Singuratatea este fondul existentei umane.

.Peste acesta,diverse persoane aplica nuante…iti coloreaza existenta intr-un fel sau altul.Unele nuante sunt intense,pline de viata si dragoste…altele,inchise si reci…fiecare dintre acestea avand rolul de a le evidentia pe cele de dinainte.
In viata primim exact ce avem nevoie pentru drumul pe care suntem.Fiecare dintre noi trebuie sa mearga pe drumul sau,chiar daca tine pe cineva de mana.Chiar daca parem interconectati,fiecare dintre noi e singur cu el insusi,si singur trebuie sa faca pasii necesari pe drumul sau.Ceilalti nu te pot ajuta…Pot doar sa-ti coloreze existenta si,eventual sa te tina de mana.
Multi dintre noi avem asteptari de la ceilalti,pretentii,nemultumiri…Ar trebui sa invatam sa fim recunoscatori pentru fiecare nuanta.Unele dor,altele te fac sa infloresti…dar fiecare nuanta are rolul,rostul si timpul ei,asa cum ploaia,caldura,frigul,lumina,intunericul…au rostul lor.
Daca reusim sa intelegem toate acestea,nu vom deveni intelepti…dar vom reusi sa trecem impacati prin viata pentru a indeplini menirea pentru care am venit aici.Iar,intr-o zi,cand nu vom mai cauta scuze sau vinovati,vom intelege rostul fiecarea si vom spune cu mult,mult drag:”SUNT DOAR CEEA CE MERIT SI MERIT TOT CE SUNT”

https://www.facebook.com/sebasthien.wolf

Acest articol a fost publicat în VIATA INTERIOARA. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns