Reteta simpla
1. Se ia o ceapa (din motive pur metaforice sa ne referim asa la multifatetata, infoliata/foodie-ul din mine aka obsedata de mancare, food blogerita wannabe, cea care citeste despre mancare, viseaza mancare, fotografiaza mancare, face mancare, calatoreste pentru mancare, etc).
2. Se caleste la foc mic in EVOO (Extra Virgin Olive Oil – tks Rachel Ray) adica se tavaleste bine in diagnostic serios de cancer stadiul 4 despre care se cam stie doar ca este practic incurabil si ca il mai au vreo 200 de oameni in cam toata lumea de cand se stie de el. Ar trebui sa rezulte o pacienta panicata bine de tot si speriata de orice.
3. Se toaca marunt timp de trei luni cu spitalizare continua si multe, multe, multe, multe (am zis ca sunt multe?) complicatii.
4. Se lasa la racit in tigaie cu o tableta acces internet, foarte mult timp la dispozitie si articole despre ce ar trebui sa manance un bolnav de cancer care nu are foarte multe de rezolvat cu chimioterapie sau nu e operabil.
5. Se asezoneaza bine cu multe sfaturi si informatii de la prieteni si cunoscuti bine intentionati (love you, guys, dar e greu de tot) de cele mai multe ori contradictorii. Mananca alcalin, mananca vegan, nu manca carne, nu manca lapte, nu manca nimic procesat, nu manca faina alba, ba gluten, ba nici peste (ca are mercur si oceanele sunt poluate)! Si, la piece de resistence pentru orice pasionat si obsedat de dulciuri, nu manca ZAHAR! Nu! Nicio picatura in nimic! Mananca miere dar putina, mananca indulcit doar cu stevie sau sirop de agave dar nici asta prea mult. Poti lua zaharul din fructe, dar nu prea multe ca se transforma ele cumva in sange si tot e rau. Nu manca cartofi si orez ca se transforma usor in glucoza. Nu manca paste!!!! Nu manca!
7. Se obtine dupa cateva saptamani o bucata ceapa (vizibil mai slaba, adevarat) careia ii e frica sa mai manance orice, desi doctorii din Romania spun ca poti manca ORICE. Really, guys? Really? Rezultat concret: doua zile in care am refuzat practic sa mananc de frica ca e ceva ce nu stiu si mai bine safe than sorry.
8. Se adauga treptat cateva legume safe (salata, varza, rosii, sfecla, seminte de orice fel), poate cateva cereale ancestrale (quinoa, mei), peste dar in cantitati infime (de gura mamei si, let’s face it, de foame), lapte de soia, migdale (niste tofu am incercat, dar pentru un iubitor de branza – the horror!).
9. Se amesteca bine cu o lectura avansata de bloguri dedicate dietelor si alimentelor minune: ia bicarbonat cu lamaie, ia turmeric, bea sfecla cu mar si morcov, bea orz verde (ba nu, ca iei cortizon), ia canabis (hm…da, as incerca, acum ca e medicament 🙂 O fi si legal la noi?), ia aloe, bea apa alcalina!!!! Aaaaaaaaaaaaa!
10. La final, se obtine o salata fara sare (cortizonul te umfla daca mananci sarat – de aici fata mea de bine hranita la 50 kg), fara ciocolata, fara cafea, fara ceai negru (ca doar ai tumora la creier care se supara daca o exciti prea tare), cu legume si fructe (eventual negatite) si, mai ales, fara gust 🙂
Cum? Deci cum sa faci asa ceva unui iubitor/adorator/venerator de mancare de orice fel care traieste pentru a manca si are zeci de mii de carti de bucate, care face din masa un ritual sacru si care mai apreciaza si statul in bucatarie? Pedeapsa divina? Hybris derivat din calatoriile dedicare pietelor din marile orase si restaurantelor cu specific? O palma peste fata pentru fiecare data in care am ras de vegani, jurat ca nu inteleg cu poti sa nu mananci carne, sa tii diete (pentru ce? nu am tinut niciuna niciodata si eram mandra de asta), pentru mila pe care mi-o inspira Andi Moisescu chinuit de Olivia cu raw-veganism?
Da. Sunt pe o dieta de cancer (mixata si chinuita de tot ce am reusit sa citesc si respect) si urasc fiecare zi din asta! Cu aceeasi pasiune cu care inca iubesc tot ce e de mancare! Dar tot! Si abia astept ziua in care voi putea manca tone de zahar, dulciuri care plutesc in sos de ciocolata, carne de orice tip si prajeli, si…orice!
Food lover over and out! Ma duc sa mananc un morcov si sa mi-l imaginez hot dog!
http://georgiatrandafir.tumblr.com/
