A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu. Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat, una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul. Ce vei face? o intreba sora ei. O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi.Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept care medita si l-au gasit meditand. ”Am aici un fluture albastru. Spune-mi inteleptule, e viu sau mort? Foarte calm, inteleptul surase si ii zise: depinde de tine… fiindca e in mainile tale. Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu.
Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
https://totulpentrusuflet.wordpress.com/
In exemplu de fata nu-i chiar asa;viata acelei vietati era in mana fetei.Unde-i intelepciunea?nu se potriveste deloc cu :”Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.”doamne fer sa nu fim noi fluturele!Oare?