Este de neînţeles de ce a fost nevoie să ne mistificăm istoria, mai ales că ea nu a fost în esenţă diferită, ci deosebite au fost doar interpretările ei. Când spun asta mă refer la istoricii susţinători ai teoriei oficiale. De ce trebuie să credem şi să acceptăm fără să ne punem întrebări cum de geții şi romanii au născut un popor nou, variantă lansată de Şcoala Ardeleană, doar pentru a lupta mai eficient împotriva maghiarizării forţate? Această teorie care şi azi ocupa o poziţie oficială, ignoră că ocupaţia romană (nu latină) a durat doar 160 de ani la noi şi că ţări că Turcia, Israel, Albania, Grecia sau Britania, după ocupaţii romane de sute de ani nu au produs aşa ceva. Noi nu avem o patrie prin Asia, aşa că nu suntem în situaţia ”ungurilor”, și nici a bulgarilor. N’avem o problemă identitară. Noi tot un mare popor rămânem, tot getic, doar că trebuie să ridicăm hotărât colţul covorului şi să scoatem la lumină acele detalii de care n’avem a ne feri şi care, până la urmă, ne caracterizează ca popor. Nici nemţii, francezii sau spaniolii nu sunt urmaşii unui singur trib/popor antic, nici noi, dar de ce ar trebui să fim? Nemţii sunt germanici, dar poate că o parte dintre triburile ce au vieţuit aici sunt şi ele germanice, popoare ce au vieţuit şi s’au contopit în fiinţa naţională a unui popor, al nostru. Se spune că gepizii erau germanici!!! Dar lexicoanele vechi îi menţionează cu numele de „geto-pides”… Alte izvoare spun despre Ala Reiks (Alaric) şi vizigoţii săi că erau geți, dar istoria oficială neagă prin omisiuni sau direct prin mistificări, deşi încă nu ne’am aplecat serios asupra problemei popoarelor cunoscute oficial sub numele de migratoare, iar pe noi ne excludem. De ce să ne excludem? Migraţie permanentă a existat şi în sânul triburilor getice, dar asta iar omitem să o spunem. Avem un mai mare prestigiu naţional dacă spunem că toată România de azi era locuită de un singur popor? Fiecare trib era un popor, mai mult sau mai puţin. Triburile erau înrudite, surori, dar asta trebuie să o spunem cu subiect şi predicat şi în detaliu. Cine ne va lua în serios când noi susţinem o teorii puerile în care omul de bun simț pufnește în râs? Poporul Romei n’a existat, doar un popor latin în jurul Romei. Originile Romei, spun cronicarii antici sunt troiene, iar troienii erau geți. Asta nu este o teorie fantezistă, izvoarele antice chiar o confirmă. Argonauţii au venit după lâna de aur pe malul Pontului Euxin, în teritoriul geților, nu aiurea, iar legende şi poeme ale Antichităţii vorbesc despre teritoriul de la nord de Istru ca despre o grădină a Raiului. Între folclor şi arheologie, trebuie să începem să spunem tot adevărul despre noi, nu doar o poveste, o legendă cu iz de scenariu prost, această origine a latinităţii poporului român. Noi nu suntem latini, ci latinii erau un popor get, poate unul dintre triburile pelasgilor despre care vorbea N. Densusianu. Nu sunt dovezi? Cum să nu ?! Trebuie doar să le acceptăm. Începând cu sec. XIX, cultura română s’a umplut de dovezi evidenţiate în lucrările unor importanţi oameni de cultură romani, dar şi străini, iubitori ai culturii noastre. Să ne aplecăm mai atent asupra scrierilor lui N.Densusianu, Haşdeu, Xenopol, Odobescu sau Iorga şi să ne rescriem istoria acolo unde ea este încă neclară. Nu se poate doar să’i nominalizăm pe cei care au lăsat lucrări importante în urma lor, dar ceea ce ei au scris să admitem doar parţial. Toate aceste lucrări scrise sunt întărite de studiile de paleogenetică și genetică populațională, care infirmă poveștile sforăitoare și mistificările, confirmând în același timp ți punându’le într’o nouă lumină pe cele respinse de profesori și istorici ”oficiali”.
Vezi VIDEO cu expunerea academicianului Ioan Aurel Pop:
Mulțumită unei expuneri susținută de academicianul Ioan Aurel Pop, rector al Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca, ajunge în spațiul public o informație deosebit de interesantă, scoasă din documentele Evului Mediu Transilvan.
Astfel, „în 1592, adică în secolul în care comisarii imperiali se temeau că se unește Maramureșul cu Moldova, boierii se strâng într-un sfat, în Târgul Sighetului, și judecă situația hotarelor satului Borșa, care e aproape de culmea munților și de frontiera fixată cu Moldova. În acest document din 1592, redactorul lui, care era un scrib maghiar umanist, zice <Acuma n-am ce face, că hotărnicirea nu v-o pot da în latinește, că oamenii ăștia vorbesc SERMO GETICUS>, adică limba getică” (Academician Ioan Aurel Pop)
Faptul că, în continuare, academicianul Ioan Aurel Pop, un susținător al tezei romanizării dacilor, caută să demonstreze că așa numita limbă getică este de fapt limba latină a urmașilor daco-romanilor și că dacii liberi din Maramureș erau tot daci romanizați, eventual veniți aici din Dacia Romană, este o altă poveste. În opinia mea domnul Iona Aurel Pop greșește fundamental susținând în continuare această teză dar, ținând cont de modul în care tratează istoria medievală a românilor din Transilvania și modul în care l-a desființat pe Lucian Boia, nu mă îndoiesc de onestitatea intențiilor sale.
Dincolo de asta, argumentele împotriva romanizării geto-dacilor sunt mult prea solide iar DEX-ul, dacă este să îl privim din perspectiva Dicționarului Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenisticăscris de Mihai Vinereanu, se dovedește o catastrofă științifică.
Peste toate, o serie de lingviști din Spania și Franța ne spun, la rândul lor, că LIMBILE ROMANICE nu vin din latină. Și o fac cu argumente științifice.
Revenind la scribul maghiar care ne spune că „Acuma n-am ce face, că hotărnicirea nu v-o pot da în latinește, că oamenii ăștia vorbesc SERMO GETICUS”, ne întrebăm în mod firesc: oare să nu fi fost în stare acest scrib, vorbitor și de latină, să facă diferența între limba latină cultă și limba românilor, ținând cont de ce dorește să ne demonstreze Ioan Aurel Pop?
Oare cum am putea crede că dacii liberi, ăia care au atacat Imperiul Roman două sute de ani după cucerirea unei părți din Dacia, s-au și romanizat în același timp, într-o schizofrenie demnă de romanele lui Kafka? Adică, cu o mână se luptau cu romanii și cu cealaltă se romanizau…
Peste toate, ar fi de meditat asupra gândurilor unor personalități importante ale secolelor trecute, care i-au cunoscut bine pe români:
„Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.” (Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)
„Dachii prea veche a lor limbă osebită având, cum o lăsară, cum o lepădară aşa de tot şi luară a romanilor, aceasta nici să poate socoti nici crede.” (C.Cantacuzino)
Fără alte comentarii!
Daniel Roxin
