Varianta Bogdan Olteanu ca prim-ministru este agreată de Klasu Iohannis a fost lansată recent de preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, însă, potrivit surselor romaniacurata.ro, s-ar bucura şi de susţinerea PNL.
Nascut pe 29 octombrie 1971 la Bucuresti, Bogdan Olteanu a fost casatorit din 2003 pana in 2009 cu Cristina Isabela Andone, cu care are doi copii. Nasul sau de cununie este fostul premier Calin Popescu Tariceanu. În 1991, a devenit membru PNL. De atunci si pana in 2009, cariera politica a lui Olteanu a fost in continua ascensiune.
A existat un singur punct nevralgic, atunci cand s-a aflat ca bunica sa din partea mamei a fost cominternista Ghizela Vass, membru de frunte a Partidului Comunist din Romania inca din 1933 si, ulterior, membru in Comitetul Central al PCR.
Este însă Bogdan Olteanu un tehnocrat în adevăratul sens al cuvântului? Bogdan Olteanu a intrat de tânăr în politică. În anul 1991, el s-a înscris în PNL, condus atunci de Radu Câmpeanu. Cel mai important sprijin a venit de la Călin Popescu Tăriceanu, cel care de altfel i-a și devenit naș. După absolvirea Dreptului, în 1997, Olteanu a fost angajat pe postul de consilier al lui Tăriceanu, pe atunci ministru al Industriilor şi Comerţului, după ce activase în rândul Tineretului Naţional Liberal, unde a ocupat funcţiile de vicepreşedinte (1996-1998) şi preşedinte (1998-2000).
În 2004, a fost ales deputat de Bucureşti pe listele listele Alianţei DA, iar în decembrie 2004, a fost numit în funcţia de ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul în Guvernul Tariceanu.
A demisionat din funcţia de ministru în 2006, însă a fost ales imediat preşedinte al Camerei Deputaţilor, înlocuindu-l pe Adrian Năstase. Din octombrie 2009, Olteanu a ocupat funcţia de viceguvernator al Băncii Naţionale a României.
Printre alte funcţii deţinute de-a lungul timpului de Bogdan Olteanu este şi aceea de preşedinte al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional. A părăsit acest post în primăvara anului trecut, în plin scandal în care era implicat preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihail Vlasov, care a și fost arestat pentru corupţie.
Mai mult, procurorii au descoperit nereguli şi în modul în care Vlasov distribuia dosarele către arbitrii de comerţ. Oficial, Bogdan Olteanu a invocat tocmai neregulile făcute de Vlasov în demisia sa, doar că a făcut acest lucru după izbucnirea scandalului.
Totodată, Bogdan Olteanu ar fi avut venituri consistente la Curtea de Arbitraj, întrucât în 2013, el ar fi încasat venituri de 514.716 lei, adică 116.000 de euro (aproape 10.000 de euro/lună), potrivit romaniacurata.ro.
Presa a speculat în mai multe rânduri că Bogdan Olteanu ar fi fost iubitul Alinei Gorghiu, mai ales după ce el a divorţat în anul 2009. Legătura dintre cei doi a fost şi una profesională, Olteanu activând ca partener în casa de avocatură “Gorghiu şi Asociaţii – Servicii de consultanţă SRL”. În declaraţia de avere completată în anul 2005, el a menţionat că a primit de la casa de avocatură a Alinei Gorghiu suma de 20.000 lei, reprezentând dividende.
Accederea Alinei Gorghiu în politică este şi meritul lui Bogdan Olteanu, el ajutând-o în 2008 să obţină un mandat de deputat din parte PNL. Alina Gorghiu deţine din 2008 şi calitatea de arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, instituţie unde Bogdan Olteanu a fost preşedinte.
Nu în ultimul rând, în 2007, pe când era președinte al Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu a venit la FânFest, la Roșia Montană. Nu doar că a venit, dar a și făcut senzație, participând la concursul de sărituri în fân. Dincolo de distracție însă, Bogdan Olteanu (PNL) a promis susținerea Legii anti-cianură inițiată în acel an de senatorii Eckstein Kovacs Peter (UDMR) și Gheorghe Funar (PRM). Cum la nivel de declarații publice, și PSD promisese susținerea legii, ar fi trebuit să fie pur și simplu o formalitate adoptarea ei (cele patru partide având o majoritate mai mult decât confortabilă pentru a adopta legea, iar Camera Deputaților, condusă de Bogdan Olteanu era camera decizională). La finalul legislaturii din decembrie 2008, Legea anti-cianură nu a ajuns însă la votul final în Camera Deputaților, cu toate promisiunile făcute de președintele ei, iar proiectul așteaptă și acum pe ordinea de zi un vot. E și un bine relativ în întâmplarea asta. Dacă atunci s-ar fi votat Legea anti-cianură, punând punct definitiv proiectului de la Roșia Montană, probabil n-am fi avut trezirea civică din Toamna românească, ale cărei efecte le vedem și acum.
Ghizela Vass (născută Gitta) (n. 22 aprilie 1912, Iași – d. 2004, București) a fost o activistă comunistă din România. A fost bunica din partea mamei a lui Bogdan Olteanu, președinte al Camerei Deputaților. S-a născut într-o familie de origine evreiască din Basarabia.
A intrat în PCR în 1933, când partidul era compus în mare parte din agenți NKVD. A avut o ascensiune foarte rapidă în partid. În 1945 ea ajunsese membru al CC al PCR și a reușit să se mențină în funcții până la sfârșitul anilor ’70. Printre sarcinile Ghizelei Vass s-au aflat, până la începutul anilor ’40, și “eliberarea” moldovenilor de la Chișinău de sub “jugul burghezo-moșieresc românesc”, iar, ulterior, după 1945, eliberarea românilor de la București “de sub jugul lui Iuliu Maniu și Brătianu”, titrează Wikipedia.
Între 1948-1984 a fost membru al CC al PCR, secretar al organizației PCR din București (din 1953, când a fost exclusă din Secția Externă a CC, în urma campaniei antievreiești din rândurile nomenclaturii) și șef de secție la CC al PCR (1975-1984). În 1980, fiica și ginerele ei (Eugen Zeiligsohn, medic) au plecat într-o excursie în Europa, stabilindu-se ulterior în SUA.
După ce a fost director adjunct al Secției Organizatorice a CC al PMR, în 1954 a fost admisă în secretariatul CC, iar în 1958 a devenit șefa secției relații internaționale a partidului. În mai 1961 a fost decorată cu medalia “A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România”.
La începutul anilor ’70, a fost “marginalizată” de Nicolae Ceaușescu în funcția de adjunct al secției relații internaționale, iar în 1982, pensionată. După pensionare, a fost numită vicepreședintă a Crucii Roșii, păstrându-și privilegiile.
