Copiii noștrii sunt ai lor, în Noua Ordine Mondială
Ați auzit expresia ” Nu are mamă, nu are tată”, se folosește pentru a descrie un om fără scrupule, căruia nu-i pasă de ceilalți, un om fără nici un fel de apartenență. Acesta este omul dorit de sistem, omul fără apartenență, omul fără mamă, fără tată.
Omul dorit de sistem este deci un om fără rădăcini, fără apartenență etnică, rasială, de neam, cultură, credință și așa cum am spus fără apartenență familială. Un om dezorientat, care vine de nicăieri și nu știe unde merge, un om dezorientat sexual, captat și manipulat de plăceri ușoare, fără țel, supus și docil sistemului, un sclav perfect, un … robot.
Generația fără mamă, fără tată este în pregătire de mult.
După ce au rupt aproape toate relațiile interumane prin concurență între oameni sau grupuri de apartenență, prin religie, ură rasială, statut social, nivel de pregătire, nivel de avere, etc, acum se pregătesc să rupă una dintre cele mai sacre legături, cea dintre părinți și copii.
Puțină lume știe care sunt planurile NWO cu privire la creșterea și educarea copiilor. În NWO se planifică ca toți copiii să fie (instituționalizați) crescuți de către stat, fiind rupți de lângă părinți imediat după naștere. Se pregătește baza legală prin care creșterea și ”educarea” copiilor cade strict în sarcina statului (autorităților), părinții neavând nici un drept asupra propriilor lor copii. Regretabil este faptul că deja în occident părinții văd toate aceste lucruri, ingerințe ale autorităților ca pe ceva foarte cool, care le permite să-și vadă nestingheriți de viață ca și până au devenit părinți. Văd aceste lucruri ca pe o facilitate, ca pe preluarea de către aceste instituții a responsabilităților de părinte, total sau parțial. Aceste planuri au început cu pași mici, inițial prin reducerea la minim a timpului petrecut împreună de părinți cu copiii lor, prin limitarea influienței educative a părinților și anturajului familial asupra copiilor, iar primul pas a fost sistemul de educație instituționalizat (”gratis” și obligatoriu), care dincolo de părțile lui bune a a reușit să șablonizeze marea majoritate a copiilor, conform cu interesele de moment sau de viitor ale sistemului, ulterior au urmat alți pași mai mici, aparent inofensivi și chiar de ajutor, locuri de joacă în magazine, grădinițe speciale ce aparțin angajatorului părintelui, creșe cu program prelungit, after school, servicii sociale pentru copii etc.și toate acestea conjugate cu ocuparea timpului părinților cu slujba, cu diferite alte activități, cu distracții, televizorul etc. La fel copiii trebuie ținuți foarte ocupați, cu teme școlare interminabile, cu desene animate de multe ori saturate cu mesaje subliminale, de tot felul de gadgeturi, de jocuri video ( care plantează spiritul războinic, familiarizează copiii cu armele, cu crimele, care sădesc un fals spirit de independență, false valori și toate centrate pe acumularea de valori materiale), etc.
După ce se rupe legătura dintre părinți și copii (copiii crescuți astfel nici nu mai dezvoltă un mare atașament față de familie, fiind și ei captați de diferite distracții și plăceri oferite de aceste locații), acești copii răspund mult mai bine autorităților.
Copii nu trebuie să mai vadă un priotector în altcineva în afară de autorități, rolul de protector al părinelui trebuie substituit de rolul aparent de protector al autorităților.
Comoditatea părinților se instalează și ea, gândul că copiii sunt pe mâna unor profesioniști, că sunt bine tratați , că au acces la tot ce-și doresc devine repede pretextul care alungă și ultimul gând de vinovăție, de fapt fac asta pentru binele copilului lor, nu ?
În acest mod se înlocuiesc și cei 7 ani de acasă, ani în care se fixează prea bine atașamentele, în care părinții, bunicii și ceilalți apropiați fixează unele principii, comportamente, moduri de gândire etc. , care nu sunt întotdeauna pe placul sistemului. Dacă un părinte de exemplu își educă copiii să fie nonviolenți, ce șanse mai au aceștia să devină buni militari ?.
Copiii astfel ”educați” ar putea oricând să fie folosiți chiar împotriva părinților lor, ar fii cei mai buni jandarmi sau militari, carnea de tun a NWO.
În același timp ar fi sclavul perfect al corporațiilor, individul docil care execută mecanic ordinile, care plătește cu cel mai de preț lucru al său timpul, tot felul de nimicuri și lucruri fără valoare reală cumpărate cu banii câștigați. Un om mult prea ocupat cu aceste activități pentru a mai avea și timp să trăiască.
Nu mai insist aici pe aceste aspecte, dar cred că o acțiune concretă a statului în favoarea copiilor și a părinților, ține de a da posibilitatea acestora să petreacă mult mai mult timp împreună, de a le oferi posibilitățile materiale necesare, condițiile de viață, nu de a suplini rolul părinților.
Leonard Chesca
13 ianuarie 2016
