Cauzele războaielor, foametei şi sărăciei care devastează Africa sunt în marea lor parte necunoscute marelui public. În realitate, sursa tuturor acestor calamităţi o constituie dorinţa aprigă a marilor puteri occidentale şi a câtorva companii multinaţionale importante de a pune mâna pe bogatele resurse naturale ale continentului african. În privinţa populaţiei, capii globalizării capitaliste au ajuns la concluzia că aceasta nu este utilă în noua epocă a pieţei globale. Mai exact, africanii nu prezintă interes, ci sunt de prisos. Singura lor valoare constă în faptul că locuiesc deasupra unor importante zăcăminte de minerale, diamante, petrol, gaz, etc.
Să spunem lucrurilor pe nume: Franţa nu luptă în Mali împotriva terorismului islamic, ci pentru imensele rezerve de uraniu din regiune
Eu sunt sătul de justificarea pentru fiecare acţiune militară al unei ţări occidentale: lupta împotriva terorismului islamic. Ar fi mult mai cinstit dacă s-ar recunoaşte adevăratul motiv al implicării Franţei, dar şi a Occidentului în general, în operaţiunile militare din Mali: imensele rezerve de uraniu din regiune. În statul vecin, Niger, o mare corporaţie franceză, deţinută de guvernul de la Paris, explotează uraniu în marea mină de la Arlit, din care în 2006 s-au extras peste 3.400 de tone de uraniu. Întreaga industrie de energie atomică a Franţei, dar şi întregul arsenal atomic francez depind de uraniul extras din Niger. De asemenea,în întreaga regiune (inclusiv în Mali şi în Libia există mari rezerve de uraniu, un element strategic pentru marile puteri ale lumii. Deci, uraniul îi preocupă pe liderii de la Paris şi pe occidentali şi nu lupta împotriva terorismului islamic, o afirmaţie tipică pentru prostirea publicului larg.
