In perioada dintre recolte, echipament agricol in valoare de peste 248 de miliarde de dolari, la nivelul agriculturii americane, zace in hambare, asteptind sa fie folosit.
Americanii au realizat, dupa zeci de ani de achizitii fara relevanta a unor echipamente agricole costisitoare, faptul ca ar fi mult mai eficienta folosirea in comun a unui parc de echipamente, intretinerea in comun a acestora si complementaritatea investitiei in aceste echipamente care sint folosite in comun. Daca in Romania se numea Cooperativa Agricola de Productie si se considera patrimoniul ei ca fiind un bun comun al intregii obsti, folosit atit in derularea unor programe agricole comune cit si pentru efectuarea de lucrari agricole individuale ale membrilor comunitatii, in America se defineste ca parte a “Sharing Economy”, un concept care a luat o amploare de neimaginat, americanii ajungind pina intr-acolo incit isi imprumuta unii altora obiecte de imbracaminte si incaltaminte, pentru a economsii bani.
Asta dupa ce, ei au fost vehementi impotriva acestor uniuni(asociatii) agricole socialiste de natura sa serveasca comunitatile rurale si sa produca profit atit pentru guvern, in mod direct, cit si pentru fiecare membru in parte.
Compania FarmLink, care are cartierul general in Kansas City, a creat o platforma digitala pentru a ajuta fermierii sa inchirieze echipamentul agricol din dotare individuala, catre alti fermieri, care pot fi in vecinatate sau la sute de kilometri departare, stiut fiind ca fermele americane se intind pe suprafete enorme. Defalcarea stringerii recoltelor agricole pe zone, a facut ca acest sistem de inchiriere a echipamentelor agricole, sa fie unul eficient economic, in perioadele de virf. Fermierii pot semna online si isi pot exprima dorinta de a folosii echipamentele agricole in anumite perioade ale anului. In felul asta, fermierii isi folosesc mult mai eficient aceste unelte agricole si banii investiti inregistreaza un retur in profit, de natura sa duca la amortizari mult mai rapide ale lor.
Exista contracte ferme cu toate detaliile de inchiriere ale acestor echipamente agricole intre ferimieri. Compania FarmLink, asigura transportul catre fermieri al echipamentelor, creind mediul necesar derularii rapide si eficiente a procesului, avind in vedere timpul limitat in recoltare a productiei cit si insamintarile. Aceasi companie inlesneste fermierilor ancorarea lor la companiile de asigurari pentru ca productia sa fie asigurata si fluxul agricol sa aiba continuitate.
In felul asta, productivitatea este mai mare si s-a constatat ca insasi relatiile dintre fermieri sint benefice productiei, dupa cum spune Jeff Dema, Presedintele lui FarmLink.
De la folosirea untilajelor numai 7% din timp, prin aceasta cooperare agricola, utilizarea acestor utilaje a fost dublata si chiar mai mult, cu un impact vizibil in pret si productivitate. Problemele pe care fermierii le intimpina in relatia cu mizeriile de la banci si procedeele costisitoare de creditare, precum si saracia si cererea scazuta de pe piata alimentara, au dus la o regindire a intregului sistem. Odata cu o cadere a pietei agricole, in pret, si deci diminunarea profitului acestor fermieri, reculul a fost la nivel national de peste 124 miliarde de dolari in 2013.
Acest lucru a dus la regindirea intregului sistem agricol, producatorii indreptindu-se catre acest tip de CAP, definit ca Sharing Economy. Agricultorii isi pot folosii in acest mod cooperatist, resursele financiare, diminuate de bancheri, in mod mult mai eficient.
Departamentul Agriculturii al SUA a eliberat pe 25 August 2015, o previziune de profit pentru agricultura, anuntind ca profitul fermierilor va fi de 58,3 miliarde de dolari, cel mai mic din 2006 pina in prezent. El reprezinta 1/3 din profitul estimat de acest departament in Februarie, acest an.
Guvernul a avenit totusi in intimpinarea acestor fermieri, subventionind contractorii care se ocupa de mutarea echipamentelor agricole si pe cei ce se ocupa de repararea si intretinerea lor.
Fara discutie ca producatorii de utilaje agricole nu sint foarte fericiti de aceasta improvizatie generata de probleme economice care confrunta fermierii, dar acesti producatori de echipamente trebuie sa puna presiune pe banci si institutii financiare, pentru ca micii producatori si cei din zone izolate, sa poata avea acces la cumpararea unor echipamente noi si crearea de noi retele de utilizare si distributie in teritoriu.
Cu siguranta, acest aspect va duce la regindirea pretului echipamentelor si a profitului bancilor, mai ales a celor regionale, care vor trebui sa fie implicate in crerea de planuri regionale de finantare, profitul lor trebuind sa fie legat de buna functionare a sistemului agricol regional, atunci cind imprumuta ferme sau companii agricole in zona.
Deci solutii exista si ar exista si in Romania, daca nu ar fi considerata o competitie la nivel national intre bancile praduitoare si s-ar avea in vedere impactul lor regional, daca s-ar avea in vedere mecanisme prin care aceste sisteme bancare sa fie implicate automat in anumite zone, prin finantari. Aceste banci nu ar trebui sa functioneze izolat de sistemul economic agrar ci ar trebui sa fie fortate de legi si prevederi guvernamentale sa se implice in rezolvarea problemelor care confrunta acest sector extrem de important pentru echilibru economic si social.
Vicepresedintele lui Heartland Co-op, Mark Melhus, spunea ca sistemul de “sharing economy” din agricultura, este extrem de atractiv si agreat din ce in ce mai mult de fermieri.
Deci, agricultorii americani au inteles fara sa stie, ca singura solutie pentru evolutia actuala si de perspectiva a agriculturii este asocierea fermierilor in comunitati de interese….
O idee buna, dar dupa 25 de ani de la caderea unui sistem politic, care se pare ca a avut unele principii si mecanisme favorabile. Acum, ramine de vazut cum va face sectorul privat conexiunea cu intersele nationale si accesul structurilor de stat in proces.
Agricultura americana functioneaza sub structuri extrem de interesante si principii cu mult mai inventive decit ale europenilor, in afara Frantei, care intradevar foloseste aceste asociatii agricole de mult timp cu succes, dar sub alte configuratii.
Cei ce conduc Romania, inca mai cred in vechile sisteme occidentale de functionare a sistemelor agricole nationale, pe bucati, fara sa inteleaga sau sa incerce sa fie inventive, sa adapteze si sa imbunatateasca structurile agricole, functie de realitatea internationala in agricultura.
Poate incep si prostii care conduc Departamentul Agriculturii din Romania, sa gindeasca eficient si sa produca structuri care in final sa duca pe masa consumatorului roman, o mai mare varietate de produse alimentare la un pret mai mic….
Adrian Cosereanu
