M-a întrebat o cititoare de ce ne doare sufletul după o despărțire și de multe ori am auzit cuvintele “Mă doare sufletul că mă părăsește”, “M-a durut sufletul când a făcut X…”, “Mă doare sufletul că…” deci astăzi scriu de ce nu doare sufletul și ce ne jenează pe noi de fapt.
Expresia asta, este folosită adesea pentru a impresiona, învinovăți (pe tine sau alții) sau pur și simplu pentru a-ți acutiza drama, victimizându-te.
Vestea bună este că sufletul nu doare. Vestea proastă este că expresia “te doare mintea” este cât se poate de adevărată.
Până să vorbim despre suflet, hai să vedem ce e cu jena aia, zvârcolirea, durerea, pe care le simți atunci când te desparți de cineva.
Relație proiectată
Atunci când ești într-o anumită relație și semnificația ei este doar mentală, predomină proiecțiile și visurile tale, de care te și atașezi. Adică ceea ce obții de la acea relație e mai important decât omul în sine. De exemplu, îți dorești să te căsătorești, îți imaginezi cum ar fi și te atașezi de ideea familiei. În relație, scopul tău principal este nunta, iar orice-ar zice sau face omul din fața ta nu mai vezi. Nu îl vezi pe el, ci doar dorințele tale. Scoate cuvântul căsătorie și înlocuiește-l cu orice scop ai tu în relație, apoi fii atent cât de prezent ești în acea relație, care e motivația reală pentru care te afli acolo și ce s-ar întâmpla dacă visul tău nu s-ar împlini cu acel om.
Majoritatea relațiilor sunt pur mentale, orientate spre scopuri puerile și partenerii fac un schimb de visuri/dorințe, care pe alocuri coincid. Însă atata vreme cât dai o interpretare fiecărei mișcări/acțiuni fără să simți și să vezi cu adevărat omul, trăiești hipnotizat într-o relație imaginară care nici nu a început încă. Relația adevărată este cea cu dorințele tale, nu cu omul. Astfel, forțezi persoana de lângă tine să coincidă cu filmul din capul tău, fără a-ți asuma responsabilitatea pentru proiecțiile, schimbările, problemele or visurile tale.
Te doare mintea
Dacă o relație se termină, simți frustrare, furie, supărare, însă n-are a face cu sufletul, ci cu mintea, căci nu s-a terminat doar relația, ci și filmul tău. Nu a plecat doar omul, ci și visurile tale și scopurile (adesea egoiste) cu care ai intrat și rămas în relație. Deci mintea doare pentru că:
- Îi este smulsă proiecția și te lovești de adevăr. În acest punct, dacă recunoști autenticitatea momentului și-l accepți, poți să fii responsabil și să privești adevărul în ochi, fără victimizare și/sau nervi.
- Nu ești responsabil pentru partea ta. Atunci când dai vina pe celălalt pentru eșecul relației nu te face să te simți mai bine, decât eventual la nivel superficial, deci soluția este să vezi unde ai greșit și ce alegi să faci TU de acum încolo
- Te doare mintea atunci când ai avut niște pretenții și ai luat de drept o relație (sau orice altceva). Atunci când ești prezent acolo și nu interpretezi mental fiecare moment cu partenerul, dacă ajungeți la final, tu rămâi oricum cu niște esențe importante și nu poți să fii altfel decât recunoscător pentru ce ai primit. Nu ai timp de suferințe, căci ești plin de autentic și frumos.
Nu sufletul doare
Sufletul nu are cum să doară pentru că el caută doar adevărul, prietenia, sinceritatea (cu tine și ceilalți) și lucrurile care dau sens vieții tale și nu numai. Sufletul nu poate fi zdruncinat în urma unei experiențe; cel mult poate fi ignorat în favoarea unei minți care caută doar profitul ei și următoarea proiecție.
În orice situație, fii atent la ce te doare de fapt și unde anume ți-a fost zguduit orgoliul, dărâmată povestea. Cu fiecare alegere a ta unde-ți onorezi sufletul și adevărul, durerea se va diminua până va dispărea complet.
Simptom
Durerea nu este o problema, ci un simptom. Un simptom cu care ne mai și identificăm. Întrebarea nu e de ce ne doare, ci mai degrabă ce alegeri greșite am făcut și ce am adăugat la viața noastră de am perturbat starea de bine și echilibrul, ce evităm.
Adesea te concentrezi pe ceea ce vezi și crezi că acolo e problema (sau soluția). Însă orice problemă e doar un efect a ceva ce a fost cultivat, făcut, crescut dinainte Iar de cele mai multe ori, ceea ce vezi e doar o imagine a percepției tale, nu o privire senină și clară a adevărului.
Ca să scapi de durere nu trebuie să adaugi ceva (tehnici, medicamente,etc) ci să scoți ceva (gânduri disfuncționale cu emoțiile lor care vin la pachet, alegeri proaste bazate pe frică și profit, iresponsabilitate, victimizare, etc).
Dacă tratezi simptomul (ce se vede la suprafață), cauza prinde rădăcini. Dacă te uiți la rădăcina unei probleme, dai de adevăr și ține de tine să ți-l asumi, alegând să faci ce e necesar și ce poți, la acel nivel.
Să te uiți la rădăcina unei probleme nu înseamnă să cauți obsedat cauza și să te victimizezi odată ce ai găsit-o, ci să fii atent la timpul prezent ce decizii iei, cu ce motivație, cum te simți, ce poți face aici și acum. Căci aici este rădăcina reală și din acest spațiu in care care responsabil și prezent în tine, poți să te vezi și să iei deciziile corecte. Așa vei descoperi nu doar că durerea este un simptom, ci mai ales că este o perioadă de “detoxifiere” în care poți alege să te plângi și să cazi în gânduri dramatice sau să o lași să te curețe, să-i dai timp și spațiu, iar tu să colaborezi de data asta cu viața, nu împotriva ei.
Reblogged this on detoatepentrutoti2016.