O școală de hârtie

Există un contrast aproape grotesc în cultura şcolilor româneşti – cel între bogăţia şi diversitatea ameţitoare a  hârtiilor administrative, în comparaţie cu monotonia holurilor şi stereotipia sălilor de clasă.  

În biroul directorului, al secretarei și în rafturile fiecărui profesor, locuiesc nici mai mult nici mai puţin kilograme de bibliorafturi care atestă existenţa a zeci de comisii și catedre, a procedurilor laborioase,  a sutelor de de procese-verbale, de strategii şi rapoarte  de activitate, de planuri manageriale, planuri de dezvoltare, prognoze, statistici etc. În inspectarea/acreditarea unei școli, se măsoară sute de standarde, de cele mai multe ori redundante – uşor de mimat doar în documente – hârtii care au devenit un scop în sine și un titlu de glorie pentru cei care nu știu cum altfel să își întrețină stima de sine.

S-a dezvoltat un adevărat cult pentru documentele stufoase şi pentru cadrul didactic care reuşeşte să colecţioneze cele mai multe diplome şi atestate, credite pe la tot felul de simulacre de cursuri – până într-acolo încât cele mai apreciate persoane la nivelul inspectoratelor au ajuns cele care au dezvoltat arta bătutului în dosare.

Pe partea cealaltă, pe la ”intrarea elevilor”,  mediul de viaţă a rămas anost şi plin de clişee: holurile sunt îmbrăţişate de acelaşi brâu de vopsea bejulie, panourile cu lucrări individuale – expuse mult deasupra câmpului lor vizual şi ornate adesea cu picturi în contur, plastilină lipită peste vaze cu flori, hârtii creponate încreţite în trandafiraşi ciclam, etc. Din când în când câte o aluzie ecologică la cât de mult copiii şcolii protejează planeta, câteva fotografii de promoţii cu chipuri împietrite şi ochi aţintiţi către un incert viitor, câteva planşe cu reguli de folosire a cratimei şi câteva dictoane despre cum munca susţinută îl înnobilează pe om.

Spațiul în care minţile copiilor noştri ar trebui să primească stimuli fascinanţi şi provocări ingenue este unul ordonat în literatura de biblioraft şi în alinierea simetrică a petelor de culoare în contur. Nu veţi regăsi aproape nimic din dezordinea creativă a machetelor în lucru, a modelelor tridimensionale, a crochiurilor sub studiu, nimic din stângăcia compunerilor sau alăturarea de formă, contur şi culoare a vreunei idei așezate sub lupă. Veţi găsi însă ghiozdane de 8-10 kilograme, zeci de manuale alternative şi culegeri, de teste și lucrări scrise, toate pe hârtii spânzurate sub autoritatea solemnă a  sublinierilor hotărâte de greşeli.

Suntem o școală de hârtie în care învățarea se măsoară în chenare de diplome și în pretențiile de superioritate din vârful pixului roșu. Nu gândirea este vizibilă în școală, ci reflexul birocratic de a ascunde absența ei.

http://www.anticarton.ro/