Peste 900 de monede de argint, parte a Tezaurului de la Borza, descoperit în 1994 în localitatea sălăjeană cu același nume, este de negăsit și a făcut obiectul unei anchete penale. Potrivit informațiilor primite de la managerul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău , Corina Bejinariu, instituția a achiziționat tezaurul imediat după descoperirea – întâmplătoare, cu ocazia unor lucrări de regularizare a unui drum din perimetrul satului Borza – a tezaurului. Vorbim despre 1.296 de monede de argint, majoritatea datând din secolele XV-XVI, două inele, 58 de mărgele de argint și ceramică.
Potrivit managerului, în 1997, în baza unui proces verbal de mână, tezaurul a fost predat lui Francisc Pap, specialist în numismatică la Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, care urma să realizeze determinarea pieselor. În circumstanțe neclare – pentru că, susține managerul, nu există un document care să ateste reprimirea de către muzeul din Zalău a pieselor gata determinate – instituția zălăuană a ajuns să dețină, în acest moment, doar 361 dintre monede, diferența de peste 900 fiind de negăsit.
Situația a reieșit în cadrul unui amplu proces de confruntare a pieselor existente în depozitul muzeului cu registrul – inventar. Printre inadvertențele depistate cu această ocazie între scriptic și faptic, s-a numărat și lipsa celor 900 de monede din Tezaurul de la Borza, despre care nimeni nu știe, se pare nimic.
”Specialistul în numismatică și tezaur îmi semnalează, la începutul anului 2014, că din peste 1.200 de monede din tezaur, au revenit în spațiile instituției doar 361, iar 908 n-au revenit, în urma faptului că în 1997 tot tezaurul a fost dat la determinare, la Cluj, către domnul Francisc Pap. (…) Prima măsură, mă adresez Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, în februarie 2014, pentru recuperarea acestor piese. Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei îmi răspunde că în verificările lor, cele 908 monede nu se află în patrimoniul lor cu nici un titlu și că nu există nici un document, proces verbal de predare – primire, care să ateste că aceste monede au intrat în instituția lor”, explică managerul muzeului din Zalău.
Corina Bejinariu spune că, în virtutea răspunsului primit de la muzeul din Cluj, conducerea muzeului din Zalău a luat legătura, tot în 2014, și cu specialistul în numismatică, Francisc Pap, ajuns între timp la o venerabilă vârstă (peste 80 de ani). ”Ne indică un loc: au rămas într-un biroul la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei”.
Managerul spune că, împreună cu specialiștii din Cluj, reprezentanții muzeului din Zalău au participat ei înșiși la căutarea monedelor în depozitul muzeului clujean, fără nici un rezultat însă. În aceste condiții, în ianuarie 2015 a fost sesizat Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj care, dosarul de cercetare penală ajungând, apoi, pe rând, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, iar apoi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj. Săptămâna aceasta, procurorii au dat și o soluție.
”S-a dispus clasarea cauzei, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Vorbim de infracțiuni de neglijență în serviciu și abuz de încredere”, explică Pompilia Stana, prim-procuror adjunct și purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Odată cu clasarea cauzei, dispare – în principiu – orice șansă de a mai da de urma acestor monede.
http://www.voceatransilvaniei.ro/
