De la Szczecin în nord, până la Trieste în sud era linia despre care vorbea Winston Churchill când făcea celebra referire la ”Cortina de Fier” ce urma să separe vestul de estul Europei. Acum, compania feroviară poloneză PKP trage din nou această linie pentru a face legătura între Marea Baltică și Marea Adriatică și pentru a-și extinde operațiunile pe piețele internaționale, scrie Financial Times.
Este vorba despre inițiativa companiei PKP Cargo, listată la bursă, care pune la cale ”o rută prin Europa Centrală și de Est prin intermediul achizițiilor, consorțiilor și acordurilor pentru acces pe piață, într-o acțiune inteligentă de a-și spori poziția dominantă pe piața poloneză și de a se extinde în regiune”, scrie același cotidian britanic.
Polonezii de la PKP Cargo au cumpărat 80% din acțiunile celei mai mari companii private de transport marfă pe calea ferată din Cehia, AWT, plătind 100 de milioane de euro. Tot în 2015, polonezii au semnat un acord de cooperare cu compania feroviară de marfă croată HZ Cargo, pentru a primi acces în porturile Rijeka și Ploce, de la Marea Adriatica. CEO-ul de la PKP Cargo nu a confirmat că urmărește să cumpere compania croată, dar a lăsat să se înțeleaga ca acest lucru întră în planurile sale.
Financial Times scrie că PKP Cargo a devenit a doua cea mai mare companie de tranport feroviar de marfă din Europa și urmărește să facă joncțiunea cu operatorii feroviari chinezi pentru a efectua transporturi dinspre și către China de două ori pe săptămână, via Europa de Est și Centrală. „Acesta este mijlocul prin care PKP Cargo poate deveni o companie europeană eficientă”, spune CEO-ul Jakub Karnowski.
PKP Cargo nu are un profit net mare. În 2014 a fost de doar 65 de milioane de euro. Dar speră că prin noua strategie să se dezvolte. Polonezii au început să coopereze cu chinezii în 2013, când au început să opereze transporturi între Lodz si Chengdu în 12 zile, de trei ori mai puțin timp decât pe mare.
Cam tot prin același an, românii de la GFR aveau planuri similare cu cele pe care polonezii de la PKP Cargo le au azi, anunțate într-un mod admirativ de Financial Times. O companie românească aproape că perfectase cu guvernul croat, în 2013, preluarea HZ Cargo. Și mai negocia și același drept de acces la porturile adriatice ale Croației, acolo unde se știe că se vor contrui terminale pentru gazul lichefiat din Qatar, o oportunitate pentru transportatorii pe calea ferată. Se avea în vedere și potențiala crestere a cererii pentru transportul carbunelui în această parte a Europei. Și afacerile unei companii românești mergeau și mai departe, către Kazahstan și China, cu același scop pe care polonezii îl expun acum – legătura feroviară cu China. GFR mai dorea sa achizitioneze și compania de transport feroviar de marfă din Bulgaria și să obțină acces la porturi din Grecia (acum, in 2015 un consorțiu româno-american la care participă GFR dorește să cumpere compania elenă Trainose).
Totul a picat: afacerea cu statul croat a căzut la începutul lui 2014, la fel și cea cu bulgarii, la fel și privatizarea CFR marfa, iar Gruia Stoica a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru corupție. Pentru companie aceasta a însemnat decredibilizarea pe piețele externe.
Compania din Polonia, partenerul strategic al României, este un beneficiar indirect al afacerilor murdare din România și, practic, promovează acum, pas cu pas, strategia companiei românești.
Același lucru este valabil și în cazul Oltchim sau Arpechim. Insolvența, haosul procesului de privatizare, reducerea dramatică a productiei au ajutat companii din Polonia precum Anwil (producătoare de PVC) sau Synthos Dwory (polistiren). Ca și în cazul PKP Cargo, sunt companii cu o infrastructură și producție mai mare, însă companiile românești puteau constitui un concurent.
Acum România poate contempla tăcut cum partenerul strategic polonez își diversifică activitățile companiilor și cum afacerile corupte din urma cu ani de zile bântuie afacerile cu potențial strategic ale companiilor din România. Între timp, compania poloneză Grupoa Azoty, al doilea mare producator european de îngrășăminte chimice, se va extinde în Cehia, Lituania, Ungaria și Africa de Sud, anunță Financial Times. Compania de extracție a argintului și cuprului KGHM a cumpărat mine în Chile. Compania energetică PKN Orlen se extinde în Canada. Si nu este exclus ca peste puțin timp Romania sa cumpere PVC, polietilena, sodă calcinată și chiar armament ”made in Poland”.
Că afacerile in Polonia au fost curate ca lacrima nu este nici pe departe adevărat. PKN Orlen a fost implicată intr-un urias scandal de privatizare, în 2004, în timpul guvernarii de stânga de la Varșovia. Un scandal cu ramificații politice, fiind folosit pentru a spulbera șansele unui candidat de stânga la preșidenție. Că eficiența companiilor poloneze este foarte mare este din nou fals. PKP, compania mama a PKP Cargo, deține 1.600 de gări nefuncționale, din cele 600 functionale doar opt aduc profit și mai deține și o mulțime de hoteluri din perioada sovietica care nu aduc niciun profit.
Însă companiile poloneze se extind, sunt susținute de stat în această strategie și o fac într-un mod ”inteligent”, după cum spune Financial Times. Între timp, în România anunțuri precum cel făcut recent de FMI, cum că Romania va depăși în trei ani PIB-ul Cehiei, al Greciei, al Portugaliei, sunt folosite parcă pentru a ne îmbăta cu apă chioară. Asta ar însemna că România va avea a doua cea mai mare economie din regiune, după partenerul strategic Polonia, dar ce folos… Având în vedere actualele evoluții din Polonia și România, va fi aproape imposibil pentru companiile noastre să facă față concurenței și să fie sprijinite de stat când vine vorba de strategii ”inteligente”, cu bătaie lungă.
