Și-a aprins o tigara inainte sa ajunga in fata interfonului de la scara lui..Isi framanta mainile si intre timp sorbea emotionata din tigara..Mirosea a parfumul lui preferat..isi pusese doi stropi pe dupa urechi si unul intre coapse. Facea asta a nu stiu cata oara si totusi avea emotii inainte de a da ochii cu el.Avea tocuri subtiri in picioare si lenjerie neagra pe dedesupt.Un trenci gri si o caciulita frantuzeasca in cap.Nu lipsea rujul rosu, care pe el il innebunea si dunga neagra de pe pleoapa ei, trasata atent de tusul cremos.
Interfonul suna zgomotos si aceeasi voce de barbat-copil o pofteste fara niciun cuvant special, in afara de simplul ‘urca!’, doar apasand pe butonul prin care pentru a nu stiu cata oara simtea ca o primeste din nou in viata lui.
-Nu ar trebui sa facem asta, isi spuse ea in gand, in timp ce urca scarile gafaind. Nici tigara nu o ajuta prea mult sa respire, iar bataile inimii erau atat de zgomotoase incat i se parea ca au ecou in scara blocului, in intunericul pe care il strabatea pana la apartamentul lui..
Se intalneau pentru a-si spune ultimele off-uri, inutile pentru a-i salva, dar prea greu de purtat in spate nerostite.
Au fumat zeci de tigari in acea seara, au intors problema pe toate partile, vinovati se gaseau amandoi pentru greselile facute, despartirea drumurilor era iminenta, stiau asta, dar nu-si puteau refuza unul altuia nevoia de a se vedea, fie si pentru cateva ore..Fie si discutand interminabil pe aceeasi tema, neajungand la nici cea mai penibila concluzie, decat aceea ca erau teribil de compatibili in pat..
Si asa ajungeau de fiecare data, intre asternuturi, infigandu-si tot mai adanc pumnalul in inima. Otravindu-se de fiecare data tot mai letal..De parca pentru letal ar exista termen de comparatie..Nu, nu exista, dar exista, strop cu strop, boaba cu boaba…ceea ce pe ei i-a caracterizat de cand s-au vazut prima data. Putin cate putin tot mai periculos, tot mai aventuros, tot mai dureros..
Dupa ce faceau dragoste se intrebau unul pe celalalt: ‘ti-a placut..?’ Dar raspunsuri verbale nu-si dadeau.Decat intariri trupesti, buze frante cu ochi inchisi si imbratisari protectoare. Nu mai era nevoie sa se intrebe unul pe celalalt, era evident ca notiunea de simbioza perfecta a fost inventata pentru clipele in care ei faceau dragoste.Nimic mai dulce, nimic mai pasional, nimic mai veninos.
Inainte de a pleca fiind sigura ca se va intoarce curand pentru a-si lua drogul, ea ii spune:
-Stii ce am avut mereu senzatia?..Ca suntem puternici. Si unici. Ca multi ar fi vrut sa fie ca noi. Ca multi ar vrea sa aiba inteligenta ta sclipitoare si sarmul tau..ca multe ar vrea sa aiba frumusetea si delicatetea mea.Si toti acestia roiau in jurul nostru ca niste albine in jurul stupului, dar nu reuseau sa soarba nicun strop de miere, cat timp noi eram impreuna.Cat timp ploaia batea pentru noi in acelasi acoperis, acoperisul nostru.
El o priveste cu parere de rau, dar nu ezita sa o taxeze, privind-o in ochi, cu aceeasi ura pe care o simte concomitent cu iubirea fata de ea.
-Dar din pacate regina mea a parasit stupul pentru a-si gasi un camin mai bun..Desi aici ii era poate si bine…poate si rau..Sunt un trantor destul de viclean stiu, dar erai regina mea..singura.
-Stii ce e pacat?.. Ca ne iubim atat de mult. Si ca au altii ce ar merita iubirea noastra sa aiba. Degeaba ne imita ceilalti, degeaba si-ar cumpara perdele sau covoare ca ale noastre; in zadar incearca sa copieze ceea ce insemnam noi candva..nu vor sti niciodata cum e sa fii ceea ce suntem si am fost noi…Si da, am fost regina , dar o regina intristata de multe ori, iar aripile mele nu pot sta mult timp taiate.
Cu asta isi aprinse o tigara si il parasi pentru a suta oara, in final auzindu-se doar niste tocuri grabite pe trotuarul umed din fata blocului..Umbra ei silueta se pierdu in noapte, iar ochii lui o priveau cum se stinge incet printre blocuri..
