzut cu 17,4% faţă de 2012. Mai mult, datele furnizate de ANA demonstrează că, într-un interval de aproape un deceniu (din 2004 până în 2013), autorităţile au reuşit “performanţa” de a creşte numărul consumatorilor de droguri care beneficiază de servicii de asistenţă cu doar 10% – adică puţin peste 1.000 de persoane.
Mai mult decât atât, în timp ce numărul celor care primesc ajutor scade, consumul, chiar şi la nivel de experiment, este în creştere. Potrivit celor mai recente rezultate ale Studiului în Populaţia Generală privind prevalenţa consumului de droguri în România pe un eşantion de 7.200 de respondenţi cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani, se constată o creştere a consumului experimental de droguri ilicite – de la 4,3% la 6,6% – faţă de datele înregistrate de studiul anterior.
SIDA nu percepe tarif
Cele mai recente date furnizate de ANA arată că în România circa 50% dintre consumatorii de droguri injectabile sunt infectaţi cu HIV. Situaţia a fost denumită în multe feluri – “focar”, “urgenţă” – dar, oricum ar fi, escaladarea ei porneşte de la acţiunile insuficiente de testare, prevenţie şi reducere a riscurilor, care depind, în mod invariabil, de fonduri. În 2009 activităţile de harm reduction erau pe cai mari şi tot atunci s-au distribuit în cartiere aproape două milioane de seringi, însă, odată ce a lovit criza economică, şi mijloacele de precauţie au cam intrat la apă. Dar SIDA nu percepe niciun tarif. Numărul celor infectaţi a crescut continuu, iar în 2013 reprezentanţii Agenţiei Naţionale Antidrog avertizau că ne confruntăm cu dublarea cazurilor de persoane seropozitive şi că extinderea focarului trebuie stopată rapid.
Eduard Petrescu, coordonator de programe la UNICEF, a declarat la acea dată că “din toate punctele de vedere asta se numeste urgenţă epidemiologică şi situaţie critică”, iar Sorin Oprea, directorul ANA, a recunoscut că, într-adevăr, avem de a face cu o problemă serioasă.
Dan Popescu, responsabil de coordonarea echipelor de teren ale Centrului de Tratament Substitutiv Arena, atrage atenţia că răspândirea bolilor asociate consumului de droguri este periculoasă pentru societate, în ansamblu, nu doar pentru toxicomani: “Există acest mit că dacă bolile stau în grupul vulnerabil sunt restrânse acolo şi nu se mai transmit nicăieri. Dar există destui oameni pe lumea asta care apelează la serviciile lucrătoarelor sexuale, sunt destui consumatori de droguri care au membri ai familiei non-consumatori de droguri, iubiţi, iubite non-consumatori de droguri şi copii, la rândul lor, şi atunci HIV-ul, hepatita, TBC-ul, în momentul ăsta, care prezintă o problemă foarte mare în rândul grupurilor vulnerabile, pot să ajungă în populaţia generală. Atunci devine o problemă pentru sistemul nostru de sănătate”.
Adrian Abagiu, medic primar de boli infecţioase la Institutul “Matei Balş” şi, în acelaşi timp, cel mai renumit specialist în probleme de toxicomanie, spune că „ne-am umplut de HIV” de când a fost întrerupt programul de depistare şi tratament a femeilor însărcinate: „Cu testarea obligatorie a gravidelor pentru HIV, depistau din timp gravidele care nu se ştiau seropozitive, iar, prin administrarea de tratament antiviral, sigur copiii lor se năşteau 100% sănătoşi. Ajunsesem să avem o transmitere verticală de sub 2%, ca în toate ţările civilizate”.
Fenomenul a devenit şi mai îngrijorător de când au apărut legalele, iar mamele uită să-şi ia tratamentul, „sunt vraişte cu creierii” şi nu le dau nici bebeluşilor medicamentele şi siropurile, adaugă acesta.
Nici în ceea ce priveşte hepatita, situaţia nu se prefigurează mai optimistă. Deşi Ana, una dintre clientele serviciilor de tratament substitutiv vorbeşte despre această boală cu naturaleţe, ca fiind un virus “pe care îl are orice drogat”, evoluţia heptatitei B şi C, cele mai des întâlnite tulpini care îi afectează pe toxicomani, este îngrijorătoare. Datele furnizate de ANA atrag atenţia asupra unei creşteri semnificative a numărului de persoane infectate cu hepatita B – 27,7% şi menţionează că numărul consumatorilor infectaţi cu hepatita C a înregistrat o creştere “la nivel înalt” de 49,2%, adică peste media europeană.
Motivele invocate sunt chiar cele referitoare la reducerea substanţială a intervenţiilor de reducere a riscurilor de contractare a bolilor infecţioase asociate consumului de droguri, precum şi schimarea modelului de consum, care ar necesita adaptarea rapidă a măsurilor desfăşurate de autorităţi.
În ciuda cifrelor care demonstrează că ne confruntăm cu o problemă reală legată de transmiterea bolilor asociate consumului de droguri, rata mortalităţii atribuită acestor cauze este scăzută. În anul 2013 au fost înregistrate la nivel national 30 de decese care s-au produs din cauza consumului dovedit de droguri şi alte 9 asociate indirect dependenţei de stupefiante şi, mai ales, consumului simultan al mai multor substanţe.
Soluţia: încă trei milioane de seringi
Banii care vin de la stat sunt insuficienţi chiar şi pentru consumatorii înregistraţi oficial, mult mai puţin numeroşi faţă de ceea ce demonstrează realitatea de facto. Astfel, datele furnizate de ANA vorbesc despre cele două programe în domeniul prevenirii şi asistenţei medicale, psihologice şi sociale a consumatorilor de droguri aprobate de Guvernul României în şedinţa din 19 august anul curent ca având un buget total de 42,7 milioane de lei pe o durată de patru ani. La un calcul simplu, fondurile alocate ajung la circa 10 milioane de lei anual, pentru un număr de 11.000 de consumatori, adică la 970 de lei pentru fiecare toxicoman/an. Aceasta înseamnă că, în fiecare lună, un consumator de droguri ar beneficia de serivicii de la stat în valoare de 80 de lei, în condiţiile în care doar o seringă de calitate costă şapte lei. Banii nu ar ajunge, probabil, nici pentru 10 zile, iar acesta este motivul pentru care intră în scenă actori precum ONG-urile care reuşesc să atragă fonduri şi pe alte căi.
În fiecare noapte, voluntarii de la Arena adună sacoşe întregi de seringi, îşi umplu buzunarele cu prezervative şi pastile şi merg pe teren. La Gara de Nord, în Ferentari sau în Titan toată lumea îi cunoaşte, pentru că ştiu că, dacă n-ar fi ei, şi-ar face venele praf cu seringi de trei lei pe care să le treacă de la unul la altul. Cum banii sunt puţini, consumatorii de droguri preferă să-şi ia mai multe şi mai ieftine. Asta doar dacă ajung să li se vândă materiale sterile de la farmacie, pentru că de multe ori sunt refuzaţi. În 2013, doctorul Adrian Abagiu, citat de Hotnews, afirma că, pentru a stopa epidemia de HIV/SIDA ar trebui asigurate cel puţin patru milioane de seringi anual. Cu trei milioane mai multe faţă de cantitatea efectivă de seringi pe care a reuşit România să le asigure în 2012 şi 2013, adică puţin peste un milion.
De fapt, în ultima vreme, şi ambulanţele sociale au terminat tot mai repede fondurile alocate programelor de reducere a riscurilor. Sume importante sunt alocate acestor servicii prin proiecte care atrag fonduri europene, dar, odată cheltuiţi banii, echipele de voluntari trebuie să găsească în altă parte resursele necesare. Astfel, există bani pentru testare, dar nu şi pentru vaccinare, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu sume pe perioadă determinată care rareori reuşesc să facă faţă realităţii.
Abuzuri în goana după dealeri
După căderea regimului comunist, odată cu liberalizarea circulaţiei şi deschiderea graniţelor, România a devenit un punct fierbinte pe harta traficului de droguri. Astăzi, ţara noastră reprezintă o rută alternativă de introducere a cocainei în Europa, prin portul Constanţa, având şi statutul de ţară de destinaţie pentru majoritatea tipurilor de droguri, mai ales pentru heroină, cocaină, canabis şi droguri sintetice. Informaţiile furnizate de ANA arată că, deşi în ultimii ani a crescut numărul capturilor de stupefiante şi a cantităţilor de heroină şi metadonă confiscate, în ansamblu, cantitatea totală de droguri interceptate a scăzut cu 28,4% şi este departe de anul de glorie 2009 în care a fost înregistrată cea mai mare captură – 1.282,99 kilograme de cocaină. Între timp, poliţia îi urmăreşte pe “micii comercianţi de cartier” cu orice preţ.
Pe stradă, în spatele ambulanţei ARAS apare frecvent câte o dubă de poliţie. Când serviciile de reducere a riscurilor nu erau încă, oficial, legale, voluntarii aveau „meciuri” cu oamenii legii, care le puneau beţe în roate. Ocupate cu fuga după dealeri şi “peşti”, autorităţile au uitat că, de fapt, drumul trece, mai întâi, pe la toxicomanii deja stigmatizaţi, care au cel mai mult de suferit de pe urma excesului de zel al serivicului de siguranţă publică: “Seriviul de siguranţă, care e poliţia, ar trebui să vină în completarea serviciilor noastre, în senul în care ar trebui să protejeze clientul care e om al străzii, e consumator de droguri sau e lucrătoare sexuală. Oamenii ăştia nu sunt cei mai protejaţi, sunt cei mai abuzaţi de poliţie”, îşi aminteşte Dan Popescu, din experienţa lui de voluntar de teren. În acelaşi timp, numărul consumatorilor rămâne ridicat, iar pe piaţa neagră se spală bani grei de pe urma dependenţilor.
CRISTINA ANDREI
