„Nisip în palmă”
Vreau să vă povestesc despre miracolul „dezdrăgostirii”. Ştiu, nu există acest cuvânt, este unul inventat de mine, dar ceea ce vrea el să exprime există, e real.
Se întâmpla într-o dimineaţă. Neapărat într-o dimineaţă, după ce te trezeşti din somn, înainte de a purcede spre treburile zilnice. Când ai cinci minute faţă în faţă cu tine. Nu e nevoie de oglindă. Tu ştii că eşti doar tu, cu tine. Dar uneori se întâmplă şi seara, în penumbra camerei tale, după ce te întorci obosită din lumea reală. Şi eşti iar, doar tu cu tine. Atunci, în minutele acelea puţine, claritatea gândurilor tale te loveşte cu forţa unui val. Ţii minte, din copilărie, puterea valului care te lovea când erai în vacanţă la mare. Atunci era o surpriză şi râdeai fericită. Aşa e şi acum. E ca o iluminare. Totul e clar. Te simţi uşoară, pluteşti, te eliberezi. Parcă lanţuri grele cad fără zgomot la picioarele tale. Îţi dai seama fără echivoc că totul s-a terminat. Partea aceasta din viaţa ta piere acum, se strecoară printre degetele tale ca nisipul pe plajă. După ce te-a izbit un val. Nu trebuie să stai să mai judeci şi nici să-ţi mai pui întrebări. Tot ce-a fost de spus s-a spus mai înainte. Tot ce-a trebuit să trăieşti în această relaţie s-a trăit. E vremea să o iei din loc. Poate în primul moment, după revelaţia „dezdrăgostirii”, picioarele refuză să te asculte. Nu vor să plece. Poate nici mintea ta nu vrea să accepte. Dar e numai un efect de moment. Fiinţa ta vrea să te ademenească încă o dată. Ultima dată… Cum să întorci spatele unei convieţuiri de 21 de ani? Obişnuinţa vrea să te tragă înapoi, îşi întinde tentaculele şi îţi susură la ureche, cu ultimele forţe, cântecul atât de cunoscut de tine: „Unde vrei să pleci? Aici eşti în siguranţă, nu da cu piciorul, întoarce-te, chiar dacă nu mai eşti fericită”. Dar tu ştii că nu mai poţi continua. Iar când această idee s-a format în mintea ta, lumea pe care o ştiai se sfărâmă ca un glob de cristal. Fragmente minuscule mai sclipesc trist în soarele dimineţii sau în apusul sângeriu. Apoi eşti liberă. Viaţa ta începe din nou. Ezitant, ca un copil când învaţă să meargă. Şi nu trece mult şi fericirea te cuprinde în braţele ei. Miracolul s-a înfăptuit. De ce e un miracol „dezdrăgostirea”? Pentru că îţi dă posibilitatea unei noi îndrăgostiri! Şi viaţa o ia de la capăt. Chiar dacă ai 46 de ani! Undeva, în lume, există o nouă dragoste care va fi a ta. Deja a pornit spre tine.
Cu drag, pentru „Formula AS”,
CRINA DELIA
P.S.: Vă doresc să vă găsiţi toţi dragostea, indiferent de vârstă, aşa cum am găsit-o şi eu…
