Doamne, suntem tot creația Ta, ne-ai lăsat pe pământ să însoțim omul și să-i fim prieteni , însă omul nu a înțeles nimic… m-a bătut, m-a alungat, m-a ucis! Nu a înțeles că acțiunile lui generează consecințe și că un câine abandonat, hăituit și sălbăticit încearcă să se apere sau chiar atacă. Noi nu am răsărit precum iarba, omul ne-a părăsit! Și uite așa Doamne, noi, cățeii, am ajuns dușmanii omului. S-au făcut lagăre de exterminare , special pentru noi și nu mai putem îndura, Doamne, atâta suferință înainte de moarte. Te rog, Doamne, fă-mă altceva…fă-mă o floare cu blăniță, să răsar primăvara și să mă sting toamna fără suferință, fă-mă o steluță călătoare care dă din codiță și de dorul omului să stau în preajma Ta și să-ți privesc chipul, căci pe om l-ai făcut după chipul și asemănarea Ta , …sau, Doamne, repară și încălzește inima omului meu, ca să fie cu adevărat după asemănarea Ta,căci eu tot îl iubesc și îl aștept, Doamne! Și l-am iertat, Doamne!
Doamne cata dreptate au aceste patrupede minunate!!! si cat este de adearat acel cantec: ” din bucata mea de paine am hranit un om si un caine….”
De multe ori animalele au sentimente mai presus decat oamenii …din pacate.