În mai multe rînduri, pe cristoiublog.ro am atras atenția că momentul de la Stalingrad din 25 octombrie 2015 e unul istoric.
De aceea, am rămas uluit că Președintele României n-a trimis nici un consilier ca să-i prezinte Mesajul în cadrul Ceremoniei, n-a zis nimic la Trăncăneala de la Păuliș și nici n-a scris pe facebook despre Ceremonia de la Stalingrad.
Că Președintele României e printre altele Garantul Memoriei noastre istorice, Șeful de stat a cărei misiune e și întreținerea Cultului celor care au murit pentru țară nu mai încape îndoială.
Nepăsarea cu grad de nesimțire a lui Klaus Iohannis e cu atît mai revoltătoare cu cîte Președinția a trimis un consilier la Festivalul Viei și Vinului de la Focșani, care a binecuvîntat cu un Mesaj de la Cotroceni pe baronul PSD-ist Marian Oprișan.
Victor Ponta a trimis un Consilier de rezonanță– pe Teodor Meleșcanu –, care a dat citire unui mesaj din partea premierului și a depus din partea Guvernului o coroană de flori. Pentru a înțelege importanța evenimentului, unul dintre cele mai încărcate de emoție din postdecembrism, se impun cîteva considerații.
Nemții au semnat cu Federația rusă un acord interguvernamental pentru îngrjirirea mormintelor de război în decembrie 1992. Imediat, Forumul Popular German ( VDK) a trecut la lucru. Încă din anul 1992 a purces la exhumarea și reînhumarea militarilor germani în Bătălia de la Stalingrad.
Între 1995-1999, s-a amenajat la Rossoșka, lîngă locul pe care se va ridica Cimitirul nostru, un Cimitir, unul dintre cele mai impresionante din lume.
Inaugurat la 5 mai 1999, cimitirul cuprinde deja un număr de 56.875 de militari exhumați din regiunea Stalingrad.
Am văzut Cimitirul German. Te dă gata prin impresia de forță teutonică. Aici au fost instalate 126 blocuri de granit, fiecare de 11,5 tone, pe care sînt scrise numele a 119518 militari germani căzuți la Stalingrad.
În Centru, Cimitirul nemțesc are o uriașă cruce teutonică. Într- o latură se găsește o clădire în incinta căreia a fost amenajat un loc de reculegere.
Sentimentul patriotic sporește în clipa cînd oamenii din prezent se conving că Țara nu-i va uita dacă ar muri pe meleaguri străine într-un Război al țării lor
În satul de lîngă Complex, Germania a ridicat o casă care servește drept muzeu și drept spațiu în care se țin manifestările diferitelor delegații nemțești venite la Stalingrad. Aici, noi am închiriat spațiu pentru a ține Pomana de după reînhumare. Forumul Popular German are la Stalingrad o filială, care se ocupă în continuare de descoperirea osemintelor, deshumarea și reînhumarea militarilor nemți morți în bătălia de la Stalingrad.
Amenajat pe locul unui fost cimitir de campanie, Cimitirul nemțesc e înconjurat de un zid de granit înalt de 5 metri cu un diametru al cercului de 150 de metri. Nu numai Germania, dar și alte țări participante la Bătălia de la Stalingrad, de partea Axei, și-au amenajat Cimitire de onoare.
Ungaria are un cimitir impresionant la Rudkino, lîngă Voronej, unde sînt înhumați 20000 de militari maghiari căzuți în Bătălia de la Stalingrad, mai precis, de la Voronej, deoarece ungurii apărau o linie aflată la nordul Armatei a 3-a române.
Cimitirul – scrie Vasile Șoimaru în cartea sa Cotului Donului 1942, tipărită la Chișinău în 2013, în a doua ediție – e iluminat zi și noapte.
Pentru Flacăra veșnic vie, a fost construită de Ungaria o conductă de gaz de zeci de kilometri, într-o zonă în care localitățile rusești n-au gaz.
Împreună cu un alt cimitir – cel de la Boldârevka, ungurii și-au reînhumat peste 100.000 de militari morți la Stalingrad. Germania deține Cimitire de onoare și-n alte locuri din Rusia: 21. Finlanda are 3 cimitire, Cehia și Slovacia, 11. Italia și Japonia și-au repatriat osemintele celor morți în Rusia, inclusiv la Stalingrad. Grija rușilor pentru morții de la Stalingrad e mai mult decît firească. Morții au căzut pe teritoriul Rusiei. Morții au căzut apărînd Patria. În plus, fiind vorba de teritoriul național, pentru ruși, amenajarea cimitirelor de onoare n-a reprezentat o problemă.
Au avut la dispoziție printre altele, pînă acum, peste 70 de ani de căutare, deshumare și reînhumare.
Complexul Internațional de la Rossoșka cuprinde și un Cimitir al Militarilor Sovietici. Inaugurat la 23 august 1997, de Ziua Memoriei Victimelor de la Stalingrad, Cimitirul adăpostește în 34 de gropi „frățești” și 300 de morminte individuale, 15.500 militari sovietici căzuți în luptele de la Stalingrad.Sînt doar o parte dintre cei căzuți. Un număr important se regăsesc în alte cimitire, inclusiv în cel de la Gorganul lui Mamaev.
Cimitirul rusesc are în centru sculptura Doliu, înaltă de 6 metri, înfățișînd o femeie stilizată care ține deasupra capului un clopot cu limba ruptă.
De ce s-au grăbit Germania și Ungaria să amenajeze după 1989 Cimitire de Onoare la Stalingrad
Uimește preocuparea Germaniei și a Ungariei.
Cele două țări s-au putut ocupa de constituirea Cimitirelor de onoare pe teritoriul Federației ruse abia după 1989.
Realizările de pînă acum ne spun însă limpede că ele s-au grăbit să profite de încheierea Războiului rece pentru a rezolva marea problemă a militarilor căzuți la Stalingrad și în Rusia.
O problemă destul de grea de rezolvat dacă ne gîndim că nemții și ungurii sînt considerați de ruși cotropitori și că totul a depins de bunăvoința autorităților centrale și locale.
De ce s-au zbătut Germania și Ungaria să amenajeze Cimitire de Onoare?
Din mai multe motive:
1) Germania și Ungaria sînt țări învinse în Bătălia de la Stalingrad. Pentru sănătatea morală a națiunii era crucial ca Autoritățile să arate nemților și ungurilor că țara nu-i uită pe cei morți pe cîmpul de luptă, chiar dacă au fost înfrînți.
Sentimentul patriotic sporește în clipa cînd oamenii din prezent se conving că Țara nu-i va uita dacă ar muri pe meleaguri străine într-un Război al țării lor.
2) La Stalingrad au căzut înaintași de-ai nemților și ungurilor de azi.
Pentru urmașii celor căzuți e de o importanță deosebită posibilitatea de a ști că osemintele înaintașului sînt într-un Cimitir și nu risipite undeva pe teritoriul Rusiei.
Cimitirul oferă nemților și ungurilor posibilitatea de a avea unde să depună o lumînare dacă ajung la Stalingrad.
Prin amabilitatea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, la Ceremonie au fost prezente și două urmașe ale unui militar român căzut la Stalingrad:
Eroul sergent TR sanitar, Gheorghe C. Popescu, din Regimentul 26 Dorobanți, Corpul 6 de Armată – născut în Fratoșița, lîngă Filiași, rănit grav la 22 august 1942 la bătălia de la Karpinka și decedat la Spitalul 10 Campanie de la Gniloaksayskaya.
Cele două urmașe sînt Elena Popescu, fiica eroului, și Simona Viorica Frențescu, nepoata.
Trebuia să vezi emoția lor la Cimitirul de onoare pentru a înțelege cît de important e pentru urmași să știe îngropate într-un loc precis osemintele înaintașului.
România se situează pe locul al 2-lea în ce privește numărul de morți la Stalingrad: 115.000.
Dacă Germania și Ungaria au procedat la încheierea de Acorduri cu Federația Rusă imediat după 1989, România a întîrziat 15 ani.
Abia în 8 noiembrie 2005 s-a semnat Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Federației Ruse privind regimul juridic al mormintelor militarilor români din Rusia și al mormintelor militarilor ruși din România.
Parlamentul a ratificat Acordul cu întîrziere în 9 noiembrie 2006.
Lucrurile s-au urnit cu greu.
Începînd cu 2008, au fost ridicate 17 monumente comemorative dedicate militarilor români morți în lagările de prizonieri și în batalioanele de muncă sovietice.
Lista acestor monumente – plăci comemorative și parcele de onoare – șochează prin precizarea: Morți în Spitalul NKVD nr. …
Chestiunea Cimitirului de Onoare a fost amînată timp de 10 ani, pînă în 2015. În vara lui 2014, ca urmare a întîlnirii dintre Titus Corlățean, ministrul de Externe al României și Serghei Lavrov, ministrul de externe al Federației Ruse – din vara lui 2013 – s-a acceptat de către partea rusă amenajarea Cimitirului. Autoritățile ruse au scos din circuitul agricol șase hectare la Rossoșka, unde există Complexul Comemorativ Internațional.
În decembrie 2015, expira termenul de amenajare.
După expirare, nu mai aveam dreptul la terenul respectiv.
Ca urmare a intrării în alertă a doi demnitari care au contribuit decisiv la crearea Cimitirului – Vasile Soare, ambasadorul României la Moscova, și Codrin Dumitru Muntean, secretarul general al MapN – s-a semnat la 10 iulie 2015 contractul de lucrări între Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și Asociația Internațională pentru activitatea militar-comemorativă „Voenîie Memorialî” vizînd construirea cimitirului, operațiunile de căutare, exhumare și reînhumare a militarilor căzuți în bătălia de la Stalingrad.
Contractul a fost posibil datorită Hotărîrii de Guvern nr. 421 din 10 iunie 2015 prin care s-a transferat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului suma de 608.000 lei.
De precizat că, în Rusia, tot ce ține de militarii străini căzuți pe teritoriul Federației intră în competența Asociației Voenîie Memorialî.
Cît de greu sunt descoperiți morții noștri
Dintre toate operațiunile ținînd de inaugurarea Cimitirului român, fascinantă mi se pare descoperirea osemintelor.
Pînă la 19 noiembrie 1942 și respectiv 20 noiembrie 1942, militarii români decedați au fost înmormîntați în cimitire de campanie. Informații despre numele celor morți și despre locul cimitirului erau trimise în țară.S-au păstrat astfel, în Arhivele MApN, numele a 79 de cimitire de campanie din regiunea Stalingrad. De la Bătălia de la Stalingrad au trecut 73 de ani.
Ani nefaști pentru memoria morților noștri.Cimitirele de campanie au dispărut. Pe locul lor au fost ridicate, în multe situații, construcții.
Depistarea locurilor în care au fost înmormîntați militari români reclamă mersul la fața locului și statul de vorbă cu bătrînii din localitate.
După depistarea locului, urmează identificarea drept militari români.
Un criteriu de identificare sînt tăblițele de la gît.
Unde acestea au dispărut sau sînt ilizibile, nasturii de la uniformă rămîn alt criteriu.
În incinta Cimitirului nemțesc se află un Cimitir în care sînt înormîntați 625 de români.
Pe 22 iulie 2003, în deplin anonimat, a fost pusă o placă comemorativă menită a dezvălui că acolo sunt militari români.Aceștia au fost descoperiți de nemți și identificați ca români pe parcursul operațiunilor de căutare și deshumare a militarilor nemți.
Cei 79 de români descoperiți au fost înhumați în Cimitirul românesc sub 22 de plăcuțe comemorative.
Dintre aceștia doar doi au putut fi identificați cu nume și unitatea din care au făcut parte.
Așadar, la Stalingrad au fost reînhumați în Cimitirul de Onoare doar 79 de militari români din cei 115.000, în timp ce numărul militarilor nemți reînhumați e de peste 55 de mii, iar al militarilor unguri, de peste 100.000.
Continuarea Procesului de descoperire, deshumare din locuri uitate din jurul Stalingradului și reînhumare în cimitirul de Onoarea, Proces de importanță națională, cere bani din partea Guvernului.
La stabilirea Bugetului pe 2016, ar trebui ca acești bani să fie repartizați Oficiului Național pentru Cultul Eroilor. Am mari îndoieli că așa ceva se va întîmpla.
Morții noștri vor rămîne mai departe uitați.
Pai ce credeati ?
Il doare in cusatura de la basca…