Cum trăiau românii din Maramures în anii ’60 – ( documentar didactic de arhiva )

Publicat în 01/01/2016 de Lupul Dacic

Acest articol a fost publicat în SOCIALISM(imagini-video). Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cum trăiau românii din Maramures în anii ’60 – ( documentar didactic de arhiva )

  1. Tudor's avatar Tudor spune:
    02/01/2016 la 13:31

    Documentar…aranjat/regizat, ca (mai) toate de altfel, făcut de evrei se pare.
    Copil fiind am mai prins care cu roți de lemn, oameni în opinci cu brăcinari scurți și largi, vara, iarna cioareci de lînă, cămeși largi și lungi din pînză albă, clop/pălărie vara, căciulă de lînă îndoită-ntr-o parte de la SîntăMărie încolo, niciodată cu capul descoperit, niciodată, precum în film, cu mânecă scurtă, darămite despuiați.
    Radu, în film, e tuns scurt dar nu așa a fost obiceiul, bărbați și copii purtau plete, tunsul scurt veniind de la armată și școală. Tăiatul părului, și a bărbii, era umilire: „mi-au tuns pletele, de m-au rîs fetele”, „să te ferești de omul spîn”.
    Am avut un unchieș, vestit pe multe sate, ce punea oasele, rupte sau sărite, la loc, la oameni și la animale, mai bine decît doctorii. Celor neîncrezători ce pe urmă mergeau la oraș la spital nici nu li se mai făcea radiografie dacă aflau cine i-a tămăduit. Am văzut cum a pus lopățele/atele luate de pe lîngă boc/tăietor, legate cu fîșii dintr-o cîrpă aruncată, unei miele/mioare, curios avea aceași culoare cu cea din film, căreia o labă din față-i mai atîrna doar de piele. În două săptămîni s-a făcut bine. Se pricepea mai bine decît veterinarii, chiar dacă era vorba de-a tăia,cezariană, vaci ce nu puteau făta ușor. Tămăduia pe oricine fără să ceară nimic. Celor ce credeau că rămîn datori le zicea să dea ce și cît vor dar numai după ce se vindecă. A cosit pînă după 80 de ani. Zicea că la coasă nu-și trebuie prea multă forță, ci minte.
    O lume-a murit, ce-o să vie…

    Răspunde
  2. ionel's avatar ionel spune:
    02/01/2016 la 18:17

    Dacii nu au murit. Lumea noastra nu a murit. Unii dintre noi, incapatinindu-se si facind pipi contra vintului continua sa existe pe acest tarim de vis Dacia, indeletnicindu-se cu aceleasi chestiuni ca stramosii nostri , respectiv, oierit, vacarit, agricultura. chiar daca actualii tradatori de tara ce ne conduc, chiar daca muncim efectiv degeaba, punind de multe ori bani din buzunar pentru aceste indeletniciri totusi le continuam. Chiar daca mue ne cere bla bla bla , chiar daca baltata romaneasca e depasita, chiar daca merinosul ar trebui sa fie chelbos, totusi mergem pe drumul nostru. continuam sa persistam in prostia( sau ancestralul) nostru scris in gene. civilizatia si nemurirea daciei s-au nascut , exista si vor exista doar la tara , legati de glie si de natura, in perfecta concordanta cu aceasta, intelegind-o, respectind-o , iubind-o! Nu am murit. traim si vom trai vesnic pe acest pamint si pe aceasta glie edenul nostru.

    Răspunde

Lasă un răspuns