Zece sfaturi înţelepte şi totodată pline de bun-simţ pentru a evita confruntarea cu stresul şi cu tensiunile de tot felul

Pentru a ieşi din spirala obositoare a tensiunilor şi a stresului care tind cel mai adesea să ne copleşească atunci când ne adâncim în rutina cotidiană, este necesar înainte de toate să învăţăm să redevenim stăpânii propriului nostru timp. Este adevărat că acest obiectiv cere o anumită mobilizare, disciplină şi perseverenţă din partea noastră!

Fiecare dintre noi ştim că de fiecare dată când ne simţim obosiţi, tensionaţi ori stresaţi, opţiunea unei relaxări de o zi sau două ori, şi mai bine, a unei plecări într-o vacanţă de una sau două săptămâni, pot să fie pentru noi modalităţi ideale de reechilibrare sau chiar de evitare a stresului cronic, ce este adeseori generat de tensiunea activităţilor cotidiene. Adevărul este însă, că nu întotdeauna este cu putinţă să plecăm imediat într-o vacanţă.
Tocmai de aceea în aşteptarea următoarei vacanţe, care ne va aduce binemeritata relaxare, putem pune în practică, în cel mai scurt timp posibil, unele recomandări înţelepte şi pline de bun-simţ care sunt menite să  ne ajute să ieşim cu succes din iureşul ameţitor al obligaţiilor zilnice. Aplicându-le mai mereu într-un mod inteligent, vom putea să evităm confruntarea cu neplăcutele stări de oboseală, de tensiune sau de stres şi astfel vom reuşi să avem  mai mereu o stare stenică de bună dispoziţie şi de armonie în toate acţiunile benefice pe care le întreprindem zilnic.

Primul sfat înţelept şi plin de bun-simţ:

Să ne formulăm, în mod ferm şi clar, obiective profund benefice şi creatoare

La începutul fiecărei perioade de lucru ori la trecerea la o nouă etapă din activitatea noastră cotidiană, este necesar să ne formulăm, într-un mod cât mai clar şi ferm, anumite obiective profund benefice şi creatoare, ce sunt conexe cu domeniul de activitate în care suntem angrenaţi.
Ne putem familiariza cu acest gen de practică individuală dacă vom urmări, de exemplu, ca la începutul fiecărei săptămâni să ne definim în mod cât mai clar anumite obiective precise pe care intenţionăm să le realizăm în săptămâna care va urma. Ar fi foarte util dacă ne-am rezerva minimul de timp necesar pentru a le scrie într-o agendă, pentru a avea o viziune obiectivă, de ansamblu, asupra lor. Apoi, este necesar, să facem o scurtă, dar atentă evaluare a acestor obiective propuse, pentru a vedea care dintre ele sunt prioritare. Chiar mai mult decât atât, este foarte bine dacă stabilim deja care este prioritatea numărul unu a săptămânii care tocmai începe.
Pentru a putea să ne ordonăm cât mai bine obiectivele pe care le avem, poate fi foarte util să le clasificăm de exemplu, având în vedere următoarele trei clase de prioritate: 1. obiectiv prioritar, 2. activitate stringent necesară şi 3. activitate facultativă. Vom realiza această clasificare a obiectivelor propuse în funcţie de perspectiva pe care noi o avem acum, la începutul săptămânii. Apoi, în funcţie de evaluările pe care le realizăm, vom urmări să ne focalizăm mai ales pentru a atinge obiectivele prioritare şi pentru a soluţiona problemele cuprinse în primele două categorii, fără să ne gândim deocamdată la cele din ultima categorie, până când nu le-am îndeplinit pe cele din primele două categorii.
La început, este posibil să ne fie dificil să clasificăm obiectivele noastre chiar şi în acest sistem simplu, cu trei clase de prioritate. În acest caz, va trebui să ţinem cont de faptul că pentru a nu ajunge la stări de tensiune sau încordare interioară şi, bineînţeles pentru a nu ajunge să ne stresăm singuri, este foarte bine să urmărim să nu ne fixăm mai mult de un obiectiv prioritar pe săptămână şi mai mult de o activitate din grupa celor neapărat necesare pe zi! Respectând acest principiu, vom fi capabili să ne păstrăm echilibrul interior şi să avem  mai mereu o minunată stare de relaxare a minţii.
Procedând mai mereu în acest mod plin de prevedere, vom putea să urmărim cu atenţie, într-o stare binefăcătoare de relaxare interioară, îndeplinirea obiectivelor benefice şi creatoare pe care ni le-am formulat în mod clar încă de la începutul săptămânii. Vom descoperi că formularea unei intenţii clare şi ferme, ce a fost în prealabil în mod înţelept cumpănită de către noi, pe baza unei juste evaluări anticipative, ne va ajuta considerabil de mult să ajungem să avem mai mereu succes în demersurile benefice în care ne angrenăm. Totodată, ne vom convinge într-un mod practic şi direct de realitatea afirmaţiei pline de înţelepciune care ne spune că „o acţiune benefică ce se întemeiază pe o intenţie clară şi fermă este deja pe jumătate realizată.”

Al doilea sfat  înţelept şi plin de bun-simţ:

Să ţinem în mod constant evidenţa priorităţilor şi acţiunilor necesare

Pentru a avea o eficienţă cât mai mare în ceea ce întreprindem, este util să urmărim să ne notăm în mod constant priorităţile şi acţiunile necesare într-un caiet sau într-o agendă. Chiar dacă aceasta ne pare la prima vedere o pierdere de timp, notarea cu atenţie şi responsabilitate a obiectivelor benefice pe care ni le-am propus într-o agendă este o activitate deosebit de utilă şi totodată, poate surprinzător la prima vedere, extrem de relaxantă. Acest gen de obiectivare pe care acţiunea de a ţine evidenţa priorităţilor ne-o oferă ne permite totodată să avem aproape întotdeauna o oglindire imediată a orientării noastre intenţionale şi a conţinutului nostru mental din prezent.
O astfel de practică simplă, dar foarte eficientă, ne va ajuta gradat să ne formulăm din ce în ce mai clar şi precis obiectivele, deoarece atunci când este necesar să scriem efectiv în cuvinte ceea ce intenţionăm să realizăm suntem determinaţi să realizăm totodată un minim efort de auto-obiectivare. Putem aprofunda acest exerciţiu practic, urmărind chiar, dacă se poate, să notăm cât mai precis inclusiv termenul (data şi uneori ora) la care noi estimăm că vom putea duce la îndeplinire respectiva acţiune pe care o intenţionăm şi pe care o notăm atunci, cu anticipaţie, în agendă.
De asemenea, pentru a ne păstra coerenţa în acţiune şi pentru a ne menţine o stare de focalizare exemplară în cursul realizării fiecărei astfel de acţiuni pe care ne-am propus-o cu anticipaţie, este bine să începem să ne gândim la altceva doar după ce am încheiat cu succes acţiunea anterioară sau numai atunci când am încheiat cu bine o anumită etapă prestabilită a unei acţiuni mai ample pe care ne-am propus-o anterior. Procedând astfel, vom beneficia şi de un sentiment pregnant şi din ce în ce mai puternic de împlinire interioară şi de satisfacţie, care rezultă în urma concordanţei dintre ceea ce ne-am propus şi ceea ce am realizat.
Este util să consultăm această agendă mai ales atunci când încheiem o anumită activitate şi ne pregătim să trecem la realizarea  unui nou obiectiv. Vom putea astfel să vedem dacă evaluările noastre iniţiale au fost juste şi care anume din activităţile propuse ca obiective este cea mai potrivită pentru a fi realizată în viitorul apropiat.
Pentru ca această activitate de planificare a obiectivelor şi de evaluare a termenelor pe care ni le propunem să fie cât mai eficientă, este important să consultăm periodic aceste  notiţe, de exemplu, la sfârşitul săptămânii sau la sfârşitul unei luni calendaristice, pentru a compara rezultatele reale cu obiectivele propuse. Vom urmări să fim cât mai obiectivi şi mai responsabili şi să realizăm cu luciditate şi detaşare acest tip de bilanţ individual al activităţii noastre. Procedând astfel, vom fi totodată capabili să ne cunoaştem şi să ne înţelegem din ce în ce mai bine pe noi înşine, fiind în măsură să ne corectăm, acolo unde este necesar, eventualele inconsecvenţe sau deficienţe pe care încă le mai avem în unele domenii ale activităţii noastre zilnice.

Al treilea sfat înţelept şi plin de bun-simţ:

Să lăsăm la o parte ambiţiile personale pentru a cultiva în schimb starea profundă de detaşare

Pentru a avea cu adevărat succes în ceea ce întreprindem, este util să urmărim să ne reducem la minim ambiţiile personale şi să nu ne lăsăm copleşiţi de dorinţa îndârjită de a realiza ceva anume. Pentru aceasta, este necesar să acţionăm mereu în mod divin integrat şi totodată cu deplină detaşare. Un mod înţelept de a aborda programul unei săptămâni sau chiar şi numai al unei zile de lucru este acela de a urmări să cultivăm în mod constant în fiinţă noastră starea de detaşare în toate acţiunile în care suntem implicaţi. Aceasta este o cheie esenţială a seninătăţii, a păcii interioare şi a reuşitei în toate acţiunile benefice şi divin integrate pe care noi le realizăm. Atunci când ne încrâncenăm  să facem ceva anume, atunci când suntem îndârjiţi şi plini de ambiţie sau atunci când ne încăpăţânăm să facem cât mai mult şi într-o manieră competitivă, egotică, noi nu facem altceva decât să ne epuizăm resursele vitale, psihice, mentale şi chiar sufleteşti într-un mod inutil şi absurd, iar în final, după ce constatăm că lucrurile nu au decurs aşa cum aveam noi ambiţia să se desfăşoare avem toate şansele să fim dezamăgiţi, epuizaţi, sau chiar să clacăm. Tocmai de aceea, pentru a integra de fiecare dată într-un mod cât mai armonios implicarea noastră într-o anumită acţiune este necesar ca, din perspectiva experienţei dobândite în decursul timpului, să ne dozăm cât mai armonios eforturile pe care le implică feluritele etape ale acţiunii respective. Totodată, este extrem de important să nu ne lăsăm amăgiţi de ambiţiile deşarte, de implicarea pătimaşă, de îndârjirea de a face, chiar şi atunci când bunul nostru simţ ne indică necesitatea de a fi atenţi la anumite circumstanţe existente, pentru a ne adapta în mod armonios acestora. De asemenea, atunci când suntem angrenaţi în anumite acţiuni sau proiecte pe care urmărim să le realizăm, este important să nu ne lăsăm derutaţi sau defocalizaţi de nu contează ce alte acţiuni ori preocupări secundare, care nu intră  în sfera obiectivelor de lucru pe care ni le-am stabilit anterior în mod clar şi ferm, într-o stare de luciditate. Foarte important este să urmărim în mod constant, fără întrerupere, să ne cultivăm şi să menţinem în fiinţa noastră o stare exemplară de detaşare faţă de ceea ce realizăm, ca şi cum altcineva ar privi întreaga desfăşurare a acţiunii respective, chiar dacă noi suntem cei care o realizăm. Menţinându-ne mai mereu în această stare exemplară de implicare detaşată, vom putea totodată să ne auto-observăm cu multă obiectivitate şi astfel să putem corecta în timp real eventualele tendinţe greşite care ar putea să survină.

Al patrulea sfat înţelept şi plin de bun-simţ:

Să urmărim să avem o perspectivă cât mai clară asupra timpului necesar activităţilor

De cele mai multe ori, motivul principal al nerealizărilor anumitor activităţi pe care ni le-am propus anterior este lipsa de timp. Adevărata artă constă în a gestiona în mod optim timpul pe care îl avem la dispoziţie. Pentru acesta, este necesar să urmărim să ne facem timp sau, altfel spuns, să ştim cum anume să alocăm în mod înţelept timpul de care dispunem pentru a realiza efectiv ceea ce ne-am propus. Este de asemenea important să alocăm un interval de timp pentru ceea ce noi nu am prevăzut încă, din cauza necunoaşterii tuturor aspectelor pe care le implică acţiunea ce se află în derulare. Tocmai de aceea va trebui să învăţăm să dăm dovadă mai mereu de spirit de prevedere şi de capacitate de anticipare a evoluţiei lucrurilor, iar pentru aceasta este util să ne alocăm mai mereu dinainte o rezervă de timp minim, pentru a putea face faţă unor situaţii neprevăzute care ar putea să survină la un moment, chiar în timpul desfăşurării unei anumite acţiuni pe care am demarat-o. Dacă noi nu vom ţine cont de acest sfat înţelept şi plin de bun-simţ şi dacă agenda noastră este plină până la refuz cu fel de fel de obiective cărora le alocă intervale de timp minimale, atunci este aproape sigur că la un moment dat vom întâmpina reale dificultăţi atunci când va fi necesar să răspundem prompt unor solicitări neprevăzute, deoarece în mod cert noi vom considera atunci că suntem „foarte ocupaţi”. Starea de „a fi ocupat” ţine mult de această lipsă de flexibilitate a noastră în raport cu timpul pe care îl alocăm cu anticipaţie feluritelor acţiuni. Mai mult chiar, este posibil  ca în mod real unele dintre activităţile pe care ni le-am propus să dureze mai mult decât am prevăzut, iar dacă noi nu am alocat un timp pentru astfel de situaţii neprevăzute, ne vom afla în situaţia de a nu ne putea ţine promisiunile şi de a ne destabiliza astfel aproape întregul program prestabilit. Această situaţie poate fi extrem de neplăcută şi adeseori ea ne face să devenim nervoşi, tensionaţi şi să ne stresăm, mai ales din cauza impresiei subiective de „a nu avea suficient timp”. Un sfat util şi plin de bun-simţ pe care îl putem aplica în acest sens este acela de a lăsa uneori în aşteptare acele obiective care nu sunt foarte urgente şi de a ne păstra cel puţin 30% din timpul unei săptămâni, chiar un minim de 5-7 ore, pentru a rezolva situaţii neprevăzute, care pot să apară pe parcurs şi care se pot prezenta la momentul respectiv ca fiind nişte necesităţi stringente sau ca nişte urgenţe. Este important să ştim că prioritatea unor obiective se poate modifica în timp, în funcţie de etapele parcurse în timpul realizării acelei acţiuni. Gradul de prioritate al unei acţiuni poate să crească sau să scadă şi tocmai de aceea, va trebui să dăm dovadă de o flexibilitate înţeleaptă, dublată de luciditate şi vigilenţă în ceea ce priveşte modul adecvat de acţiune pe parcursul desfăşurării etapelor intermediare ale unei activităţi prestabilite.

Actul de a comunica, în diferite moduri, cu ceilalţi reprezintă o parte importantă a activităţii noastre zilnice. Ea constituie totodată o condiţie esenţială a succesului, în aproape tot ceea ce noi întreprindem în viaţa de zi cu zi, mai ales atunci când lucrăm în echipă sau când colaborăm în felurite moduri cu ceilaţi pentru îndeplinirea unor obiective comune. În activităţile ce se realizează împreună cu ceilalţi, este important să urmărim să avem un cât mai bun control, clipă de clipă, asupra activităţii de comunicare. În această direcţie, deficitul sau lipsa, dar mai ales excesul pot genera o multitudine de neplăceri sau ne pot perturba considerabil eficienţa în activitatea pe care o desfăşurăm. Vorbirea este o parte importantă a activităţii de comunicare. Însă în situaţia în care constatăm că avem în mod constant tendinţa să vorbim prea mult şi fără rost, fie adresându-ne direct interlocutorului sau interlocutorilor noştri, fie mai ales la telefon, este necesar să ne dăm seama că procedând astfel pierdem o bună parte din timpul nostru valoros şi totodată ne epuizăm în mod inutil energia lăuntrică. Vorbitul excesiv la telefon, schimburile repetate de impresii, dialogurile inutile, vorbirea fără rost, ajungând chiar până la obiceiul extrem de dăunător al pălăvrăgirii, care este preambulul tendinţei  de a bârfi, precum si multe alte obiceiurii rele de acest gen induc în scurt timp în fiinţă o stare neplăcută de oboseală, reduc considerabil capacitatea de  efort şi diminuează eficienţa în ceea ce întreprindem. Tocmai de aceea, un mod înţelept de a proceda este acela de a urmări să avem o cât mai bună măsură în comunicarea pe care o avem cu ceilalţi, atât prin intermediul vorbirii directe, cât şi prin intermediul feluritelor modalităţi moderne de comunicare de care dispunem în prezent: telefon,  internet, mesaje, sms-uri, etc. Este recomandat să urmărim să ne verificăm e-mail-urile primite numai de cel mult două ori pe zi şi să închidem telefonul mobil în anumite intervale de timp, de exemplu, în timpul meselor sau al activităţilor importante, care necesită o focalizare adecvată, ori mai ales atunci când lucrăm la ceva care necesită o mare atenţie. Procedând astfel, ne vom scuti de multă oboseală inutilă şi vom evita discontinuităţile, care de regulă ne fac să depunem eforturi de două ori mai mari decât era necesar într-o anumită direcţie. Comunicare cu ceilaţi este o activitate esenţială, însă trebuie să nu abuzăm de ea. Echilibrul nostru depinde de modul în care ştim să administrăm timpul şi energia alocată comunicării cu ceilalţi.

Armonia şi echilibrul fiinţei noastre reprezintă o condiţie esenţială a reuşitei acţiunilor pe care le realizăm. În general, acţiunile pe care le înfăptuim oglindesc  într-un mod tainic ceva din fiinţa noastră şi ne reflectă totodată pe noi aşa cum suntem şi mai ales aşa cum ne-am manifestat în cursul realizării ei. Tocmai de aceea, este important ca noi să urmărim să fim cât mai conştienţi de noi înşine. Pentru a realiza aceasta, este necesar să alocăm un anumit interval de timp pentru noi înşine sau, altfel spus, pentru a aprofunda starea de armonie şi de echilibru care ne face să fim într-un acord cât mai deplin cu natura noastră profundă. Pentru fiecare dintre noi există anumite activităţi benefice care ne atrag foarte mult şi care ne conferă un sentiment profund de satisfacţie şi de împlinire interioară. Fie că este vorba de a citi o carte inspirată, a medita, a ne plimba prin parc sau a fi prezenţi în mijlocul naturii, a viziona un film minunat, a realiza o serie de posturi corporale (ASANA-e), a audia o muzică o inspirată, a ne întâlni cu prietenii sau a fi împreună cu fiinţa iubită, împărtăşindu-ne stările minunate sau angrenându-ne amoros, într-o stare profundă de iubire şi de transfigurare reciprocă, toate acestea necesită timp. Acest timp este extrem de preţios pentru noi. Timpul petrecut astfel ne aduce de regulă cea mai profundă stare de împlinire interioară. Acest timp ne hrăneşte totodată cu energii subtile sublime, tainice, faţă de care noi putem fi extrem de receptivi, într-un mod elevat, tocmai datorită afinităţilor rezonatorii benefice care sunt deja trezite în fiinţa noastră. Am observat cu toţii că putem integra cu mult mai mare uşurinţă acţiunile plăcute pe care le realizăm în acest aşa-numit timp personal, acestea armonizându-ne într-un mod profund fiinţa. Tocmai de aceea, este necesar să urmărim să ne organizăm timpul individual cât mai bine, astfel încât în fiecare zi să avem la dispoziţie un interval de timp minimal pentru noi înşine, un răgaz optim pentru a realiza în mod relaxat activităţile benefice faţă de care ne simţim în mod spontan atraşi. Astfel, un interval minim de jumătate de oră pe zi pe care ni-l acordăm fără să ne privăm de somn, fără să rupem din timpul de lucru, de masă sau de deplasare, poate să ne confere o dispoziţie benefică minunată, care va radia apoi din fiinţa noastră pe întreaga durată a zilei.

Pentru marea majoritate a oamenilor, timpul alocat ordinii, organizării, planificării sau cel destinat evaluării rezultatelor pare să fie un timp neproductiv. În realitate însă, acesta este un timp extrem de valoros şi necesar totodată pentru a avea o viaţă împlinitoare şi coerentă.

Realizarea unui anumit obiectiv poate implica adeseori participarea mai multor persoane. Adeseori putem fi tentaţi să considerăm că este suficient să acţionăm singuri sau să credem că mobilizarea noastră poate fi suficientă pentru a duce la bun sfârşit un anumit obiectiv benefic. În realitate însă, de cele mai multe ori avem mare nevoie de sprijinul, ajutorul şi colaborarea celorlalţi. Pentru aceasta este necesar să învăţăm să acţionăm în mod eficient şi binefăcător, cooperând totodată în mod armonios şi constructiv cu ceilalţi. În egală măsură, alteori poate fi necesar să oferim cu solicitudine şi detaşare sprijinul nostru altruist altora, atunci când aceştia au nevoie de el. Tocmai de aceea, este necesar să învăţăm să acceptăm în mod înţelept să primim de la ceilalţi, şi totodată să le şi oferim celorlalţi, atunci când este cazul, sprijinul în felurite acţiuni benefice, care sunt divin integrate şi folositoare. Aceasta este cheia succesului unei fiinţe înţelepte, care acţionează într-un mod divin integrat, armonios, constructiv şi eficient. Atunci când activitatea în care suntem angrenaţi implică o complexitate mai mare, când scopul nostru benefic este totodată accesibil înţelegerii şi posibilităţilor de realizare ale celorlaţi, nu trebuie niciodată să ezităm atunci când apare oprtunitatea de a colabora sau de a delega o parte din activitatea noastră altora, pentru a asigura astfel îndeplinirea cu succes a acelei acţiuni benefice. De asemenea fiecare asumare a noastră trebui să fie pe măsura posibilităţilor pe care le avem şi totodată într-un cât mai deplin acord cu starea de integrare divină care ne este oferită la un anumit moment dat. Tocmai de aceea, este necesar să înţelegem că a acţiona eficient implică totodată să avem o profundă şi dinamică trezire intuitivă şi o constantă orientare pozitivă a minţii. Ambiţia, exagerarea, implicarea pătimaşă, egoismul, tendinţa închistatoare de a acţiona doar de unul singur, precum şi înclinaţia nefastă de a aborda superficial şi într-un mod lipsit de responsabilitate acţiunile pe care este necesar să le realizăm sunt veritabile obstacole în calea unei acţiuni încununate de succes. Decât să ajungem în situaţia de a fi copleşiţi de muncă şi de a nu mai putea duce la bun sfârşit ceva ce este cu adevărat necesar să fie îndeplinit, este mult mai bine să învăţăm să solicităm la timp sprijinul celor cu care putem colabora şi care sunt dispuşi să conlucreze în mod armonios cu noi sau să împărţim în mod inteligent între ceilalţi diferitele sarcini ce decurg din acţiunea pe care o avem de îndeplinit, să  acţionăm în mod armonios împreună cu ei şi astfel să ne apropiem cu paşi siguri de succesul acţiunii pe care o realizăm la unison şi într-o cât mai profundă stare de armonie împreună cu cei cu care colaborăm. Procedând astfel, vom fi mai mereu dispuşi şi totodată deschişi să venim şi noi, la rândul nostru, în întâmpinarea celorlalţi, atunci când este cazul, fie colaborând, fie participând într-un mod constructiv la feluritele acţiuni benefice pentru care suntem desigur, şi calificaţi, deci capabili să îndeplinim cu succes sarcinile care ne revin. Solicitând şi totodată oferindu-ne sprijinul, participarea, ajutorul şi colaborarea, vom trezi gradat în fiinţa noastră o stare amplă şi profundă de reciprocitate benefică şi profund împlinitoare, ce se va reflecta apoi în aproape tot ceea ce vom întreprinde benefic în activitatea noastră de zi cu zi.

Gândurile negative sunt întotdeauna o sursă generatoare de suferinţă şi chin lăuntric. Fie că sunt  uşor de recunoscut sau nu, fie că sunt slabe sau puternice, fie că sunt temporare sau persistente, fie că sunt păcălitoare sau evidente, fie că ne apar inofensive, gândurile negative, rele sau malefice reprezintă principala sursă a stărilor chinuitoare, a oboselii, tensiunilor ori stresului cu care ne putem confrunta în anumite momente sau perioade, mai lungi sau mai scurte, ale existenţei noastre. Un gând negativ nu ne poate conduce către succes, pentru că el exprimă o stare de rezonanţă ocultă inferioară, negativă, ce se află într-o evidentă stare de incompatibilitate cu perspectiva benefică a succesului ce apare în finalul îndeplinirii unei acţiuni benefice. Gândurile negative, rele şi malefice ne consumă resursele psihice, mentale şi sufleteşti şi, proporţional cu persistenţa lor, ne parazitează fiinţa, diminuându-ne sau chiar anulându-ne temporar capacitatea de acţiune eficientă. Tocmai de aceea, este necesar să eliminăm cât mai rapid gândurile negative, şi mai ales pe acelea pe care adeseori tindem, în mod complet eronat, să le alimentăm cu preocupare şi atenţie atunci când intrăm în stări negative şi mai ales atunci când devenim foarte stresaţi. Gândurile negative de genul „nu sunt bun de nimic”, „nu o să reuşesc niciodată” sau „numai mie mi se putea petrece una ca asta” trebuie să fie cât mai rapid identificate ca fiind nişte surse alarmante de perturbare a echilibrului nostru interior şi totodată ele trebuie să fie cât mai prompt înlocuite cu gânduri benefice de genul: „mă simt perfect capabil să realizez, cu ajutorul lui Dumnezeu, această acţiune benefică”, „cu siguranţă există o modalitate înţeleaptă prin care să pot duce la bun sfârşit această acţiune” sau „urmăresc să înţeleg în mod just ceea ce mi se petrece şi sunt pregătit să răspund unei inspiraţii creatoare, benefice”. Pentru a spori eficienţa controlului pe care-l avem asupra gândurilor noastre este util să urmărim să realizăm un mic jurnal zilnic al principalelor realizări pe care le-am avut, indiferent de domeniul în care am înregistrat acel succes şi indiferent de amploarea rezultatului obţinut! Evidenţierea şi conştientizarea plenară a starilor benefice care apar de fiecare dată când noi ducem la bun sfârşit o anumită acţiune benefică reprezintă o modalitate practică fundamentală pentru trezirea şi pentru amplificarea în fiinţă a stării superioare, benefice şi creatoare de încredere în sine!