Evident ca fiecare dintre dumneavoastra puteti traduce „crapification economy”(crap insemnind in engleza fecale).
„Crapification” la nivelul locurilor de munca, creaza in mod direct „crapification” la nivelul intregii economii mondiale.
Doua articole interesante, au atras atentia in ultimele zile, ele incercind sa puna in lumina conceptul de „crapification economy” si o crestere exponentiala, in ultimul timp, a inegalitatii.
Un prim articol, este al lui Martin Wolf, de la Naked Capitalism, legat de participarea redusa a fortei de munca in economie ca rezultat al „crapification” care se manifesta la nivelul locurilor de munca.
Un alt articol, pe care vi-l propun mai jos, este extras din Technology Review, prin intermediul lui John S.P, in care se creaza imaginea impactului tehnologic, productivitatii si efectului lor asupra inegalitatii.
http://www.technologyreview.com/news/541531/the-measured-worker/
Ambele articole sint valoroase prin continut si idee, oferind un raspuns partial la stagnarea angajarilor in conomie si „evolutia” salariilor. Cei doi autori nu au avut in vedere insa, dinamica si principalele coordonate care dau amplitudinea acestei dinamici.
Ca sa avem o imagine de ansamblu a ceea ce reprezinta „crapification” la nivelul locurilor de munca, este necesar sa privim procesul „crapification” pe intraga economie, prin perspectiva celor care angajeaza: patronii sau angajatorii…
Din punctul de vedere al angajatului, acest proces al „crapification” este interesant pe doua coordonate:
1. Salarii extrem de scazute sau o stagnare a salariului, pe fondul unor cresteri de preturi nejustificate absolut deloc.
2. Ore de munca mai multe, platite mai prost si cu stresul si tensiunea pierderii locului de munca, munca repetitiva si de calitate a muncii scazuta, conditii din ce in ce mai dificile de munca datorita taierii unor costuri….
Declinul calitatii produselor si al muncii, precum si dinamica iesiriii si intrarii locurilor de munca in economii, este in strinsa legatura cu globalizarea, finantializarea economiilor si surplusul de forta de munca la nivel mediu sau sub mediu de pragatire si capital.
Sa vedem ce se intimpla in realitate si care sint subiectele care trebuiesc discutate cu capitalistii promotori ai sistemului:
1. Cresterea competitiei pune presiune ridicata pe salarii, in conditiile in care angajatorii procedeaza la taierea cheltuielilor. Chiriile, sistemul de sanatate, taxele guvernamentale, cresc intr-un ritm nebunesc si permanent, lasind pentru angajatori, ca singura supapa de a devenii competitivi, NUMAI jocul cu forta de munca, care fie este redusa dramatic pentru economia nationala si locala, fie salariile sint taiate, fie sint create locuri de munca part time fara prea multe obligatii legale pentru angajator, cu salarii din care este imposibil sa fie acoperite cheltuielile bazale, fie sint scosi din cimpul muncii o parte a lucratorilor, dupa care cei ramasi lucreaza la darimare pentru o crestere nesemnificativa de salariu.
2. Cheltuielile scazute cu capitalul, adica dobinzile extrem de scazute si apropiate de zero, pentru corporatii si companii mari, duc inevitabil la inlocuirea fortei de munca cu un nivel ridicat tehnologic si de software, care reprezinta o realitate, dar si o interpretare mincinoasa a subiectului de catre capitalisti, care se prevaleaza de acest aspect, fara sa faca nimic in sensul de a-i diminua efectele si fara sa gaseasca solutii constructive chiar in prezenta acestui aspect modern din economii.
In opinia mea, este un paradox pe care il voi dezvolta si in alte articole in perioada urmatoare. Discutam de o parte din avantajele majore oferite de guverne si sistemele bancare de stat si private, din sistemul capitalist:
a. Dobinzile la creditele acordate de marile banci si chiar dobinzile de la bancile nationale, sint la cel mai mic nivel istoric, iar aceste corporatii au acces nelimitat in cele mai multe cazuri, la fonduri mult mai ieftine, in ultima perioada, pentru a investii in productie si servicii.
b. Marile corporatii si companii, beneficiaza de reduceri de taxe si sisteme de taxare preferentiale din partea statului, care face ca aceste corporatii sa aiba cheltuieli si mai reduse…
c. Tehnologiile la care au acces aceste mari corporatii, sint de natura sa imbunatateasca productivitatea muncii in mod semnificativ, ceea ce face ca aceste corporatii sa realizeze un numar mai mare de produse pe unitatea de timp, iar in final ar fi fost normal ca pretul la raft sa fie redus la aceste produse.
d. Fondul de salarizare reprezinta un joc simplu si la indemina angajatorilor, fiind din ce in ce mai mic, datorita disponibilizarii unei parti a personalului. Acest cost scazut cu salariile personalului, duce la situatia in care angajatorul doreste sa devina mai competitiv, oferind salarii mai mari cu sume glumete celor ramasi, sume care sint taxate dur de statul capitalist, in final, lucratorul ramind cu mai nimic.
Deci, daca discutam numai de aceste mari avantaje care au fost create pentru marile corporatii, ele fiind insa cu mult mai multe, ar trebui ca pretul la raft sa fie cu mult mai mic, datorita cheltuielilor mult mai mici, dar dupa cum vedem, in realitate, ele este cu mult mai mare…. Unde merge diferenta si cum putem vorbii de deflatie in acest caz?
Da, putem vorbii de deflatie, dar in mod pervers capitalist. In timp ce preturile la raft sint din ce in ce mai mari, este evident ca venitul ramas (din venitul total), dupa cheltuielile de baza ale populatiei, este din ce in ce mai mic. Aici este deflatia, in valoarea neta a venitului. Cu acest venit diminuat luna de luna, este evident ca cererea populatiei pentru produse, este din ce in ce mai mica, ceea ce face ca productia sa fie din ce in ce mai mica si in final, multe companii sa dea faliment.
In acest joc, intra si statul capitalist, arondat masiv la sectorul privat si dator acestui sector privat.
Obligativitatea platii unor taxe din ce in ce mai mari, conditioneaza venitul ramas la dispozitia populatiei (disposable income) dupa chetuielile bazale. Sub acesta forma, vedem circul capitalist de declarare a deflatiei, in timp ce oameni ramin muti vazind la rafturi exact contrar, o cretere enorma de prêt la produsele de baza, pe fundalul careia este o competitie a exploatarii nemiloase resurselor umane.
3. Costul cu angajatii, care intra in costul total, legat de beneficiile si asigurarile pe care patronii companiilor le ofera angajatilor, sint in permamenta crestere, chiar daca salariile angajatilor sint stagnante. Angajatorii platesc sume enorme pentru angajati, in capitalism, datorita in special unui sistem total debalansat de coruptie si jaf financiar, un sistem in care aspectul monopolist duce la fixari de preturi dupa pofta inimii si mai ales a buzunarului companiilor protejate ale sistemului crony capitalist.
Asigurarile compensatorii pentru angajati, asigurarile de sanatate pentru angajati, asigurarile pentru incapacitate de munca pentru angajati, asigurarile pentru somaj, fondul de pensii care trebuie asigurat – contributiile patronatului la pensii in sistem “defined contribution” si multe altele, cresc continuu datorita nevoii guvernelor capitaliste de a acoperii banii necesari, chiar daca noi ne platim taxele, aceste guverne fiind datoare bancilor private, de unde imprumta bani si le ofera bonduri, la care evident noi platim dobinzi, fara sa ni se spuna ce procent din ceea ce platim noi in fondul general de taxe, reprezinta suma platita de guverne catre bancile private capitaliste, care ar fi un indicator extrem de important al “functionalitatii” guverenelor capitaliste.
NU AM VAZUT NICIODATA SI INTREB PE TOATE SITE-URILE, CE PROCENT PLATIM NOI DIN TOTAL FOND DE TAXE ACUMULAT DE GUVERN, LA DOBINDA PE CARE ACESTE GUVERNE O DATOREAZA SECTORULUI BANCAR PRIVAT…
Cit, fratilor, pentru ca asta este motivul pentru care tinerii ies in strada in intreaga Romanie, pentru care cei in virsta nu vor mai avea pensii, pentru care angajatii nu vor mai fi acoperiti in planurile lor de asigurari de catre angajator, pentru care compensatia pentru somaj va fi din ce in ce mai mica in valoare absoluta si multe altele.
Acesta este sistemul care face ca tinerii, atit din Romania cit si din alte state sa iasa in strada sis a spuna ceea ce simt, fara sa sties a spuna de ce o simt.
Acesta este sistemul pentru care trebuie ceruta responsabilitate magarilor din mediul politic capitalist, chiar si din Romania.
Aceasta este intrebarea care trebuie sa i se puna servantului public Iohannis, din Romania, pentru a intelege si el de cine este platit si in urma caror chetuieli suportate de populatie, care in final ii lasa fara locuri de munca.
Asta este logica care trebuie abordata si nu toleranta de care dau dovada tinerii manipulati din Piata Universitatii.
Costurile patronatului cu angajatii = salariile + costul beneficiilor si compensatiilor suportate de catre angajator pentru angajatii sai.
Aceasta este o “egalitate” pe care trebuie sa o avem in vedere in aceasta analiza a lispei locurilor de munca si consecintellor generate in “crapification economy”.
4. Atita timp cit costruile angajatorului pentru angajati cresc, acei angajati cu un venit constant sau unul in crestere cu mult mai putin decit costurile care greveaza angajarea acestor lucratori, acesti muncitori au mai putini bani la dispozitie pentru a cheltuii, dupa cheltuielile existentiale.
Din pacate, noi ca si contribuabili, nu putem spune NU, unor taxe mai ridicate, unor taxe mascate, unor taxe impuse de monopol si altora, chiar daca capitalisti discuta de democratie pe tot frontul, dar in schimb nu exista nici un fel de transparenta fata de aceste mecanisme de plata.
Deci impartirea venitului ramas (disposable income), este in cadere permanenta si deci saracia se adinceste pentru noi, cei care plecam la munca cu sacosa in mina dimineata, pentru a ne hranii familia…
Ca o curiozitate, trebuie aratat si aspecte ascunse al vietii capitaliste legat de veniturile amaritilor care muncesc(working poor class): ginditi-va ca un simplu test de singe al unui ciine de companie, multi occidentali fiind adeptii unui “pet” in casa, este de 350$, repararea unui aer conditionat la autovehiculul proprietate personala, este in jur de 7-800$, plata pentru copii a unui program “after school”, pe care parintii trebuie sa o faca pentru ca ei sint la munca “overtime”, pentru a aduce o piine copiilor, este enorma, o masa de socializare cu prietenii este déjà un lux in lumea capitalista si voi mai vorbi despre acest aspect extrem de important si putin luat in semaa de economistii si sociologii capitalisti si multe alte chetuieli care nu sint evidentiate, dar cu un puternic impact social si economic.
Discuta Iohannis sau protestatarii despre aceste aspecte? Pai, pentru ce traim fratilor romani din Piata Universitatii si pretutindeni din Romania? Pentru a fi umiliti dupa ore de munca si sacrificii, pentru a fi considerati o clasa sociala a lucratorilor saraci(working poor people)?
Hai sa fim seriosi si sa ii huiduim pe cei ce il primesc cu aplauze pe Iohannis in Piata Universitatii si sa ii intrebam pe acesti “toleranti” din Piata Universitatii, ai lui Soros, de ce trebuie primit cu aplauze acest neamt tradtor de tara, din moment ce nu intelege sistemul sau se face ca nu il intelege, in favoarea unui grup de infractori financiari si economici????
Rezultatul economic al acestui dezastru capitalist, simplu de inteles, este faptul ca venitul stagnant al peste 90% dintre lucratori si gospodariile lor (si chiar in declin pentru multi altii), va fi un volum stagnant al vinzarilor si o incetinire semnificativa a vitezei circuitului banilor in economie, care va duce la colapsul sistemului, indiferent cit va fi “finantat” de bani tipariti in mod inconstient de bancile centrale capitaliste.
Circarii din propaganda TV jewmericana, niciodata nu mentioneaza cum si sub ce forma cresc veniturie marilor corporatii, in locul acestei necesare transparente, ei ne arata declinul vinzarilor, pentru a crea confuzie in rindul celor ce nu au cunostiinte economice, sau in cele mai multe cazuri, ne aduc un lant de magazine care inregistreaza un declin in vinzari, pentru a crea imaginea unui fenomen izolat, pe care insa noi toti il simtim pe pielea noastra oriunde ne-am afla in lumea capitalista…
5. Este foarte greu de realizat un profit in acest mediu economic, de catre angajatori, in cazul in care angajatorul tau nu mentine monopol pe piata produselor desfacute de el la nivel national sau international.
Aceasta inseamna cu adevarat “crapification” la nivelul locurilor de munca la nivel global, un dezastru pe care cei din Piata Universitatii trebuie sa il vada cu prioritate, pentru ca ii afecteaza major si i-a scos in strada, dar din pacate naivitatea si exuberanta generata de forte necomune interesului lor, se pare ca au fost primordiale… ,din pacate.
Un alt aspect al dezechilbrului economic microeconomic, este faptul ca, daca managementul companiilor mici sau medii care nu poate realiza un profit “prevazut” de Wall Street va fi dat afara, iar daca afacerile mici si mijlocii pierd contracte, angajatorii sint fortati fie sa inchida portile sau sa dea faliment.
Asta este aspectul economic si in strinsa legatura cu politica economica a tarii, pe care protestarii din Piata Universiattii si de pretutindeni din Romania trebuie sa il discute si sa il impuna celor ce au dus Romania la faliment si nu in pragul falimentului.
Inca o data, pentru cei ce vor sa reia aceasta lectura: Procesul de “crapification” al locurilor de munca, este rezultatul direct al procesului de “crapification” a intregii economii, iar Romania ca si celelalte tari capitaliste, au nevoie de locuri de munca care sa pastreze un echilibru atit social cit si financiar pentru gospodariile oamenilor care doresc sa fie respectati…
Capitalismul nu poate si nu are cum sa ofere asa ceva…
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
„NU AM VAZUT NICIODATA SI INTREB PE TOATE SITE-URILE, CE PROCENT PLATIM NOI DIN TOTAL FOND DE TAXE ACUMULAT DE GUVERN, LA DOBINDA PE CARE ACESTE GUVERNE O DATOREAZA SECTORULUI BANCAR PRIVAT…”
D-l Cosereanu nu reuseste sa intrebe:
„Care guvern sanatos la cap devine (de buna voie!) datornicul unei/unor familii de privati ?” Si-apoi: „Prin ce mecanisme baga niste privati spaima intr-un guvern ?” (Aici raspunsul e simplu: guvernul consta in angajati ai respectivilor privati. Care ii finanteaza, selecteaza, rasplateste si pedepseste, si … cu care nu prea au diferente de vederi – de muuuulta vreme.)
„Un alt aspect al dezechilbrului economic microeconomic, este faptul ca, daca managementul companiilor mici sau medii care nu poate realiza un profit “prevazut” de Wall Street va fi dat afara, iar daca afacerile mici si mijlocii pierd contracte, angajatorii sint fortati fie sa inchida portile sau sa dea faliment.”
Nici aici nu pare d-l Cosereanu sa puna punctul pe „i”!
I se poate replica: „Ei, si ce daca dau faliment ?”
Raspuns:
„Vor trebui sa traiasca din PROPRIA MUNCA”
ACEASTA ESTE REALITATEA DE CARE FUGE PROPRIETARUL CA DIAVOLUL DE TAMAIE.
Mai ales de cand stie – in Democratia pe Stil Nou – ca proletariatul e programat pentru exterminare.